Arhiepiscopul Ioan Robu aruncă Vaticanul într-un conflict între doi vecini

În urma comunicatului transmis presei în data de 30 martie 2016 de către Conferinţa Episcopilor Catolici din România, al cărei preşedinte este Arhiepiscopul Ioan Robu, Millennium Building Development, proprietarul clădirii Cathedral Plaza, doreşte să facă următoarele precizări:

• Remarcăm şi ne bucurăm că însuşi IPS Ioan Robu a confirmat că Papa Francisc I nu condiţionează o eventuală vizită în România de situaţia clădirii Cathedral Plaza. Precizăm că, în prezent, Millennium aşteaptă atât din partea Ministerului Afacerilor Externe cât şi din partea Ministrului Culturii, Vlad Alexandrescu, clarificări publice cu privire la acest subiect.
• Nu putem să nu remarcăm că inflamarea ştirii legate de un refuz al Papei Francisc de a veni în România din cauza clădirii Cathedral Plaza a pornit chiar de la Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti (ARCB) care a deturnat contextul declaraţiei Ministrului Culturii, silind Ministerul Culturii să revină asupra declaraţiei, anticipând potenţialul de criză al unor afirmaţii puse într-un context neconform cu realitatea. Prin revenirea asupra declaraţiei ministrul Culturii, Ministerul Culturii a confirmat practic că nu a existat nicio discuţie sau întâlnire cu Papa Francisc pe acest subiect.
• Atragem atenţia asupra faptului că, declaraţiile Ministrului Culturii pot fi considerate drept tentativă de influenţare a justiţiei atâta vreme cât Ministerul Culturii este parte în procesele aflate încă pe rol. De asemenea, nu putem să nu remarcăm disponibilitatea Ministrului Culturii de a se întâlini şi de a fi informat pe tema Cathedral Plaza doar de una din părţile implicate în conflict, refuzând orice dialog fundamentat pe memorii şi documente tehnice cu cealaltă parte. În acest sens, ne exprimăm consternarea în ceea ce priveşte practica total netransparentă a Ministerului Culturii de a dialoga pe aceeşi temă cu părţile interesate.
• Atragem atenţia că folosirea Papei şi a Vaticanului într-un conflict judiciar civil între doi vecini, proprietari privaţi, sunt un abuz şi o presiune menite să influenţeze actul justiţiei, să pună pe o pistă greşită autorităţile şi să dezinformeze opinia publică.
• Având în vedere că actul de corupţie se stabileşte doar la capătul unei acţiuni de urmărire penală şi înţelegând că Excelenţa Sa, Monseniorul Maury Buendia, noul reprezentant al Vaticanului în România, ar fi afirmat în realitate despre clădirea noastră că ar fi un „monument al corupţiei”, iar nu Papa Francisc, îi adresăm Nunţiului Apostolic solicitarea de a indica public probele pe care-şi întemeiază afirmaţia şi precizarea clară a actelor de corupţie, cu indicarea persoanelor implicate şi a faptelor relevante. Recomandăm Monseniorului Buendia să verifice atent istoria conflictului privind edificarea Cathedral Plaza înaintea oricăror altor viitoare declaraţii publice. Va observa astfel că, dacă se poate vorbi de corupţie sau abuzuri, acestea trebuie căutate în persoana IPS Robu care a promovat această clădire către Ministerul Culturii încă din anul 1999 urmărind obţinerea de foloase directe pe care le-a impus dezvoltatorului.
• De asemenea, înainte de a solicita demolarea, îi aducem la cunoştinţă Nunţiului Apostolic că 19 colective de experţi recunoscuţi au stabilit că nu există nicio interferenţă între clădirea Cathedral Plaza şi Catedrală. În schimb, o eventuală demolare ar pune în pericol grav clădirea bisercii din vecinătate, dar şi a celorlalte clădiri limitrofe.
• Nu putem să nu remarcăm momentul ales de Monseniorul Robu pentru a transmite acest comunicat, cu câteva zile înainte de pronunţarea unei instanţe din Constanţa asupra cererii Primăriei Municipiului Bucureşti de lămurire a dispoziţiilor Tribunalului Dâmboviţa. De altfel, aceste comunicări sunt o practică recurentă a Monseniorului de a interveni în actul justiţiei.

În ceea ce priveşte situaţia juridică reală a Cathedral Plaza informăm încă o dată că aceasta se află în procedură judiciară de reautorizare

• Respingem total acuzaţiile privind reaua credinţă a investitorului care nu ar fi oprit lucrările de construire la deschiderea procesului de anulare a autorizaţiei. Edificarea Cathedral Plaza a fost începută de Millennium, în calitate de proprietar al terenului pe care se află construcţia, anterior chemării în judecată formulată de ARCB pentru anularea autorizaţiei. Ulterior lucrările au fost suspendate de instanţă începând cu 10 iulie 2007 fiind reluate doar după anularea acestei măsuri de aceleaşi instanţe judecătoreşti. Clădirea a fost edificată aşadar în temeiul unei autorizaţii de construire valide şi în limitele exacte ale acestei autorizaţii, ba chiar mai mult, cea mai mare parte a lucrărilor de construire (a caror valoare s-a ridicat la aproximativ 70 milioane de euro) fiind terminate în perioada iulie 2009 - octombrie 2010, când producea efecte hotărârea definitivă anterior menţionată ce reconfirma irevocabil valabilitatea autorizaţiei de construire.
• Reamintim că, în acest moment, nu există nicio decizie a instanţelor din România care să fi dispus demolarea Cathedral Plaza de îndată şi cu efecte directe asupra dreptului nostru de proprietate, în ciuda distorsionărilor şi manipulărilor pe această temă lansate de IPS Ioan Robu.
• Hotărârea emisă de Tribunalul Dâmboviţa în iunie 2012 reprezintă în realitate o fraudă săvârşită de Arhiepiscopul Robu fără informarea şi citarea în cauză a Millennium în calitate de proprietar al clădirii, prin inducerea în eroare a judecătorului cauzei, care a înţeles abia ulterior gravitatea măsurii pe care aparent o dispusese şi nelegalitatea demersului. Acesta este şi motivul pentru care acelaşi judecător a emis în anul 2015, în acelaşi dosar, la cererea Municipalităţii, o altă hotărâre în care a explicat voinţa sa, subliniind că trebuie respectat dreptul Millennium de a parcurge procedura de reautorizare şi abia apoi, a se începe eventuale proceduri de demolare dar, în conformitate cu art. 8 din Legea 51/1990, adică cu obţinerea unei autorizaţii de demolare care să evalueze temeinic atât interesele dezvoltatorului, cât şi cele ale tuturor celorlalţi vecini ai acestei clădiri.
• Sensul hotărârii respective ar trebui să fie acela că Municipalitatea trebuie să îşi asume plata unor de despagubiri în suma de peste 70 de milioane de euro (valoarea investiţiei) dacă încalcă obligaţiile legale şi porneşte la demolare fără să cheme în judecată proprietarul clădirii Millennium şi fără să obţină eventual un ordin opozabil acesteia, după soluţionarea irevocabilă a procedurii de reautorizare.
• Având în vedere că Millennium a cerut intrarea în legalitate într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, emiterea autorizaţiei de demolare este nu numai imposibilă, ci şi absurdă.
• Este neadevărată şi periculoasă şi afirmaţia potrivit căreia ar exista decizii irevocabile de expropriere a Millennium, sau o soluţie a CEDO prin care statul român nu ar avea nicio obligaţie de despăgubire faţă de dezvoltator. O astfel de hotărâre şi analiză CEDO nu există, sesizarea CEDO de către Millennium făcută la nivelul anului 2011 exclusiv pentru cursul nefiresc al justiţiei în procesul privind valabilitatea autorizaţiei, fiind respinsă de forul european ca tardivă, pentru pierderea de către Millennium a unui termen de 6 luni în care ar fi trebuit adresată petiţia noastră.
• Înţelegem disperarea Monseniorului de a acredita în spaţiul public ideea exproprierii. De altfel, Arhiepiscopul Robu urmăreşte acapararea terenului pe care se găseşte acum Cathedral Plaza încă din anul 1990, când solicita şi obţinea din partea Guvernului o atribuire ilegală pentru edificarea unui Hotel Episcopal. Cu toate acestea, având în vedere că aceste terenuri s-au aflat sute de ani în proprietatea privată a mai multor familii de români ce şi-au obţinut în instanţă recunoaşterea drepturilor după anul 1990 prin reconstituirea proprietăţilor abuziv preluate de în perioada comunistă de către Stat, demersul IPS Robu nu a mai fost posibil.
• Astfel, apelurile publice ale Arhiepiscopului la demolare şi refacerea parcului public anterior existent se dovedesc a fi demersuri nedemne pentru o faţă bisericească ce pretinde a fi luptat contra ororilor comunismului şi care invocă în sprijinul său legalitatea şi corectitudinea.

În concluzie, o eventuală refuzare a dreptului Millennium de a avea o judecată dreaptă şi finală în sistemul de drept intern cu privire la posibilitatea de reautorizare a clădirii şi demolarea imobilului fără respectarea obligaţiilor legale minimale (Legea 50/1991) şi a deciziilor instanţelor, ar însemna o ingerinţă nepermisă asupra dreptului nostru de proprietate şi va genera răspunderea directă a Statului pentru un astfel de abuz, ducând indiscutabil la obligaţia acoperii întregului prejudiciu ce se ridică deja astăzi la mai mult de 70 de milioane euro. Cu siguranţă, o nouă cerere pentru acest motiv, adresată CEDO, va fi primită, după cum apare ca pe deplin îndreptăţită deja şi o sesizare a instanţei de arbitraj de la Washington (ICSID) împotriva Statului Român pentru pierderile deja suferite de investitori cu acest proiect.

Pe fondul abuzurilor şi manipulărilor repetate ale Arhiepiscopului Robu, Millennium pregăteşte un dosar cu toate faptele ilicite săvârşite de IPS Ioan Robu, dosar ce va fi trimis atât către opinia publică, cât şi către Nunţiul Apostolic, către Comisia de Abuzuri de la Vatican, către Parlamentul României, şi, nu în ultimul rând, către organele de cercetare din ţara noastră.