Arestul la domiciliu. Ce obligaţii şi ce drepturi prevede legea care poate permite inclusiv mersul la serviciu
0Pe rolul instanţelor sunt la ora actuală zeci de cereri adresate judecătorilor prin care suspecţii solicită înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu. Motivul: în funcţie de fapta de care este acuzat, arestatul poate merge la serviciu sau la şcoală.
Odată cu implementarea noului Cod Penal şi a celui de Procedură Penală a fost introdusă şi o măsură total nouă pentru România, dar care se aplică de ani buni în Occident: cea a arestului la domiciliu. Această măsură vine ca o alternativă la arestul preventiv şi poate fi aplicată în funcţie de gravitatea faptelor săvârşite de inculpat.
În prezent pe rolul instanţelor sunt zeci de cereri adresate judecătorilor prin care se solicită înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu. Printre cei care şi-au dorit să iasă din arest pentru a sta acasă sub supravegherea poliţiei se numără interlopul Nuţu Cămătaru, patronul Grupului Feroviar Român, Gruia Stoica, procurorul acuzat de şantaj, Cristian Hristescu, dar şi judecătoarele acuzate de corupţie Viorica Dinu şi Antoanela Costache. Pentru nici unul dintre ei magistraţii nu au acceptat cererea.
De noua măsură au beneficiat până acum 24 de suspecţi pentru care instanţele au dispus înlocuirea arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. Printre aceştia se numără şi Daniel Trandafirescu, fiul comisarului- şef Ionel Trandafirescu, adjunctul şefului IJP Prahova, acuzat de contrabandă cu ţigări. Suspecţii pentru care se ia această măsură nu beneficiază de libertate deplină, dar nici de condiţiile din arestul Poliţiei.
Ei sunt monitorizaţi şi supravegheaţi, nu prin aşa-numitele brăţări electronice, cu GPS, cum se practică în alte ţări, ci de poliţişti. Pentru asta, Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR) ar trebui să mobilizeze nu mai puţin de 1.600 de angajaţi, oameni pe care instituţia nu-i are, potrivit lui Marian Gruia, liderul Sindicatului Naţional al Poliţiştilor. De aceea, în acest moment doar 500 de poliţişti au fost mutaţi în nou-înfiinţatele birouri de supraveghere judiciară.
Brăţările obligatorii şi nu prea
Astfel, noul Cod de Procedură Penală arată că judecătorul poate dispune ca „pe durata arestului la domiciliu, inculpatul să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere”. Cu toate acestea, obligaţia poate fi dispusă numai cu acordul inculpatului. Liderul Sindicatului Naţional al Poliţiştilor e de părere că brăţările cu sistem GPS le-ar fi fost de mare ajutor colegilor săi.
„Momentan, poliţiştii trec pe la inculpaţi pe acasă, îi verifică, strigă la poartă, îi sună, aşa cum s-a văzut şi la televizor. Toată problematica revine Poliţiei, care nu are dotarea necesară şi nici oameni îndeajuns pentru a face faţă. Este posibil ca în două-trei luni să intrăm într-un blocaj instituţional ca urmare a adoptării acestei măsuri”, a explicat Gruia, care susţine că deja s-au creat structuri separate în cadrul secţiilor de poliţie care să se ocupe strict de verificarea celor arestaţi la domiciliu. Potrivit acestuia, un singur agent care s-ar fi aflat într-un dispecerat ar fi putut supraveghea mai bine de 100 de suspecţi cu astfel de dispozitive electronice.
„Am fi ştiut în orice moment unde se află. Să zicem că în Bucureşti este mai uşor să îi verificăm, dar ce ne facem la nivelul unui judeţ? Biroul este în oraşul reşedinţă de judeţ, iar dacă persoanele arestate la domiciliu sunt răsfirate, unul la 30 de kilometri, unul la 20, trei într-un alt oraş, cum să-i supraveghezi acolo?”, susţine Gruia.
Şeful Poliţiei Române, chestorul Petre Tobă nu este însă de aceeaşi părere. El a precizat la bilanţul instituţiei pe care o conduce că la nivelul Uniunii Europene „s-a constatat o practică neunitară în ce priveşte folosirea brăţărilor electronice, şi anume în 16 state se folosesc, iar în 11 nu, pentru că în cinci dintre ele nu este precizat în legislaţie, iar în şase state este în lege, însă, în urma derulării unor proiecte pilot, s-a constatat că efortul bugetar este prea ridicat“.
Tobă a adăugat că în Italia, în perioada 2003-2010, s-au cheltuit 80 de milioane de euro pentru brăţările electronice, în condiţiile în care au fost monitorizate doar 14 persoane. „În prezent, facem o analiză comună cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor, suntem deschişi şi cred că, până la urmă, o să putem beneficia de acest sistem“, a adăugat
Petre Tobă. ;
Sociolog: „Măsura scade substanţial şi gradul de recidivă“
Pe de altă parte însă, Maria Andreescu, directorul Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki, e de părere că măsura arestului la domiciliu este una care va aduce numeroase avantaje statului.
„În primul rând, ne scuteşte de nişte cheltuieli. În al doilea rând, este posibil să scadă supraaglomerarea din închisori. Măsurile alternative la detenţie sunt nişte măsuri corecte, care trebuie încurajate în cazul persoanelor care nu au comis infracţiuni grave. Cu cât persoana respectivă este mai aproape de societate, cu atât se va putea integra mai uşor în comunitate. În plus, măsura se practică la scară largă şi în ţările europene”, a explicat Andreescu.
De aceeaşi părere este şi sociologul Alfred Bulai, care consideră că prin arestul la domiciliu scade substanţial şi gradul de recidivă al celor condamnaţi pentru fapte minore. „Dacă îi punem în închisori, alături de cei care au comis crime sau tâlhării, automat îi transformăm în clienţi ai infracţionalităţii.
Totuşi, este esenţial să se ţină cont de gravitatea faptei comise. Dacă e periculos, e aberant să îl laşi acasă”, arată sociologul. Totuşi, completează acesta, măsura riscă să fie văzută „precum o glumă”, în condiţiile în care poliţiştii sunt nevoiţi să facă razii prin cartier, iar infrastructura tehnică lipseşte cu desăvârşire. „La noi, e un fel de struţo-cămilă, am adoptat regulile din afară, dar le-am adaptat la realitatea românească”, spune sociologul.
Reducerea cazurilor de recidivă
Şi Georgiana Iorgulescu, directorul executiv al Centrului pentru Resurse Juridice (CRJ), consideră că persoanele care se află în arest la domiciliu au mai multe şanse de a se integra în societate decât cele care stau închise pe durata mandatului de arestare preventivă. „Este mai bine decât să fie izolat, asta e clar! Din punctul meu de vedere, e puţin probabil ca cei aflaţi în arest la domiciliu să nu respecte condiţiile legii, cu toate că nu este imposibil. Cert e că, la ora actuală, sistemul nu este pregătit să facă faţă unui număr mare de persoane care vor solicita arestul la domiciliu şi nu trebuia să se ajungă aici în condiţiile în care proiectele de lege erau cunoscute încă din 2009”, a declarat directorul CRJ. ;
Ce înseamnă arestul la domiciliu, potrivit legii
Conform noii legislaţii, măsura arestului la domiciliu constă în obligaţia impusă inculpatului, pe o perioadă de cel mult 30 de zile, de a nu părăsi imobilul unde locuieşte, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se supune unor restricţii stabilite de acesta.
„Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are obligaţia de a se prezenta în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat. El nu are voie să comunice cu persoana
vătămată sau membrii de familie ai acesteia, cu alţi participanţi la comiterea infracţiunii, cu martorii ori
experţii, precum şi cu orice alte persoane care nu locuiesc în mod obişnuit împreună cu el sau care nu se află în îngrijirea sa”, se arată în lege.
Cine dispune arestul la domiciliu
Arestul la domiciliu poate fi dat de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară, sau de către magistratul care judecă dosarul, dacă acesta se află în curs de soluţionare.
Cine primeşte această măsura
Această măsură se aplică ţinându-se cont de mai mulţi factori. Cel mai important este gradul de pericol al faptei săvârşite, dar se ţine cont şi de sănătatea, vârsta şi situaţia familială a inculpatului. De arestul la domiciliu nu pot beneficia însă cei care au săvârşit o faptă asupra unui membru din familie sau care au fost anterior condamnaţi definitiv pentru evadare şi nici cei care sunt suspecţi că au comis o faptă care se pedepseşte cu mai mult de 5 ani de închisoare.
Obligaţiile suspectului arestat la domiciliu
Persoana care a primit această măsură trebuie să se supună mai multor reguli prevăzute în noul Cod de Procedură Penală. Printre acestea:
Să nu ia legătura cu persoana vătămată sau cu membrii familiei acesteia, cu alte persoane care au participat la comiterea infracţiunii, cu martori din dosar ori experţi.
Să respecte obligaţiile date de judecători, iar în cazul încălcării acelor obligaţii măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Să nu părăsească locuinţa decât dacă magistratul i-o permite. Astfel, un arestat la domiciliu, în funcţie de fapta de care este acuzat poate merge la locul de muncă, la cursuri de învăţământ sau pregătire profesională ori alte activităţi care îl ajută să se poată întreţine. Cel arestat la domiciliu poate părăsi locuinţa şi în situaţii urgente, şi cu motive întemeiate, dar numai după ce informează poliţistul desemnat să-l supravegheze.
Cum este verificat arestatul
Arestatul la domiciliu este verificat periodic de către autorităţile desemnate de către instanţă, în acest caz poliţia, prin vizite la domiciliul acestuia, dar şi prin mijloace tehnice specifice. Agenţii desemnaţi cu supravegherea au dreptul de a intra în casa celui arestat fără voia acestuia sau a persoanelor care locuiesc împreună cu acesta.
Brăţara cu GPS, obligatorie şi nu prea
Persoana care a fost arestată la domiciliu poate fi obligată să poarte brăţară cu GPS doar dacă instanţa constată că este obsolut necesar acest lucru. „Judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată pot dispune ca pe durata arestului la domiciliu inculpatul să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere”, se arată în articolul 221, punctul 3, din noul Cod de Procedură Penală. ;
Durata
Măsura arestării la domiciliu se aplică pe o perioadă de 30 de zile şi poate fi prelungită la fiecare 30 de zile dacă judecătorul consideră că este necesar acest lucru.
Abraham: poliţiştii nu trebuie să stea după fiecare suspect
Avocatul Pavel Abraham (foto) susţine că „brăţările sunt doar o chestiune aş spune emoţională pentru cei care nu cunosc condiţiile în care ele se poartă”.
„Nici în statele care au de zeci de ani această măsură nu li se aplică tuturor suspecţilor brăţara pentru a fi supravegheaţi. Obligaţia purtării dispozitivului se instituie în măsura în care suspectul nu respectă dispoziţiile instanţei, iar acest lucru poate fi verificat prin mult mai multe mijloace. În acest caz se dispune reîncarcerarea şi arestarea preventivă a persoanei”, a explicat Abraham. În plus, apărătorul, care a fost şi şeful Poliţiei Române, arată că în lipsa brăţărilor electronice nu este nevoie de mai mulţi poliţişti pentru supravegherea celor arestaţi la domiciliu.
„Este o părere primitivă, după părerea mea, a acelora care cred că trebuie să stea câte un poliţist după fiecare persoană. Ar fi neproductiv. Măsurile preventive nu trebuie să constituie nişte costuri în plus. Sunt metode şi tehnici de supraveghere, prin sondaj, la ore diferite ş.a.m.d. Este o tactică validată la nivel internaţional de multă vreme. Nu toate persoanele care sunt în arest la domiciliu trebuie să poarte un mijloc electronic de supraveghere, acea brăţară”, a explicat chestorul.
Cele 5 măsuri preventive
Noul Cod de Procedură Penală reglementează cinci măsuri de tip preventiv: reţinerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune, arestul la domiciliu şi arestarea preventivă.
Mai multe ştiri pe aceeaşi temă:
Un magistrat de la Judecătoria Buftea a dat, miercuri, în baza noilor Coduri, două decizii de arest la domiciliu, în cazul unei persoane judecate pentru şantaj şi în cel al unui bărbat acuzat de tăinuire, cel din urmă fiind fiul vrăjitoarei „Mama Omida”. Avocatul Gheorghiţă Mateuţ a precizat că o persoană poate fi arestată la domiciliu doar dacă o persoană deţine o locuinţă. Mai mult, poliţiştii pot ţine legătura cu vecinii celor „pedepsiţi”.
Noul Cod penal, mană cerească pentru sute de infractori
Noua lege în materie de procedură penală a adus avantaje nu doar politicienilor şi oamenilor de afaceri vizaţi în dosarele grele instrumentate de procurori, ci şi persoanelor care se aflau deja după gratii. Peste 200 de deţinuţi au părăsit deja închisorile. Şi ăsta e doar începutul.
Premierul Victor Ponta a anunţat miercuri că în şedinţa de Guvern de astăzi vor introduce prin ordonanţă de urgenţă propunerile făcute de CSM, Ministerul Public şi Înalta Curte, legate de „bucătăria internă“ a acestor instituţii“, iar restul recomandărilor se vor regăsi într-un proiect de lege.
Parlamentarii fac din Constituţie un Cod Penal paralel
Comisia de revizuire a Constituţiei a adoptat o serie de amendamente prin care anumite prevederi ce ţin de Codul Penal au fost ridicate la rang de articole constituţionale.
Un număr de 122 de deţinuţi au fost puşi în libertate sâmbătă, 1 februarie, ca urmare a punerii în aplicare a prevederilor legale din noul Cod penal şi noul Cod de procedură penală, informează Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP). De asemenea, pentru 176 de deţinuţi, a fost înlocuită pedeapsa închisorii cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie.
Ilias Saban, de 31 de ani, este primul deţinut din cadrul Penitenciarului Slobozia eliberat de îndată de o instanţă, aşa cum prevede noul Cod Penal. Alături de el, alţi 140 de ocnaşi au aşteptat aceeaşi sentinţă. Din păcate, însă, ceilalţi nu au fost atât de norocoşi.
Judecătorii ieşeni au decis sâmbătă, 1 februarie, să dispună eliberarea lui Robert Ciobanu din Penitenciarul Iaşi. Tânărul este acuzat că a ucis-o, în 2005, pe Larisa Chelaru (7 ani), cazul ducând la schimbarea unei legi privind dispariţia minorilor şi la destituirea mai multor şefi din Poliţia ieşeană.
Lucian Hoară (21 de ani) este în închisoare din iulie 2008, după ce şi-a ucis prietena în vârstă de 15 ani. Restul pedepsei îl va executa însă într-un centru de detenţie, cu rol educativ. Supranumit „criminalul - emo”, Lucian Hoară este unul dintre primii beneficiari ai legii mai favorabile aplicată deţinuţilor, o dată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal.
Primul beneficiar al legii mai favorabile aplicate deţinuţilor din Bucureşti, un minor
Primul beneficiar al aplicării legii mai favorabile în cazul deţinuţilor din Capitală este un minor, care urmează să fie transferat într-un centru educativ, în urma unei decizii luate de Tribunalul Municipiului Bucureşti.
Fostul senator PSD, actual judecător CCR, Toni Greblă şi deputatul UDMR Marton Arpad sunt autorii amendamentului prin care a fost eliminată din Codul de procedură penală posibilitatea interceptării tehnice a suspecţilor. Marton Arpad susţine că este în continuare împotriva interceptărilor şi consideră justificate actualele prevederi ale CPP.
Începând cu 1 februarie, persoanele judecate în dosare penale vor putea ataca o singură dată o decizie a instanţei, iar pedepsele pentru faptele de corupţie se vor reduce, ceea ce va aduce automat şi diminuarea perioadei de prescriere. În plus, interceptările se vor putea efectua doar după ce s-a început urmărirea penală. Noul Cod Penal aduce şi termenul de arest la domiciliu, dar şi cel de eutanasie.
Se încarcă comentariile...
