Războiul aerian al SUA împotriva Iranului își atinge limitele. Buncărul nuclear iranian „impenetrabil”, în vizorul lui Trump

Președintele Donald Trump încearcă să intensifice presiunea asupra Teheranului, însă regimul iranian refuză să cedeze. În lipsa unei strategii clare de ieșire din conflict, campania aeriană a SUA își arată limitele.

Iranul pe harta Asiei FOTO: Shutterstock

Măsurile recente anunțate de administrația de la Washington, care includ amenințarea directă cu bombardarea infrastructurii civile iraniene, au puține șanse să intimideze conducerea de la Teheran. În schimb, acestea scot în evidență neputința de a obține o victorie strategică doar prin atacuri din aer, scrie politico.com.

În pofida celor cinci luni de bombardamente intense conduse de SUA, armistițiul s-a prăbușit, Teheranul continuă să își afirme controlul asupra Strâmtorii Ormuz, o cale navigabilă vitală pentru aprovizionarea globală cu energie, iar Pentagonul nu a reușit să neutralizeze capacitatea Iranului de a lansa rachete și drone.

Un impas tactic și un sprijin politic în scădere

Potrivit unor actuali și foști oficiali americani citați de publicația Politico, atacurile aeriene au redus o parte din capacitățile militare iraniene, însă nu au eliminat posibilitatea Teheranului de a lansa atacuri cu drone și rachete.

În ultimele zile, trei militari americani și-au pierdut viața în urma unor atacuri atribuite Iranului sau grupărilor aliate acestuia, ceea ce a alimentat presiunile asupra administrației Trump pentru un răspuns mai ferm.

Mai mulți experți în domeniul militar apreciază însă că, în lipsa unei extinderi semnificative a operațiunilor – cum ar fi lovirea unui număr mai mare de obiective sau desfășurarea de trupe terestre – conflictul riscă să rămână într-un ciclu de atacuri și represalii fără un obiectiv clar.

Un fost ofițer american, citat sub protecția anonimatului, a declarat că utilizarea graduală a forței poate prelungi conflictele în loc să determine adversarul să își schimbe comportamentul.

În cadrul unei audieri în Senatul SUA, senatorul democrat Brian Schatz a afirmat că evoluția conflictului demonstrează limitele utilizării exclusive a forței aeriene.

Șeful Statului Major Întrunit al armatei americane, generalul Dan Caine, a recunoscut că loviturile aeriene au limite atunci când obiectivul este obținerea unei victorii militare decisive.

Mai mulți specialiști în strategie militară consideră că aviația poate distruge infrastructură și obiective militare, însă este mai puțin eficientă în schimbarea comportamentului unui regim politic sau în obținerea unor rezultate strategice pe termen lung.

Rachel VanLandingham, fost consilier juridic al Forțelor Aeriene americane, a declarat că extinderea atacurilor asupra infrastructurii civile nu ar determina neapărat conducerea iraniană să își modifice poziția, chiar dacă unele astfel de obiective ar putea avea și utilizări militare.

Nu există semne ale unei invazii terestre

Potrivit unui oficial american, Statele Unite nu au desfășurat trupe suplimentare care să indice pregătirea unei operațiuni terestre în Iran.

Prezența militară americană în regiune rămâne comparabilă cu cea existentă la începutul campaniei, aproximativ 50.000 de militari fiind desfășurați în Orientul Mijlociu.

Generalul în retragere Joseph Votel, fost comandant al Comandamentului Central al SUA, a declarat că liderii iranieni par dispuși să suporte costurile campaniei aeriene pentru a-și menține influența asupra Strâmtorii Ormuz.

Efectele războiului se reflectă și pe plan intern în SUA

Un sondaj recent POLITICO indică o scădere semnificativă a sprijinului pentru război în rândul bazei electorale a președintelui Trump (MAGA): doar o treime dintre aceștia mai consideră că războiul își justifică costurile economice, față de jumătate câți erau de această părere în luna mai.

Muntele Târnăcopului, în vizor

Paralel cu confruntările din Strâmtoarea Ormuz, serviciile de informații israeliene au transmis Statelor Unite date care indică faptul că Iranul ar fi mutat mii de centrifuge pentru îmbogățirea uraniului în tuneluri subterane adânci, în zona Muntelui Kolang (Muntele Târnăcopului).

Locația subterană, săpată în granit la o adâncime estimată între 90 și 135 de metri, este proiectată să reziste atacurilor aeriene convenționale și a fost intens monitorizată în ultimii ani.

Președintele Donald Trump a declarat că este la curent cu aceste rapoarte și a sugerat că zona ar putea fi vizată de atacuri iminente și masive. Washingtonul dorește să prevină o eventuală capacitate clandestină a Iranului de a obține material nuclear militar.

Premierul Benjamin Netanyahu presează pentru reluarea atacurilor totale asupra infrastructurii nucleare iraniene.

Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) nu are acces în complexul de la Muntele Kolang, iar autoritățile de la Teheran nu au furnizat informații actualizate privind activitățile din interior.

Deși mutarea centrifugelor nu înseamnă automat reluarea producției de uraniu îmbogățit la nivel militar, lipsa de transparență și imposibilitatea inspecțiilor internaționale amplifică riscul unei noi escaladări majore în regiune.