Oficiali militari și din serviciile de informații discută reducerea prezenței americane în Orientul Mijlociu

În birouri din cadrul armatei și al comunității de informații americane au avut loc recent discuții discrete privind reducerea numărului de militari și a bazelor din Orientul Mijlociu, în cazul în care administrația Trump reușește să pună capăt conflictului cu Iranul, relatează CNN, citând șase surse.

Trupe americane în Siria/FOTO:AFP

Dacă aceste reduceri se vor materializa, ele ar marca o nouă schimbare în modul în care aparatul american de securitate națională tratează o regiune pe care președinții succesivi și-au dorit, de multe ori, să o lase în urmă.

După atacurile din 11 septembrie 2001, Statele Unite și-au extins considerabil rețeaua de facilități militare și de informații permanente, pentru a purta războaie și a desfășura atacuri în șase țări: Irak, Afganistan, Siria, Iran, Yemen și Libia. Recentele lupte cu Iranul au scos însă la iveală vulnerabilități profunde ale infrastructurii americane din regiune, multe dintre aceste baze devenind ținta unor atacuri iraniene repetate, într-un război nepopular care a costat viața a 18 militari americani.

Oficialii implicați în discuțiile informale din armată și din comunitatea de informații au sugerat că acționează, cel puțin parțial, pentru a anticipa ce ar putea fi acceptabil pentru un președinte imprevizibil care, potrivit surselor, nu a articulat o strategie clară pentru perioada postbelică și care, în trecut, și-a construit identitatea politică inclusiv pe promisiunea reducerii prezenței militare americane peste hotare.

În Orientul Mijlociu se află încă 50.000 de militari americani

Aceste discuții au loc chiar în condițiile în care în Orientul Mijlociu se află încă 50.000 de militari americani și un număr important de resurse militare, printre care două portavioane și peste o duzină de distrugătoare echipate cu rachete ghidate. Ofițerii CIA care fuseseră retrași din regiune în perioada cea mai intensă a conflictului, la începutul acestui an, sunt trimiși înapoi, potrivit uneia dintre surse.

Armata americană evaluează totodată modul în care își poate întări apărarea pentru trupele care vor rămâne în regiune chiar și după încheierea războiului, inclusiv prin mutarea unor instalații sub pământ, pentru a le proteja mai bine împotriva atacurilor cu rachete și drone similare celor lansate de Iran pe parcursul conflictului de mai multe luni, potrivit a două surse familiarizate cu discuțiile.

Deși Pentagonul discuta de mult timp despre posibilitatea mutării unor baze din regiune sub pământ, ideea a căpătat o nouă urgență după primele săptămâni de război, când Iranul a demonstrat cât de vulnerabile erau aceste instalații la atacurile cu drone și rachete.

„Vulnerabilitățile erau cunoscute dintotdeauna, dar Statele Unite nu au acționat niciodată cu adevărată urgență în privința lor”, a declarat unul dintre oficialii americani citați ca sursă.

Armata a elaborat deja mai multe variante posibile pentru modificarea structurii forțelor americane din Orientul Mijlociu, aplicabile eventual începând de anul viitor, potrivit a două surse - care au precizat totuși că nu ar avea sens ca aceste locații strategice, folosite pentru lansarea aeronavelor, să fie abandonate atât timp cât conflictul este încă în desfășurare.

Armata americană a început să își extindă semnificativ prezența în Orientul Mijlociu cu ani înainte de 11 septembrie, menținând, începând din 1998, o prezență de aproximativ 27.000 de militari activi în regiune, considerabil mai mult decât în deceniile anterioare.

Această cifră a continuat să crească după atacurile din 11 septembrie, pe măsură ce infrastructura militară americană s-a extins pentru a susține mai întâi războiul din Afganistan, apoi cel din Irak, și ulterior o serie tot mai amplă de conflicte antiteroriste în diverse zone fierbinți ale regiunii.

La doi ani după atacurile din 11 septembrie, SUA aveau aproximativ 250.000 de militari în Orientul Mijlociu

La doi ani după atacurile din 11 septembrie, SUA aveau aproximativ 250.000 de militari în Orientul Mijlociu, în timpul invaziei Irakului. Între 2007 și 2011, numărul americanilor din regiune a fluctuat, dar nu a scăzut niciodată sub aproximativ 100.000, potrivit estimărilor publice disponibile.

În 2011, fostul președinte Barack Obama anunța că „valul războiului este în reflux” în Afganistan și că SUA vor începe retragerea a zeci de mii de militari trimiși anterior în teatrul de operațiuni. Retragerea completă din Afganistan avea să mai dureze însă încă un deceniu.

În același an, Obama a retras trupele de luptă din Irak, într-o încercare de a scoate SUA dintr-un război considerat pe scară largă un eșec. A fost însă nevoit să le trimită din nou, după ce vidul de putere lăsat de retragerea americană a contribuit, potrivit multor analiști, la ascensiunea grupării Stat Islamic.

Deși numărul total al militarilor americani din Orientul Mijlociu a scăzut după 2011, acesta a continuat să oscileze între 30.000 și 60.000. Pe tot parcursul acestei perioade, amenințarea potențială reprezentată de Iran a rămas o preocupare majoră pentru factorii de decizie americani, în special din cauza grupărilor proxy care au lansat atacuri mortale asupra militarilor americani din Irak.

Deși planificatorii discută în prezent variante de reducere a prezenței americane, Statele Unite nu par să fie mai aproape de negocierea unei înțelegeri cu Iranul care să pună capăt conflictului. Teheranul continuă să vizeze bazele și forțele americane desfășurate în regiune, lansând săptămâna trecută atacuri asupra unor instalații din Iordania și Emiratele Arabe Unite, în cadrul primului schimb de focuri dintre cele două părți din ultima lună.

Pagubele au fost substanțiale, potrivit oficialilor americani: sediul CIA de la Riad, Arabia Saudită, de exemplu, a fost practic distrus într-un atac iranian, potrivit unui oficial american și unui fost ofițer de informații. Deși oficialii Pentagonului au încercat să minimizeze impactul, instalații militare americane din Bahrain, Qatar, Arabia Saudită și Kuweit au fost toate lovite de drone și rachete iraniene, iar sursele susțin că pagubele au fost semnificative.

Pentru CIA și pentru comandamentul de operațiuni speciale de elită al armatei, unii oficiali au analizat posibilitatea ca aceleași misiuni sensibile să fie realizate fără o prezență permanentă în regiune, potrivit a doi oficiali americani: personalul și echipamentele ar rămâne staționate în Statele Unite, urmând să fie trimise în Orientul Mijlociu doar pentru misiuni punctuale, apoi retrase.

În unele cazuri, guvernul american ar putea pur și simplu renunța să reconstruiască instalațiile grav avariate sau distruse de atacurile iraniene, parțial din motive de cost, potrivit unui oficial și altor două surse familiarizate cu discuțiile.

Oficialii Pentagonului au refuzat public să precizeze ce anume ar urma să fie reconstruit.

În aprilie, controlorul financiar al Pentagonului, Jules „Jay” Hurst III, a declarat reporterilor că nu este clar cât ar costa repararea bazelor și a instalațiilor avariate în urma războiului cu Iranul, „iar o parte din această problemă ține de evaluarea poziției pe care ar trebui să o adoptăm în Orientul Mijlociu”.

Hurst a adăugat ulterior că Pentagonul nu „are o cifră definitivă privind pagubele suferite de instalațiile noastre din străinătate” și că aceasta depinde „de modul în care vom decide să le reconstruim, sau dacă vom face acest lucru”.

Oficiali de rang înalt din cadrul Pentagonului au declarat, în particular, că doresc reducerea prezenței trupelor americane în mai multe state din Golf, ca parte a unui efort mai amplu de a transfera o parte mai mare din povara apărării către partenerii regionali, potrivit a trei surse familiarizate cu discuțiile.

Sursele au precizat că nu există niciun proces oficial sau un ordin direct pentru realizarea a ceea ce este cunoscut, în termeni formali, drept o „revizuire a posturii forțelor”. Oficialii din diferite structuri ale armatei și ale CIA sunt însă conștienți că, chiar în timp ce armata continuă să escorteze nave prin Strâmtoarea Ormuz, să lanseze atacuri asupra infrastructurii iraniene și să amenințe cu lovituri suplimentare care ar putea escalada și mai mult conflictul, președintele Donald Trump este cunoscut pentru rapiditatea cu care își schimbă poziția.

„Există o sarcină implicită? Se pregătește ceva la orizont pentru care trebuie să fim pregătiți să acționăm, sau doar așteptăm în alertă, pentru orice eventualitate?”, a declarat un alt oficial american, descriind tonul discuțiilor.

Fără un calendar clar

CIA era, la momentul atacurilor din 11 septembrie, o agenție aflată în căutarea unei noi misiuni, potrivit foștilor ofițeri și istoricilor: principalul său adversar, Uniunea Sovietică, se prăbușise. Existau analiști specializați în terorism și în Orientul Mijlociu, însă puțini la număr, personalul din regiune se ridica probabil doar la câteva sute de persoane, potrivit lui Jeffrey Rogg, istoric specializat în servicii de informații la University of Texas din Austin.

După 11 septembrie, situația s-a schimbat radical. Agenția a recrutat masiv și a dezvoltat un corp mult mai numeros de ofițeri paramilitari, înarmați, care colaborau strâns cu armata pentru a vâna teroriști, o abordare diferită de imaginea tradițională a ofițerului de informații, axat pe cultivarea relațiilor cu surse și obținerea de informații secrete.

Ambele instituții au trecut însă prin fluctuațiile unui angajament de două decenii într-o regiune pe care președinți din ambele partide și-au dorit, de multe ori, să o lase în urmă. Obama a încercat să inițieze un „pivot” al resurselor militare și de informații americane către Asia; administrația Trump, la rândul ei, a clasat China drept cea mai mare amenințare pentru SUA în prima sa strategie de securitate națională.

Termenul „pivot” a devenit însă o glumă recurentă în cercurile de securitate națională, pe măsură ce crize și decizii succesive - printre care ascensiunea neprevăzută a Statului Islamic și decizia lui Trump, din primul său mandat, de a-l ucide pe generalul iranian Qasem Soleimani - au readus, de fiecare dată, Statele Unite în Orientul Mijlociu, notează CNN.

Potrivit informațiilor obținute de CNN, înalți oficiali militari americani l-au avertizat recent pe Trump că opțiunile de escaladare militară a conflictului cu Iranul sunt puțin probabil să atingă obiectivele declarate ale președintelui, acesta optând în schimb pentru intensificarea presiunii economice, în speranța de a slăbi regimul de la Teheran.

Nu există însă un calendar clar privind durata necesară acestei strategii pentru a produce rezultate, iar mulți analiști consideră că actuala conducere de la Teheran ar putea fi dispusă să reziste luni de zile presiunii economice, fiind puțin probabil să cedeze pe termen scurt.

În linii mari, oficialii Pentagonului se așteaptă să mențină o parte dintre marile baze militare permanente din regiune, însă reconstrucția acestor instalații ar putea depinde de disponibilitatea țărilor-gazdă de a contribui la costuri, estimate la ordinul miliardelor de dolari, potrivit uneia dintre surse. Aceasta a precizat că multe dintre aceste baze au fost, inițial, construite și finanțate chiar de țările pe teritoriul cărora se află.

Pe termen scurt, trupele și bazele americane din țările vecine se vor confrunta aproape sigur în continuare cu atacuri din partea Iranului.

Șeful operațiunilor navale americane a declarat săptămâna trecută că personalul nu se va întoarce curând în Bahrain, sediul tradițional al Flotei a 5-a americane.

„Nu ne vom întoarce acolo prea curând. Vreau să fiu complet sincer în privința asta”, a declarat amiralul Daryl Caudle, șeful Operațiunilor Navale.