Analiză Oportunitate strategică pentru SUA în Groenlanda: investiții coordonate, nu achiziții sau intervenții
0Statele Unite au o oportunitate majoră de a-și aprofunda legăturile strategice cu Groenlanda nu prin achiziții sau intervenții, ci prin investiții coordonate, arată o analiză a Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) , unul dintre think tankurile cele mai influente la Washington.
Groenlanda, considerată mult timp o periferie înghețată a Occidentului, a revenit în prim-planul geopoliticii globale. La scurt timp după realegerea sa, președintele Donald Trump a reluat discursul dur privind importanța strategică a insulei, afirmând explicit că „avem nevoie de Groenlanda din punctul de vedere al securității naționale”. Potrivit unei analize a Centrului pentru Studii Stretegice și Internaționale (Center for Strategic and International Studies - CSIS), această poziționare reflectă o realitate mai amplă: securitatea resurselor a devenit parte integrantă a securității naționale.
Groenlanda este descrisă drept un teritoriu „bogat în resurse naturale, inclusiv minereu de fier, grafit, tungsten, paladiu, vanadiu, zinc, aur, uraniu, cupru și petrol”. Totuși, atenția marilor puteri se concentrează asupra pământurilor rare, esențiale pentru industria de apărare, tehnologiile verzi și economia digitală. CSIS subliniază că vulnerabilitățile lanțurilor de aprovizionare ale SUA au devenit evidente în 2025, când restricțiile impuse de China asupra exportului de pământuri rare au provocat „deficite, întârzieri și opriri temporare ale producției” în industriile occidentale, inclusiv în sectorul auto.
Groenlanda, pe locul opt la nivel mondial în privința rezervelor de pământuri rare
În acest context, Groenlanda apare ca o alternativă strategică. Insula „se situează pe locul opt la nivel mondial în privința rezervelor de pământuri rare, cu aproximativ 1,5 milioane de tone” și găzduiește două dintre cele mai mari zăcăminte cunoscute: Kvanefjeld și Tanbreez. Cu toate acestea, analiza avertizează că „până în prezent nu a avut loc nicio exploatare de pământuri rare pe insulă”, din cauza condițiilor climatice extreme, infrastructurii deficitare și opoziției politice interne. Doar „20% din suprafața Groenlandei este lipsită de gheață”, iar temperaturile pot coborî sub minus 40 grade Celsius.
Schimbările climatice modifică însă ecuația strategică. Topirea gheții „deschide accesul către resurse minerale suplimentare, precum și către noi rute de transport și navigație”, ceea ce ar putea transforma Groenlanda într-un partener minier viabil. În paralel, aceste evoluții sporesc importanța insulei pentru securitatea Atlanticului de Nord.
Groenlanda ar putea fi nevoită „să se îndrepte către alți parteneri, inclusiv China”
Statele Unite au încercat să își consolideze prezența încă din 2019, când au semnat un memorandum de cooperare cu Groenlanda pentru exploatarea resurselor minerale critice. CSIS notează însă că acest acord „se apropie de expirare”, iar administrația Trump caută „noi modalități de a accesa pământurile rare ale Groenlandei”. Un exemplu concret este intenția băncii americane Exim Bank de a acorda un împrumut de 120 de milioane de dolari pentru mina Tanbreez, ceea ce ar reprezenta „prima investiție externă a administrației Trump într-un proiect minier”.
Competiția geopolitică este intensă. China, care se autodefinește drept „stat aproape arctic”, încearcă de ani de zile să își extindă influența în regiune. Deși multe inițiative au fost blocate „din motive de securitate”, Beijingul rămâne un actor-cheie datorită dominației sale în procesarea pământurilor rare. CSIS avertizează că „poziția dominantă a Chinei în extracția și procesarea globală a pământurilor rare o menține ca potențial partener minier viitor în Groenlanda”. Un semnal de alarmă este faptul că Shenghe Resources, companie chineză, este „al doilea cel mai mare acționar al proiectului Kvanefjeld”.
Dimensiunea de securitate depășește zona economică. Arctica este descrisă drept „un nou front al securității globale”. Groenlanda joacă un rol central în arhitectura defensivă a SUA, găzduind baza Pituffik, „cea mai nordică instalație militară americană”, cu rol esențial în detectarea rachetelor și supravegherea spațiului. În plus, deschiderea Pasajului de Nord-Vest ar putea crea o rută comercială „cu aproximativ 7.000 de kilometri mai scurtă decât traseul actual prin Canalul Panama”, amplificând miza strategică a regiunii.
CSIS concluzionează că o abordare unilaterală ar fi riscantă. „Statele Unite ar trebui să se angajeze în Groenlanda printr-o coordonare strânsă cu aliații europeni, nu printr-o abordare unilaterală”, subliniind necesitatea unei strategii transatlantice. În lipsa investițiilor occidentale, avertizează chiar autoritățile de la Nuuk, Groenlanda ar putea fi nevoită „să se îndrepte către alți parteneri, inclusiv China”.
Astfel, Groenlanda nu mai este doar o insulă izolată, ci un spațiu-cheie unde se intersectează resursele critice, securitatea Atlanticului și competiția dintre marile puteri — cu implicații majore pentru echilibrul geopolitic global.
Cum poate deveni Groenlanda un partener strategic
Groenlanda este astăzi una dintre cele mai sensibile piese ale puzzle-ului geopolitic arctic. Potrivit Center for Strategic and International Studies (CSIS), unul dintre cele mai influente think tank-uri de la Washington, insula reprezintă „o regiune-cheie a Arcticii, cu importanță strategică pentru interesele de securitate națională ale Statelor Unite”. În acest context, experții americani avertizează că SUA trebuie să meargă dincolo de retorică și să construiască o strategie coerentă, bazată pe investiții, alianțe și legitimitate locală.
CSIS recomandă explicit ca „Statele Unite să mențină o prezență activă și să își crească investițiile strategice pe insulă, pentru a consolida parteneriatele, a dezvolta infrastructura și oportunitățile economice și a descuraja actorii chinezi și ruși”. Miza nu este doar politică, ci una profund economică și industrială. Mina Tanbreez, de exemplu, „deține un zăcământ semnificativ de pământuri rare grele, care ar putea contribui, pe termen lung, la reducerea vulnerabilităților lanțurilor de aprovizionare ale SUA”.
Totuși, CSIS subliniază că accesul la aceste beneficii nu este automat. „Înainte ca investițiile în pământurile rare ale Groenlandei să genereze beneficii economice și de securitate națională, insula are nevoie de îmbunătățiri majore ale infrastructurii și de o schimbare a percepției publice asupra activităților miniere.” Cu alte cuvinte, capitalul fără infrastructură și fără acceptare socială nu este suficient.
Un element central al strategiei recomandate este cooperarea transatlantică. CSIS susține că „Statele Unite ar trebui să aprofundeze colaborarea cu Uniunea Europeană prin alinierea contractelor de preluare, a mecanismelor de finanțare și a instrumentelor de politică publică, pentru a consolida reziliența lanțurilor de aprovizionare”. Exemplul oferit este proiectul minei de grafit Amitsoq, din Groenlanda, desemnat de UE drept „Proiect Strategic” și sprijinit pentru a reduce dependența de China.
„Nu prin achiziții sau intervenții, ci prin investiții coordonate”
Această coordonare este cu atât mai urgentă cu cât „în 2024, China a reprezentat aproximativ 79% din producția globală de grafit”, iar Beijingul a demonstrat că este dispus „să folosească restricțiile comerciale ca instrument geopolitic”. Pentru CSIS, aceasta este o dovadă clară că securitatea industrială nu mai poate fi abordată unilateral.
Pe plan operațional, Centrul recomandă implicarea directă a instituțiilor financiare americane. „U.S. International Development Finance Corporation (DFC) și Export-Import Bank (EXIM) ar trebui să investească în coridoare de infrastructură din Groenlanda, pentru a crește fezabilitatea și bancabilitatea proiectelor miniere.” Analiza subliniază că „exploatarea minieră în Arctica este constrânsă mai puțin de geologie și mai mult de absența infrastructurii și a logisticii fiabile”.
CSIS propune identificarea a „unu până la trei coridoare miniere prioritare”, care să concentreze porturi, energie, drumuri și logistică, reducând riscurile pentru investitori. Un model de tip concesiune, în care statul pregătește cadrul, iar sectorul privat construiește și operează, ar „reduce riscul pentru primii investitori și ar îmbunătăți semnificativ atractivitatea proiectelor într-un mediu arctic cu costuri ridicate”.
Un alt pilon esențial este claritatea reglementărilor. CSIS avertizează că investițiile au fost descurajate „nu atât de duritatea regulilor, cât de incertitudinea privind schimbarea lor”. Recomandarea este ca Groenlanda să „definească clar și să aplice consecvent liniile roșii de reglementare”, inclusiv în ceea ce privește uraniul, pentru a elimina riscul politic perceput de investitori.
În final, analiza insistă asupra legitimității sociale. „Implicarea timpurie și solidă a comunităților locale este esențială pentru protejarea proiectelor miniere de schimbări politice bruște.” Exemplul Tanbreez arată că dialogul real și beneficiile locale concrete pot crea o „licență socială durabilă de operare”, fără de care niciun proiect strategic nu poate supraviețui.
Concluzia CSIS este clară: „Statele Unite au o oportunitate majoră de a-și aprofunda legăturile strategice cu Groenlanda nu prin achiziții sau intervenții, ci prin investiții coordonate”. Dacă Washingtonul va urma aceste recomandări, Groenlanda poate deveni nu doar un furnizor de resurse, ci „un partener arctic de încredere” într-o lume tot mai fragmentată.
Se încarcă comentariile...
