INFOGRAFIE Insultele la adresa Islamului care au revoltat musulmanii

O musulmană şiită din oraşul pakistanez Lahore, în cadrul unui protest anti-american organizat pe 17 septembrie 2012 de gruparea islamistă Majlis-e-Wahdat-e-Muslimeen FOTO: Reuters

Reprezentarea Islamului în artă ar trebui lăsată doar pe seama musulmanilor, cel puţin acest lucru ne indică revoltele iscate în ultimele decenii în lumea arabă faţă de lucrările cu motive islamice, considerate artistice în Occident şi blasfemie în Orientul Mijlociu.

Revoltele de astăzi faţă de producţia cinematografică „Inocenţa Musulmanilor”, soldate cu moartea ambasadorului SUA în Libia, au fost precedate de alte cinci valuri de proteste violente, iscate tot pe fondul percepţiei diametral opuse asupra reprezentărilor religioase în cultură.

1988

A câştigat unul dintre cele mai importante premii britanice pentru literatură în 1988, Whitbread Award, s-a numărat printre finaliştii concursului „The Man Booker Prize” în acelaşi an, a fost lăudat pentru talentul său scriitoricesc, dar şi condamnat la moarte pentru că a insultat Islamul. Este vorba de scriitorul de origine indiană, Salman Rushdie, din Marea Britanie, care în 1988 a publicat romanul „Versetele satanice” („The Satanic Verses”), carte ce a stârnit atât admiraţia criticilor literari, cât şi ura musulmanilor din lumea întreagă.

Recentele revolte din lumea arabă faţă de trailerul producţiei cinematografice „Inocenţa Musulmanilor” („Innocence of Muslims”), în care adepţii Islamului acuză producătorul Sam Bacile, dar şi Statele Unite ale Americii că-l batjocoresc pe Profetul Mohamed prezentându-l ca homosexual, l-au readus în atenţia Iranului pe scriitorul Salman Rushdie.

Pe 14 februarie 1989, el a fost condamnat la moarte, printr-o fatwa (decret, n.r.) emisă de liderul religios suprem al Iranului, ayatolahul Rouhollah Khomeini. El a pus şi un preţ pe capul lui Rushdie. Ayatolahul Hassan Sanei a crescut, duminică, recompensa pentru asasinarea britanicului de origine indiană, Salman Rushdie. Uciderea lui va fi răsplătită cu 3,3 milioane de dolari americani, după ce Sanei a crescut recompensa cu 500.000 de dolari, deşi Rushdie nu are nicio legătură cu filmul care a revoltat lumea arabă şi pentru care zeci de sedii diplomatice ale SUA au fost ţinţa protestelor în ultima săptămână. „Am adăugat suma de 500.000 de dolari la recompensa pe care o oferim pentru asasinarea lui Salman Rushdie. Orice persoană care va îndeplini această sentinţă va primi imediat suma întreagă", a declarat ayatolahul Hassan Sanei.

În pofida urii care planează asupra lui din partea adepţilor Islamului, Rushdie a declarat pentru CBS News că lucrarea sa, „Versetele Satanice”, nu este neapărat critică la adresa Islamului, ci la adresa unor liberi religioşi care se comportă în aşa fel încât atrag criticile opiniei publice. „Aş fi vrut să scriu o carte şi mai vehementă”, a declarat Rushdie, referindu-se la volumul pe care „The Guardian” l-a descris ca fiind „cartea care a iscat războiul cultural”. Pe de altă parte, însuşi Salman Rushdie a recunoscut că nu poate clasifica opera sa drept un succes sau un eşec: „Cartea încă se tipăreşte iar autorul încă trăieşte, deci este o victorie în acest sens. Dar teama şi ameninţările au luat amploare”.

2004

Producătorul de film Theo van Gogh din Olanda a murit la vârsta de 47 de ani după ce a realizat un film controversat despre cultura islamică. În noiembrie 2004, el a fost împuşcat şi înjunghiat de mai multe ori, în timp ce se plimba cu bicicleta pe străzile din Amsterdam, de un marocan în vârstă de 26 de ani. Ucigaşul a lăsat şi un bilet pe trupul neînsufleţit al cineastului, prin care instiga la „război sfânt”. Asasinatul condamnat în ţările europene a fost lăudat în mai multe state arabe.

Producţia cinematografică care i-a revoltat pe musulmani se numeşte „Supunerea” („Submission”), fiind punerea în scenă a unei căsătorii aranjate dintre o femeie musulmană şi bărbatul ales de familia sa. Protagonista este violată atât de soţ, cât şi de unchiul ei, abuzurile fiind trecute cu vederea, dat fiind spiritului patriarhal al Islamului. Theo van Gogh a fost producătorul filmului, dar scenariul a fost scris de Ayaan Hirsi Ali, deputat de origine somaleză în Parlamentul Olandei din partea Partidului Poporului pentru Libertate şi Democraţie (VVD).

2005

Pe 30 septembrie 2005, ziarul danez „Jyllands-Posten” a publicat 12 editoriale cu benzi desenate de Kurt Westergaard, majoritatea reprezentându-l pe Profetul Mohamed. Publicaţia daneză a precizat că seria de editoriale a fost concepută în contextul dezbaterilor privind criticile aduse Islamului, dar şi cenzurii de orice fel.
În mai puţin de patru luni de la publicare, musulmanii s-au angajat în proteste violente în mai multe state arabe, bilanţul manifestaţiilor indicând peste 100 de decese. Printre formele de protest se numără atacul cu bombă de la ambasada daneză din Pakistan, incendierea sediului diplomatic al Danemarcei din Siria, din Liban şi din Iran, dar şi incendierea drapelului danez, olandez, norvegian, francez şi german în oraşul palestinian Gaza.

Concomitent, premierul olandez în funcţie, Anders Fogh Rasmussen, a criticat sever valul de proteste, susţinând că „problema a devenit mai mult decât o disputa între Copenhaga şi lumea musulmană. Acum este disputa între libertatea vestică de expresie şi taboo-urile Islamului”.

În 2010, autorul caricaturilor cu Profetul Mahomed, Kurt Westergaard, a fost premiat în Germania pentru „angajamentul său inflexibil în favoarea libertăţii presei şi opiniei, precum şi pentru curajul de a apăra valorile democratice, în pofida ameninţărilor cu violenţe şi chiar cu moartea”. În ciuda omagiile aduse, Kurt Westergaard se află, în prezent, sub protecţia poliţiei după apariţia caricaturilor sale în publicaţia daneză „Jylands-Posten”.

2010-2011

Un alt incident care a stârnit mânia musulmanilor a fost arderea Coranului, cartea sfântă a Islamului, de către pastorul american Terry Jones din Florida, cu ocazia comemorării a nouă ani de la atacurile de la 11 septembrie 2001, de la New York. Congregaţia lui Jones a purces din nou la arderea Coranului, în martie 2011. El a susţinut şi un „proces” în faţa a 30 de persoane adunate lângă biserica sa din Gainesville, unde a declarat musulmanii „vinovaţi” de crime şi a lansat iniţiativa „Arde un Coran pe zi”. Acţiunile lui au revoltat sute de afgani care au luat cu asalt o bază ONU din nordul Afganistanului. Şapte angajaţi ai ONU au murit în atac.

Februarie 2012

Începutul lui 2012 a fost marcat de o altă incendiere a Coranului, dar - de data aceasta - gestul a fost rezultatul efectuării unui ordin. Soldaţii americani din baza NATO Bagram, de lângă capitala afgană Kabul, au ars aproximativ 315 de cărţi sfinte confiscate de la prizonierii musulmani, informează „The Global Post”. Aceştia au urmat ordinele primite de la superiorii lor, a căror decizie a fost, ulterior, puternic criticată chiar de şeful forţelor NATO din Afganistan, generalul John R. Allen. El şi-a cerut scuze pentru că soldaţii americani au încercat să scape „în mod neadecvat” de numeroasele exemplare ale Coranului, informează ABC News. Scuzele lui nu au făcut însă diferenţă în rândul afganilor, care s-au adunat în număr de aproximativ 2.500 în afara bazei NATO Bagram de lângă Kabul, scandând „Muriţi! Muriţi străinilor!”. Protestele s-au soldat cu moartea a 30 de afgani şi a şase soldaţi americani.

Septembrie 2012

Deşi, până în prezent, numărul morţilor nu egalează niciuna dintre revoltele din trecut, protestele recente din lumea arabă faţă de trailerul producţiei cinematografice „Inocenţa Musulmanilor” („Innocence of Muslims”) riscă să fie cele mai grave din ultimul deceniu, potrivit „Foreign Policy”, în condiţiile în care au dus la moartea ambasadorului SUA, Christopher Stevens, şi a altor trei americani la consulatul din oraşul libian Benghazi. Mai mult de atât, musulmanii s-au adunat să protesteze şi în Egipt, Tunisia, Sudan, Bangladesh, Pakistan, Iran, Maroc, Turcia, Indonezia, Somalia, Alegeria, dar şi în oraşul australian Sydney.

Sentimentul anti-american tot mai efervescent arată cât de mult şi-au pierdut din influenţă Statele Unite în lumea arabă, atacurile asupra ambasadei SUA de la Cairo şi asupra consulatului din Benghazi, care au avut loc chiar în ziua comemorii a 11 ani de la atacurile de la 11 septembrie din New York, dezvăluind „cele mai grave momente de impotenţă americană asupra Orientului Mijlociu”, susţine profesorului Steven A. Cook din cadrul Consiliului pentru Relaţii Internaţionale din SUA, într-un editorial postat pe „Foreign Policy”.