Obama vs Romney şi Carter vs Reagan. Atacurile asupra ambasadelor SUA, factorul comun al luptei prezidenţiale din 2012 şi al celei din 1980

De la stânga la dreapta: Barack Obama, Mitt Romney, Jimmy Carter şi Ronald Reagan

Lupta electorală dintre democratul Barack Obama şi republicanul Mitt Romney pentru şefia Statelor Unite ale Americii poate fi considerată o reconstituire a cursei electorale din 1980 pentru preşedinţie, la care au participat Jimmy Carter şi Ronald Reagan. Cele două scrutine au un factor comun relevant: ambele au fost precedate de atacuri puternice împotriva ambasadelor SUA din ţările Orientului Mijlociu.

Dacă lupta Obama-Romney a luat o întorsătură nouă din cauza protestelor violente de la sediile diplomatice ale SUA din ţările arabe, declanşate de revolta faţă de filmul „Inocenţa Musulmanilor” considerat insultător la adresa Islamului şi a Profetului Mohamed, lupta Carter-Romney a fost, la rândul ei, marcată de luarea de ostatici de la ambasada SUA de la Teheran (capitala Iranului), din 1979, când 52 de americani au fost sechestraţi timp de 444 de zile.

„Crizele de politică externă nu apar deseori chiar în timpul campaniilor prezidenţiale. Dar când o fac, reacţia potrivită nu este tocmai aceea de a critica comandantul-şef. Declaraţiile tăioase ale lui Mitt Romney la adresa administraţiei Obama şi a răspunsului oferit atacului fatal de la consulatul american din Benghazi (Libia), soldat cu moartea ambasadorului SUA şi a altor trei conaţionali, s-au îndepărtat de la abordarea republicanilor de acum peste 40 de ani, când în timpul campaniilor prezidenţiale ale lui Jimmy Carter şi Ronald Reagan a fost luată cu asalt ambasada SUA din Teheran”, comentează publicaţia săptămânală de analiză politică „National Journal”.

„Este scandalos că prima reacţie a administraţiei Obama nu a fost aceea de a condamna atacurile asupra misiunilor noastre diplomatice, ci de a simpatiza cu cei care le-au comis”, a declarat Romney la scurt timp după actele de violenţă, informează CNN.

Potrivit United Press International, candidatul republican la alegerile din 1980, Ronald Reagan (foto dreapta), a afirmat că nu este adecvat ca el să-şi exprime o opinie în momentul respectiv, dar a precizat: „Este momentul ca noi, ca naţiune, să fim uniţi”.

Abţinerea de la declaraţii critice este impresionantă, comentează „Foreign Policy”. Dar au existat momente în care Reagan a dat dovadă de mult mai puţină diplomaţie, chiar dacă a fost de acord cu unele măsuri luate la vremea respectivă de preşedintele în funcţie, democratul Jimmy Carter.

De altfel, poziţia de atunci a lui Carter este similară cu cea de acum a lui Obama, asemănarea fiind  valabilă şi în cazul lui Reagan şi al lui Romney, primul fiind fost guvernator al statului federal California, iar al doilea, fost guvernator al statului Massachusetts. Amândoi se trag din tabăra republicanilor.

Dezbaterile dintre Carter şi Reagan privind criza de la ambasada SUA de la Teheran este „remarcabil de asemănătoare” cu retorica prezentă în lupta Obama-Romney, cu privire la atacurile asupra misiunilor diplomatice americane din ţările arabe, comentează „Foreign Policy”.

Slăbiciunile leadershipului american

Ronald Reagan: În noiembrie 1979, la doar câteva săptămâni după ce un grup radicalist de studenţi iranieni a luat cu asalt ambasada SUA de la Teheran, candidatul republican la alegerile prezidenţiale din 1980 a declarat că politica lui Carter a diminuat respectul în lume faţă de Statele Unite. „Trebuie să fim atât de respectaţi încât, niciodată, niciun dictator dement să nu îndrăznească să invadeze o ambasadă americană şi să ia ostatici”, a declarat Reagan, consemna publicaţia „Southeast Missourian” la vremea respectivă. „Reagan a spus în repetate rânduri că nu va comenta situaţia iraniană pentru că „remarcile candidaţilor la preşedinţie ar putea influenţa negativ posibilele negocieri ţinute secret” pentru a elibera ostaticii, scria sursa citată, în 1979. Dar de fiecare dată, refuzul de a comenta al candidatului republican a fost, totuşi, urmat de critici la adresa politicii externe a preşedintelui în funcţie, democratul Jimmy Carter.

Mitt Romney: Alesul republicanilor de la alegerile din noiembrie 2012 este mai puţin reţinut în declaraţii. El a sugerat că eşecul lui Obama de a conduce SUA a creat condiţiile necesare comiterii atacurilor asupra ambasadelor americane. „Atacurile din Libia şi din Egipt scot în evidenţă că lumea este în continuare periculoasă şi că leadershipul american este teribil de necesar”, a afirmat Romney, pe 12 septembrie. Într-un interviu acordat „Washington Post”, candidatul republican a mai declarat că percepţia asupra slăbiciunii americane, care a fost fundamentul acestor atacuri, este cauzată, în mare, de greşelile administraţiei Obama”.

Ronald Reagan: În noiembrie 1979, tot „Washington Post” consemna declaraţiile lui Reagan, potrivit cărora lipsa de respect manifestată prin luarea de ostatici de la ambasada SUA de la Teheran este generată de „dorinţa distructivă a administraţiei Carter de a fi plăcută”. „Nu este timpul să spunem administraţiei din Washington că nu ne pasă atât de mult dacă alte ţări ne plac? Ne dorim ca celelalte state să ne respecte din nou”, a afirmat Reagan.

Mitt Romney: În apariţia televizată din 12 septembrie, el a scos în evidenţă poziţia sa diferită în chestiunile de politică externă care vizează Afganistanul, Iranul, Israelul şi Siria. Consilierul lui Romney, Dan Senor, a adăugat că actele de violenţă sunt „un memento al haosului de care au dat dovadă politicile multor administraţii. Haosul Primăverii Arabe. Haosul în urma căruia aliaţii noştri din Israel simt că nu se pot baza pe noi. Aţi asistat la tensiunile din ultimele zile dintre premierul israelian şi preşedintele nostru”, informează CNN.

Violarea principiilor americane

Ronald Reagan: În săptămânile de după luarea de ostatici a celor 52 de persoane la ambasada SUA de la Teheran, Reagan a susţinut că administraţia Carter este responsabilă de „violarea principiilor americane” pentru că nu a acordat azil politic Sahului iranian detronat, Mohammad Reza Pahlavi. „Şahul a fost aliatul cel mai loial dintre toţi pe care i-a avut ţara pe parcursul mai multor ani”, a adăugat Reagan.

Mitt Romney: Şi candidatul republican la alegerile din noiembrie 2012 a făcut apel la valorile americane, denunţând administraţia Obama şi ambasada SUA de la Cairo, care a emis un anunţ oficial prin care-şi cerea „scuze pentru valorile Americii”. Prima reacţie a misiunii diplomatice din capitala egipteană „nu ar fi trebuit să fie «Da, ne susţinem afirmaţiile», fapt ce sugerează că nu este nimic în neregulă cu dreptul la liberă exprimare”, a declarat Mitt Romney (foto dreapta), potrivit „Washington Post”.

Împuşcă mai întâi şi se uită ulterior unde ţinteşte

Jimmy Carter: În timpul unui discurs la Convenţia Naţională a Partidului Democrat din august 1980,  preşedintele în funcţie şi candidatul Jimmy Carter a declarat că „în timp ce democraţii se confruntă cu adevăratele provocări din lumea reală, alţii (republicanii, n.r.) vorbesc despre o lume strălucitoare, dar închipuită. Este o lume imaginară, a băieţilor buni şi a băieţilor răi, unde unii politicieni mai întâi împuşcă şi apoi pun întrebări”, informează publicaţia „Washington Examiner”.

Barack Obama: Într-un interviu acordat CBS News, preşedintele în funcţie şi candidatul democrat l-a criticat pe Romney pentru că a denunţat în grabă politica externă a administraţiei de la Casa Albă în timp ce toate informaţiile cu privire la atacurile asupra misiunilor diplomatice nici nu apucaseră să fie adunate, căci actele de violenţă erau încă în plină desfăşurare. Intenţionat sau nu, Obama a reformulat declaraţia fostului preşedinte, Jimmy Carter. „Guvernatorul Romney are tendinţa de a împuşca mai întâi şi de a se uita ulterior unde a ţintit. Ca preşedinte, am învăţat că nu pot face aşa ceva. Este important să te asiguri că declaraţia ta este susţinută de fapte”, a afirmat Obama.

Moment inoportun pentru politică

Jimmy Carter: În octombrie 1980, chiar înainte de unica sa dezbatere faţă în faţă cu Ronald Reagan, Carter l-a criticat pe candidatul republican pentru că şi-a încălcat promisiunea de a se abţine de la comentarii în timpul crizei iraniene: „Soarta ostaticilor este prea importantă pentru a fi transformată într-un meci politic”, se arată în transcriptul discuţiei consemnate de istoricul Gerhard Peters, din cadrul Universităţii Santa Barbara din California. „Mi-aş fi încălcat promisiunea dacă aş fi aşteptat până la ora 07.15, în dimineaţa zilei de alegeri, pentru a aduce în discuţie situaţia, după cum a procedat Carter în Wisconsin”, a replicat Reagan. Candidatul republican a făcut, astfel, referire la faptul că preşedintele Carter (foto dreapta), candidat democrat la alegeri, a adus în discuţie criza ostaticilor din Iran în cadrul unei conferinţe de presă din Wisconsin pentru a evita întrebările privind problemele economice al SUA şi pentru a-şi creşte popularitatea sensibilizând publicul cu eforturile sale de salvare a celor 52 de americani sechestraţi la ambasada din Teheran, potrivit situaţiei descrise de publicaţia „The Dispatch”.

Barack Obama: În cadrul unui interviu acordat Telemundo, actualul preşedinte al SUA a afirmat că „nu este momentul potrivit pentru politică” în timp ce încă se evaluează pierderile suferite în urma atacurilor de la misiunile diplomatice: „Este obligaţia mea, ca preşedinte, să mă concentrez asupra siguranţei cetăţenilor noştri... nu să susţin dezbateri ideologice în ziua de doliu”.

Disputa electorală, soldată cu victoria lui Ronald Reagan

Există, totuşi, diferenţe între cele două perioade istorice. Reagan nu a criticat în public administraţia Obama în zilele imediat următoare luării de ostatici de la ambasada SUA din Iran, în timp ce Romney a emis o declaraţie oficială la doar câteva ore de la atacurile din Egipt şi din Libia. Ronald Reagan a aşteptat câteva săptămâni până să critice dur administraţia Carter. În decembrie 1979, „Washington Post” scria că Reagan „se străduieşte să se abţină” în chestiunea Iranului şi că acesta a sugerat, pentru prima dată, că „ia în considerară să mizeze mult pe luarea de ostatici în cadrul campaniei electorale, după ce sunt salvaţi americanii sechestraţi”.

Dar această zi nu avea să vină înainte de alegerile prezidenţiale din 4 noiembrie 1980. Doar 13 ostatici, femei şi afroamericani, au fost eliberaţi de iranieni în noiembrie 1979, restul de 52 de oameni stând în captivitate, în ambasada SUA din Teheran, timp de 444 de zile. Abia în ianuarie 1981 au fost eliberaţi. Deşi Reagan a declarat că nu va comenta până americanii ţinuţi ostatici în Iran nu sunt aduşi ţară, acesta şi-a încălcat promisiunea, fapt ce nu a afectat însă traiectoria sa pe parcursul campaniei electorale. Republicanul a câştigat alegerile din noiembrie 1980, devenind al 40-lea preşedinte al Statelor Unite, titlu pe care l-a deţinut până în 1989, când a fost înlocuit de George Herbert W. Bush.