Pașii pentru alegerea unei grădinițe sigure. Ce pregătire au oamenii pe mâna cărora ne dăm copiii
0Incidentele tot mai numeroase din creșe și grădinițe, acolo unde copiii sunt abuzați tocmai de persoanele care ar trebui să-i protejeze, ridică multe semne de întrebare cu privire la cei pe mâna cărora ne lăsăm liniștiți copiii. Cine sunt acești oameni? Ce studii au? Cum sunt angajați? Reporterii „Adevărul“ au stat de vorbă cu doi directori de grădiniță, una particulară și una de stat, care au răspuns la toate aceste întrebări
Ne ducem copilul la creșă, la grădiniță sau afterschool cu gândul că îl lăsăm pe mâini sigure, în grija unor persoane calificate, empatice, și care, credem noi sau sperăm noi, își fac meseria cu drag. Însă, nu de puține ori, se întâmplă ca cel mic să fie lăsat în grija unor oameni care nu au ce să caute în sistem. Educatoare care țipă, care amenință, pedepsesc și chiar lovesc. Cel mai recent caz este cel al unei îngrijitoare de la o grădiniță privată din Popești Leordeni, care a fost surprinsă agresând fizic și verbal copiii. Astfel de abuzuri au loc însă în multe instituții de învățământ nu numai din București, cât și din întreaga țară. În Timiș, de exemplu, inspectoratul școlar a deschis o anchetă după ce o altă educatoare - de data aceasta de la o grădiniță de stat - a fost acuzată că a bătut un copil cu nuiaua. Este normal, așadar, să ne întrebăm cum găsim grădinița perfectă? La ce să fim atenți când o alegem?
„Când intri în instituția respectivă îți dai seama ce atmosferă este acolo. Cum sunt oamenii, cât de relaxați, veseli sau apăsați sunt. Câtă fericire emană, până la urmă, în preajma copiilor”, a explicat pentru „Adevărul” prof. dr. Constanţa Ileana Ionescu, directorul unei grădinițe de stat din București.
Paula Mogoș, directoarea unei grădinițe particulare, a precizat că „este foarte important ca părintele să facă o vizită, să discute cu conducerea, dar și cu viitoarea educatoare a copilului. Este important ca cel mic să vină și el în vizită, să se acomodeze cu mediul de acolo. Am avut părinți care au cerut inclusiv CV-ul educatorilor noștri. Trebuie să existe încredere reciprocă, o comunicare permanentă totul spre binele copilului”.
Sfatul specialiștilor este ca părinții să nu mai meargă la pomul lăudat, ci să urmărească gradul de compatibilitate al copilului cu mediul din grădiniță, cu atmosfera, cu oamenii de acolo.
„Este extrem de importantă chimia dintre copil și padagog. Dacă ei sunt în simbioză, atunci lucrurile nu au cum să nu meargă bine. Părinții, în general, caută calitatea actului educațional. Se gândesc doar la achizițiile academice ale copiilor. Ei uită, de fapt, că la vârsta timpurie copiii au nevoie de dragoste, afecțiune, acceptare, de conectare cu ceilalți, de prieteni. Ei trebuie mai întâi să dobândească deprinderi, abilități și capacități de bază, firești, fără presiuni academice. Până în clasa a doua cel puțin este bine să-i lăsăm pe copii să evolueze în această direcție”, a explicat prof. dr. Ileana Ionescu
Cine sunt educatoarele copiilor noștri
Meseria de educator, mai spune directoarea, se face cu suflet, cu dedicație. „Trebuie să-ți placă foarte mult copiii, să-i iubești așa cum sunt. Dacă nu ai chemarea de a lucra cu ei, dacă nu ești dispus să ai acest borcan de răbdare și să aloci timp fiecărui copil în parte, nu ai ce căuta acolo”.
Cât despre calificarea educatorului, acesta este un om foarte instruit.
„Este format, în primul rând, într-un liceu pedagogic. După care, există Universitatea de Științele Educației, departamentul Pedagogia învățământului primar și preșcolar”, explică prof. dr. Ileana Ionescu parcursul profesional al angajaților unei grădinițe. „Sunt trei ani de cursuri finalizați cu licență. Apoi, după finalizarea acestor cursuri absolventul poate urma un masterat în cariera didactică. Există, de asemenea, și cursuri postuniversitare cum este cel de educație timpurie”.
Prin urmare, educatorul urmează o școală unde învață cum să aibă grijă de copilul nostru. Din toate punctele de vedere.
„Apoi, trebuie luată în calcul și posibilitatea reconversiei profesionale. Atunci când ai finalizat alte studii decât pedagogia învățământului primar și preșcolar dar vrei să ai meseria de educator”, mai spune directoarea. „Aici vorbim despre doi ani de studiu care se finalizează cu examen de reconversie profesională”, Concluzia? În învățământul de stat nu prea există cadre didactice fără specializare. „Sunt foarte rari suplinitorii necalificati. Poate doar să fie în curs de calificare..”
Ce să înseamnă să fii calificat dincolo de una sau mai multe diplome? „Un om calificat nu prea are derapaje. Nu-și iese din minți, nu reacționează negativ. Poate doar dacă suferă de ceva sau trece printr-o perioadă extrem de proastă gen printr-o depresie sau un eveniment nefericit în viața lui personală. Un om calificat cu studii de specialitate și care a parcurs etapele de formare inițială și apoi de formare continuă nu are cum să facă lucrurile acestea. Să țipe, să amenințe, să lovească, să abuzeze fizic sau emoțional copiii care i-au fost plasați în grijă”, sunt de părere experții.
Iar asta pentru că educatorii sunt evaluați și din punct de vedere psihologic. „Vorbim despre medicina muncii. La începutul anului școlar ei dau aceste testări și verificări. Ce se urmărește cu precădere în cazul unui cadru didactic? Educatorii trebuie să aibă echilibru emoțional, să reușească să gestioneze situațiile de criză. Dar asta nu înseamnă că nu sunt oameni și că nu au și ei momentele lor. Dar aceste trăiri nu trebuie să se manifeste în acte de violență”.
Cât despre procedura de angajare a unei educatoare în sistemul de învățământ privat, aceasta este relativ simplă. „ Noi solicităm diplome de calificare, recomandări din partea ultimului angajator sau al unor foști profesori din facultatea pe care urmat-o candidatul. Apoi, urmează interviul propriu zis, iar dacă persoana respectivă trece și de această probă, este angajată cu contract de muncă pe perioadă determinată și trei luni de probă. În această perioadă angajatul foarte atent monitorizat atât de către conducerea instituției cât și de colegi. Printre alte proceduri se numără examenul psihologic anual, cazierul juridic, certificatul de integritate comportamentală. Avem apoi mai multe probe care se susțin cu copiii”, a explicat Paula Mogoș.
În trei luni de probă este imposibil să nu-ți dai seama că educatoarea pe care ai angajat-o are probleme de comportament, mai explică aceasta. „În cazul Popești Leordeni cred că se știa despre comportamentul acelui angajat. Nu ai cum să nu știi ca și director ce se întâmpla la tine în instituție. Și nu numai ca director. Dar ca și coleg, vezi, auzi..nu ai cum să închizi ochii”. Directoarea a recunoscut că s-a confruntat și ea cu situații când a trebuit să ia decizii radicale. „Au venit și mi-au spus colegele că au observat anumite lucruri. În funcție de abaterile respective se ajunge și până la încheierea contractului de muncă. E simplu. Totul până la copil!”
De ce se întâmplă astfel de cazuri de abuz?
În ceea ce privește cazul Popești Leordeni, este posibil să se fi trecut cu vederea și din cauza lipsei de personal cu care se confruntă în general grădinițele, este de părere Paula Mogoș.
Există și situații în care unele gradinițe nu oferă salarii atractive, iar acestea nu pot atrage profesioniști, oameni calificați. Pentru a-i atrage pe acești oameni, trebuie să le oferi ceva, să-i motivezi, iar apoi să știi să-i păstrezi. Și mai este un aspect: există mulți educatori care nu mai țin pasul cu realitatea, cu lumea în care trăim. „Avem o generație de copii total diferită de cum eram noi acum 30, 40 de ani. Și care nu poate fi educată ca pe vremuri. Pe de altă parte este posibil să vorbim despre o prejudecată. Am întâlnit cadre didactice în ultimul an de activitate profesională care erau mai mult decât îndrăgite de copii, dar am întâlnit și persoane tinere care aveau o cu totul altă atitudine”.
Sunt, pe de altă parte, și oameni care se plictisesc de ceea ce fac și nu mai pot gestiona corect activitatea. „Azi, spre deosebire de vremurile trecute, e mai mult de muncă. Trebuie să vii cu metode moderne, să fii mai creativ în actul educațional, pentru a putea atrage atenția copiilor”.
Și mai există o problemă: la creșă nu există personal calificat. „Abia acum încep să se califice și pentru creșe. Cei care au studii superioare au posibilitatea de a urma un curs de formare continuă de educație timpurie pus la dispoziție de minister. Un curs acreditat. Ca să fii educator puericultor și să lucrezi în învățământul antepreșcolar au nevoie de licență și din câte știu eu există o inițiativă care se va demara din toamnă..un curs de studii universitare de licență pentru educație timpurie. Nu ai cum să faci educație fără formare”, a precizat prof, Ileana Ionescu.
Statul investește milioane de euro în educația educatorilor
Peste 140 de milioane de euro, bani europeni, vor fi investiți în module de învățare pentru educatori și îngrijitori. Angajații vor trece prin cursuri de nutriție și fiziologie, în funcție de vârsta copiilor cu care lucrează. Un alt modul este cel de prim ajutor, obligatoriu, potrivit noii legi a educației. Până acum, Crucea Roșie a trimis traineri voluntari doar în câteva grădinițe, care au cerut pregătirea pe cont propriu. Educatorii vor face și un curs de educație digitală, ca să le poată expune părinților riscurile unui copil lăsat să navigheze online fără control: de la dependența de gadgeturi, la riscul de a cădea victima unui prădător sexual.
Despre grădinița privată, centrul de îngrijire și noțiunea de afterschool
Grădinițele particulare au același statut ca și cele de stat. Acestea trec prin aceleași evaluări și autorizări din partea Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP). De asemenea, ele funcționează după aceleași legi ale educației și angajează personal la fel ca orice altă instituție de stat. Părinții trebuie să știe că acestea sunt inițial autorizate să funcționeze iar apoi, după cinci ani, sunt obligate să solicite acreditate din partea Ministerului. „Unele grădinițe întârzie această solicitare însă riscă să fie închise. Altele o cer și o primesc Sau nu. Depinde dacă au bifat toate cerințele”, explică procedeul directoarea Paula Mogoș. Printre acestea se numără personal calificat, spațiu corespunzător, mobilier specific actului educațional, contracte, adeverințe..un dosar destul de stufos. „Acreditarea la noi s-a făcut ca la carte. Au fost două zile de foc. Am trecut prin multe proceduri, au fost multe documente de prezentat, rapoarte, interviuri cu părinții, multe cerințe de bifat”. Apoi, după încă cinci ani, grădinița urmează să fie evaluată. „Se verifică dacă și-a păstrat standardele de calitate. Dacă nu, ți se poate retrage această acreditare. Și se închide”.
În centrele private de îngrijire, pe de altă parte, copiii sunt și aici supravegheați și educați, dar nu după o programă așa cum se întâmplă în grădinițe sau creșe. Aici avem un gol legislativ, recunosc autoritățile care pregătesc o lege de reglementare a funcționării acestor instituții. Maria Dogaru, presedinta Agenției care acreditează și autorizează școlile și grădinițele din România (ARACIP), a declarat că instituția pe care o conduce nu are deocamdată pârghiile legale să controleze centre private de ingrijire. "A fost o nișă lăsată în legislație, un vid de care s-a profitat”, a spus aceasta într-o intervenție televizată.
În ceea ce privește instituțiile afterschool, acestea au un cu totul alt statut. „Ele nu au o programă, o curriculă. Ele asigură un serviciu de educație complementar școlii. Copiii, acolo, își fac temele, au parte de cursuri extrașcolare și sunt supravegheați. Afterschool-ul rezolvă o problemă socială destul de delicată”, este de părere prof. Ileana Ionescu. „Oricine poate să-și deschidă un after school pentru că o astfel de instituție nu se află sub pălăria ministerului. Trebuie să ai un spațiu unde îți desfășori activitatea, personalul nu trebuie să fie neapărat calificat, nu contează metodele de angajare a personalului”, a conchis Paula Mogoș.
Se încarcă comentariile...
