„Închisoarea” pe care adolescenții o acceptă fără împotrivire. Psiholog: „Vă recomand să verificați zilnic acest lucru”
0Telefonul a devenit închisoarea pe care copiii, adolescenții și tinerii o acceptă fără să realizeze cât timp pierd, de fapt, zilnic, de lângă cei dragi – familie sau prieteni. Un psiholog a reușit, în doar câteva minute, să-i pună pe gânduri vorbindu-le despre asta.
Un psiholog le-a vorbit adolescenților despre pericolul de a folosi telefonul multe ore pe zi, fără limite și fără a conștientiza pericolul, punându-i pe gânduri. Discuția a venit după o întâlnire a adolescenților cu doi tineri deținuți în Centrul de Detenție Craiova, condamnați la ani grei de închisoare. Deținuții tocmai le răspunseseră tinerilor la multe întrebări și le vorbiseră și despre dorința lor cea mai mare – aceea de a petrece timp cu familia altfel decât în zilele de vizită din penitenciar, despărțiți de un geam.
„Cât timp petreceți zilnic pe telefon?”/ „10-15 ore”
Discuția a început simplu. „Bună, dragilor! Ia să văd, câți dintre voi aveți așa ceva?”, li s-a adresat psihologul Aurora Szocs, rugându-i să-și arate telefoanele. „În setări, puteți să vă verificați cât stați, se cheamă <confort digital și control parental>. Ați intrat vreodată acolo? Puteți să-mi spuneți, vă rog, cât stați într-o zi?”. Iar adolescenții au început să răspundă: 2-3 ore; 10-15 ore; 12 ore; 1-2 ore; dacă nu am școală stau tot timpul; foarte mult etc.
„Vă recomand să vă verificați zilnic acest lucru. De ce? Pentru că în momentul în care depășiți o anumită limită este deja dependență. Și nu este dependență doar de acest obiect, este dependență de mai multe lucruri, pentru că în spatele acestui obiect există multe dependențe”, le-a spus Aurora Szocs.
Următoarea informație avea în schimb să le creeze și mai mare disconfort adulților din sală, responsabili de educația copiilor.
„Lucrez cu adolescenți de 20 de ani și avem aceste discuții destul de des. În momentul în depășim o limită, se ajunge la cinci ore pe zi, trebuie să ne întrebăm cine ne educă nouă copiii. De cine sunteți voi educați. Pentru că atâta timp cât o zi are 24 ore, să zicem că dormiți 8 ore. Eu sper că dormiți opt ore. Vă duceți la școală și sper că la școală nu aveți acces la aceste dispozitive. Cât vă rămâne să petreceți timp de calitate cu prietenii voștri, cu familia voastră, colegii voștri, cu persoanele care au grijă de voi? Pentru că în condițiile în care voi stați mai mult de 5 ore sub influența acestor dispozitive, pe tot ceea ce înseamnă TikTok sau Insta, noi, adulții, nu mai putem să vă educăm. Și valorile voastre sunt luate de aici”, a spus psihologul, arătând telefonul. „Adică voi ajungeți să fiți crescuți de un ecran. El nu are viață. Voi învățați doar să vă uitați la el, nu simțiți nimic, ecranul ăsta nu are afectivitate”, a continuat Szocs. „Și la un moment dat ajungem să ne întrebăm de ce copiii noștri nu mai au valori, de ce copiii noștri nu mai au empatie. Pentru că ceea ce văd ei 5 ore, 12 ore pe zi este cu totul altceva față de ce încercăm noi să educăm”, li s-a adresat psihologul în continuare adulților.
Mini-serialul recomandat ca „temă pentru acasă”
Aurora Szocs a subliniat că adesea adulții nu găsesc limbajul potrivit pentru a le atrage copiilor atenția eficient asupra pericolului ecranelor. Adulții vorbesc mult, se pierd în sfaturi, copiii nu-i aud. Cei prezenți au primit în schimb o „temă pentru acasă”: să vizioneze mini-serialul „Adolescență coruptă” („Adolescence”), un film poate nu foarte confortabil de privit, dar care pune întrebările pe care multe familii le evită: cât de bine își cunosc părinții copiii și cât de singuri sunt, de fapt, adolescenții într-o lume permanent conectată.
„Poate că învățați să comunicăm în același fel. Poate că pentru voi imaginile sunt mai importante decât să vă spunem ceva. Poate că doar așa învățați un lucru: să vă feriți de ceea ce se poate întâmpla. Vă recomand să-l vedeți, poate o să mai avem vreodată o discuție în care să exprimați ce ați simțit după ce ați văzut acest mini-serial, dacă ați putut să vă transpuneți în acel copil. Era un copil ca voi, 13-14 ani, la fel, care omorâse o fată. Și poate că așa învățăm să comunicăm cu voi altfel, folosind același limbaj, dar nu prin telefon. Eu am încredere în voi. Am încredere că voi știți să vă stabiliți niște limite la un moment dat. Știu, sunt ferm convinsă că aveți adulți lângă voi care vă vor binele și care o să vă îndrume. Și o să înțelegeți că faceți alegeri pentru voi, nu pentru altcineva. Faptul că renunțați la ăsta (n. red. - telefonul), încet, încet, în fiecare zi, și vă petreceți viața alături de cei dragi, ai voștri, eu cred că este o alegere. Și este o alegere bună. Pentru că, sincer, este un fel de închisoare. Sunteți doar aici, conectați cu totul, și nu mai aveți dreptul la viața voastră fiind tot timpul conectați. Spuneți-mi că greșesc”, le-a mai spus psihologul, iar adolescenții i-au răspuns aproape în cor: „Nu, nu greșiți!”.
Cum îți dai seama că telefonul te controlează
Obiceiul de a folosi, sau măcar de a verifica, non-stop telefonul nu le este specific doar copiilor și tinerilor, însă în cazul lor implicațiile sunt și mai mari. Nu vorbim doar de o dependență comportamentală, care funcționează asemeni altor dependențe, ci și despre faptul că din lumea digitală copiii își iau modele, acolo se produc întâlnirile pentru care nu mai au timp în lumea reală, acolo sunt „conectați”, deși din ce în ce mai mulți spun că se simt singuri.
Îți dai seama că nu tu controlezi telefonul, ci acesta te controlează pe tine, atunci când ajungi să-l verifici fără să vrei, îl iei automat în mână, îți proprui să „arunci un ochi” 5 minute să vezi „ce mai face lumea” și fără să-ți dai seama se fac ore. Se întâmplă asta pentru că aplicațiile care rulează sunt făcute să te țină conectat. Simți permanent nevoia să verifici notificările, videoclipurile scurte te țin „lipit” de ecran și te fac să derulezi fără pauză.
Psihologii vorbesc însă despre un efect de care nu întotdeauna ești conștient: izolarea socială paradoxală. Aplicațiile, deși teoretic conectează oameni, au dus la scăderea conversațiilor față în față, ne cresc sentimentul de singurătate și ne fac să ne comparăm tot timpul social.
Utilizând excesiv telefonul – și nu în scopuri educative, pentru a comunica rapid sau pentru a-l folosi ca instrument profesional - vom observa că ne este tot mai greu să ne concentrăm asupra lucrurilor complexe. Dormim prost, devenim anxioși, tolerăm tot mai greu plictiseala.
Când încetăm să-l mai folosim conștient, venind totul din reflex, este semnalul că avem o problemă.
Poți testa cât de dependent ești de telefon supunându-se unor încercări simple:
- stai 2-3 ore fără telefon și evaluează cum te simți, dacă ai sau nu un disconfort;
- gândește-te dacă îl folosești din reflex sau cu un scop clar;
- gândește-te cum te simți după ce îl folosești, ești relaxat sau obosit.
Dacă sunt semne că devine automatism, atunci acesta a devenit „închisoare”.
Psihologul Aurora Szocs sublinia în discuția cu adolescenții și cu cei cae îi au în grijă că problema nu este că folosim telefonul foarte mult timp zilnic, ci mai ales că folosindu-l nu mai putem face multe alte lucruri.
În cazul copiilor și adolescenților problema devine și mai gravă pentru că la această vârstă creierul lor nu este matur, zona responsabilă cu autocontrolul dezvoltându-se complet abia în jurul vârstei de 24-25 de ani. Impulsurile la această vârstă sunt puternice iar recompensa pe care creierul o primește în timp ce scrollează este imediată.
Organizația Mondială a Sănătății și ghidurile pediatrice arată că stimularea digitală constantă poate modifica obiceiurile privind atenția dar și reglarea emoțională la copii. Activitățile din viața reală – precum cititul, învățatul, conversațiile reale – devin prea lente în comparație cu viteza cu care se desfășoară totul în online.
Pași mici care pot ajuta în micșorarea timpului petrecut online
Dacă timpul petrecut pe telefon este foarte mare, renunțarea fără alternativă este o încercare cel mai probabil sortită eșecului, așa că încearcă să înlocuiești treptat timpul petrecut pe telefon cu altceva.
De folos poate fi și stabilirea unui set de reguli pentru toată familia: fără telefon în dormitor, la masă, în mașină, în prima oră după trezire.
Psihologii atrag atenția că modelul părinților funcționează cu mult mai bine decât prelegerile pe care aceștia le țin copiilor. Copiii nu vor respecta reguli pe care adulții nu le respectă, este avertismentul specialiștilor, pentru că ei vor copia comportamentul, nu instrucțiunile.
Iată câțiva pași mici care pot ajuta: redu cu 15 minute zilnic din timpul de utilizare; dezactivaează notificărilor; elimină aplicațiile care te țin cel mai mult captiv.
Se încarcă comentariile...
