O asistentă din SUA, suspectă de infestare cu Ebola, dă autorităţile în judecată pentru că au plasat-o în carantină

Asistenta a fost plasată forţat în carantină atunci când a aterizat în New Jersey, la întoarcerea din Sierra Leone, a anunţat că va acţiona în instanţă autorităţile americane pentru că i-au încălcat drepturile fundamentale ale omului. Femeia lucrase direct cu victime Ebola în Africa de Vest.

Kaci Hickox, o asistentă din New Jersey, şi-a angajat deja unul dintre cei mai buni avocaţi din domeniul drepturilor civile şi intenţionează să ceară despăgubiri autorităţilor americane pentru carantina forţată la care a fost supusă. Femeia susţine că tratamentul care i-a fost aplicat este „inuman”. 

„A plasa pe toată lumea în carantină, doar în caz că - pentru că nu poţi prezice cine face Ebola şi cine nu -, a mă pune să stau 21 de zile, să nu fiu alături de familia mea, să mă supui unui asemenea stres emoţional şi psihologic, este complet inacceptabil”, spune asistenta. 

Trei dintre cele cinci state americane în care aterizează zboruri din Africa de Vest - New York, New Jersey şi Illinois - au decis la sfârşitul săptămânii trecute să plaseze forţat în carantină toţi călătorii cu grad ridicat de risc, adică persoane care au intrat în contact direct cu pacienţi infestaţi cu virusul Ebola. Măsura a fost aplicată din ordinul guvernatorilor, în ciuda recomandărilor făcute de preşedintele Barack Obama, şi a venit în contextul în care, după două cazuri de contaminare cu virusul pe pământ american - ambele în Texas, patru persoane au fost plasate în carantină după ce un medic întors din Guinea în New York a fost diagnosticat cu febră hemoragică Ebola. 

În primul rând, Hickox spune că este nemulţumită de răspunsul autorităţilor americane pentru sprijinirea statelor vest-africane unde epidemia Ebola a făcut până acum peste 5.000 de victime din mai bine de 10.000 de cazuri de infestare. Până acum, asistenta nu a prezentat simptome specifice febrei hemoragice, însă virusul are o perioadă de incubaţie de 21 de zile. În cazul medicului din New York, simptomele au apărut abia la 10 zile de la contaminare, timp în care acesta a avut contact direct cu alte patru persoane - toate plasate ulterior în carantină. 

În foarte multe dintre cazurile noi înregistrate în fiecare săptămână, contaminarea are loc în spitalele şi centrele unde sunt trataţi pacienţii cu Ebola. Faptul că sistemele sanitare din Sierra Leone, Guinea şi Liberia – ţările cel mai afectate de epidemie – sunt suprasolicitate şi incapabile să gestioneze o asemenea criză umanitară nu uimeşte pe nimeni. Însă eşecul autorităţilor americane de a menţine carantina atunci când au tratat persoane cu Ebola a stârnit panică în rândul societăţii. Câţiva membri ai Congresului, printre care şi preşedintele Camerei Reprezentanţilor, cer suspendarea vizelor pentru cetăţenii acestor trei ţări vest-africane.

A doua contaminare, tot o asistentă medicală

Aceasta numai după ce Amber Joy Vinson (foto), o infirmieră în vârstă de 29 de ani, a devenit al doilea caz de contaminare cu virusul pe pămân american. Vinson a făcut parte din echipa care l-a tratat pe Eric Thomas Duncan, american de origine liberiană, care a contractat virusul în Liberia şi s-a întors în SUA la bordul unui avion comercial, fiind internat la o zi după aterizare. Bărbatul a murit câteva zile mai târziu. 

Deocamdată, nu este clar cum s-a contaminat Vinson, însă presa americană citează surse din cadrul Spitalului Presbiterian din Dallas, acolo unde a fost tratat Duncan, spun că echipamentul de protecţie furnizat personalului medical era inadecvat. 

Fără instruire şi cu echipament inadecvat

Mai exact, acestea spun că mânecile salopetelor de plastic erau prea scurte, lăsând expuse încheieturile cadrelor medicale. În schimb, prima asistentă care s-a infectat a luat virusul după ce s-a frecat cu o mână pe faţă înainte de a decontamina şi de a-şi înlătura costumul de protecţie pentru a fi incinerat. Nici aici n-ar fi neapărat vina infirmierei. Tot mai mulţi membri ai personalului medical se plâng că specialiştii care au coordonat celula de criză pentru tratarea lui Duncan nu i-au instruit cu privire la procedurile de carantină, ci i-au sfătuit să se documenteze pe internet. 

Iar acesta nu este singurul motiv pentru care autorităţile sunt aspru criticate. Amber Vinson a călătorit la bordul unui avion comercial, cu alţi 132 de pasageri. Luni, cu o zi înainte de a se urca în avionul care a mers în alt stat, femeia a sunat Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor Infecţioase (CDC) şi a anunţat că are febră – cerinţă obligatorie pentru toţi cei care intră în contact cu o persoană contaminată. Vinson a informân totodată că intenţionează să călătorească şi nu a fost ămpiedicată. De aceea, CDC ia acum în calcul emiterea unei interdicţii de călătorie pentru 76 de cadre medicale de la spitalul respectiv. 

Cele patru greşeli fatale 

1. Diagnosticarea greşită a lui Thomas Eric Duncan

Atunci când un cetăţean de origine liberiană, abia întors în SUA din Liberia, s-a prezentat la un spital din Dallaspe 25 septembrie cu febră, dureri musculare, de cap, abdomminale, scăderea fluxului urinal şi a spus că a fost recent în Liberia, a fost trimis înapoi acasă după patru ore, cu tratament pentru răceală pentru că a „spus că nu a intrat în contact direct cu nicio persoană infectată”. 

Trei zile mai târziu, a ajuns la acelaşi spital, dar la urgenţe. Acum începuse deja să se deshidrateze, cu diaree acută - simptom care arată că boala este în cea mai contagioasă fază a sa. Nici măcar atunci, personalul medical n-a recunoscut cazul drept o posibilă infestare cu Ebola, iar primul ajutor i-a fost dat fără echipament de protecţie. A fost diagnosticat cu Ebola pe 30 septembrie. Pe 8 octombrie a murit. 

2. Cele două infirmiere contaminate

Prima contaminare a fost anunţată duminică. O infirmieră, Nina Pham, care a făcut parte din echipa care l-a îngrijit pe Duncan. Miercuri, Amber Joy Vinson, colegă cu Pham, i s-a alăturat. Şi aceasta a avut contact direct cu Duncan cât timp a fost internat, însă nu a fost monitorizată, chiar dacă existase deja primul caz de contaminare.  

3. Lipsa protocolului de carantină pentru Ebola în spitalul din Texas

După contaminarea primei asistente, sindicatul din care făcea parte a început să denunţe toate încălcările procedurilor de carantină. Reprezentanţii susţin că personalului medical care a îngrijit pacientul nu i s-a făcut niciun fel de instructaj, specialiştii recomandându-le, în schimb, să se documenteze pe internet. 

„Thomas Eric Duncan a fost lăsat să aştepte ore întregi, fără a fi plasat în izolatoriu, într-o zonă unde să nu poată intra în contact cu alţi pacienţi. Nimeni n-a ştiut care este protocolul, nici care este echipamentul de protecţie pe care ar fi trebuit să-l poarte. N-a existat nicio instruire”, a transmis sindicatul. 

„Primele infirmiere care l-au îngrijit pe Duncan n-au purtat altceva decât costumele normale, permeabile, câte trei perechi de mănuşi, care nu erau etanşe peste mânecile bluzelor, iar la nivelul capului aveau bonete sanitare şi măşti chirurgicale”, a continuat sindicatul National Nurses United. 

4. A doua infirmieră contaminată a călătorit cu avionul

„Avem de-a face cu o boală cu care nu suntem prea familiari în Statele Unite. Este dificil”, spune Tom Frieden, directorul Centrului pentru Prevenire şi Tratare a Bolilor Infecţioase (CDC), care a coordonat întreaga operaţiune de repatriere de cetăţeni americani infestaţi cu Ebola în Africa de Vest şi tratarea celorlalte cazuri. 

Iar una dintre greşelile majore a venit după ce două asistente se contaminaseră deja. Amber Vinson a călătorit la bordul unui avion comercial, cu alţi cu alţi 132 de pasageri. Luni, cu o zi înainte de a se urca în avionul care a mers în alt stat, femeia a sunat Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor Infecţioase (CDC) şi a anunţat că are febră – cerinţă obligatorie pentru toţi cei care intră în contact cu o persoană contaminată.

Vinson a informat totodată că intenţionează să călătorească şi nu a fost ămpiedicată. De aceea, CDC ia acum în calcul emiterea unei interdicţii de călătorie pentru 76 de cadre medicale de la spitalul respectiv. În plus, ceilaţi 132 de pasageri sunt căutaţi acum pentru a fi informaţi şi monitorizaţi. 

Rata de deces a pacienţilor cu Ebola este plasată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii la nivelul de 70,8%. Comparativ, celelalte 18 de epidemii Ebola care au făcut victime au avut o rată medie a mortalităţii de 50%. Totodată, cea mai gravă dintre acestea a fost cea înregistrată în 1976, în Zair (Congo), acolo unde a fost descoperit virusul. Atunci, 280 de persoane dintre cele 318 infestate au murit – o rată de 88%.

Pericolul ca virusul Ebola să ajungă şi în România a determinat o suplimentare a bugetelor alocate anul acesta pentru Ministerul Sănătăţii şi cel al Afacerilor Interne. 

Astfel, în total, cele două ministere vor primi încă 25 de milioane de lei pentru a lua măsurile necesare astfel încât să fie pregătite pentru a răspunde în cazul în care vor trebui să trateze un pacient infestat cu virusul Ebola. 

Riscul ca virusul extrem de contagios să ajungă în România a devenit evident la începutul lunii august, când un cetăţean român întors din Nigeria a ajuns la spitalul de boli contagioase din Ploieşti, cu simptomele specifice febrei hemoragice. Ulterior, s-a dovedit că pacientul avea, de fapt, malarie. 

Cu toate acestea, episodul a scos la iveală faptul că sistemul sanitar român nu este deloc pregătit să facă faţă unei astfel de situaţii, neavând vehicule speciale care să transporte pacientul în condiţii de carantină, nici secţii speciale pentru izolarea suspectului sau echipament adecvat de protecţie. 

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) avertizează că numărul persoanelor infectate ar putea creşte până la 20.000 în următoarele cinci săptămâni, având în vedere ritmul galopant în care se extinde epidemia.

La începutul lunii iulie, numărul victimelor depăşea cu puţin 460. Rapiditatea şi pericolul ce derivă din aceasta sunt aduse de faptul că, pentru prima dată, sunt afectate mari aglomeraţii urbane şi nu sate izolate - de aceea este şi atât de greu de combătut această epidemie. 

Epidemia Ebola. Infestarea om-animal

Transmiterea virusului Ebola se face greu de la animal la om. Epidemiile pornesc, de obicei, de la un caz-index (pacient zero), care contractează virusul de la animal în condiţii extraordinare. Cel mai adesea, transmiterea animal-om se produce după ce omul tranşează şi/sau mănâncă animalul infestat. 

Cel mai des, epidemiile Ebola au pornit de la maimuţe - cimpanzei, gorile, dar şi de la o specie de antilopă. Cu toate acestea, animalul care a dezvoltat virusul pentru prima dată - gazda naturală - este o specie de liliac din familia Pteropodidae. Până acum, cercetătorii au identificat o legătură de netăgăduit între focarele Ebola şi apropierea de pădurile tropicale. 

Deşi nu există un antidot pentru virusul Ebola, detectarea din timp şi aplicarea unui tratament intensiv pot salva viaţa celui infestat. 

Epidemia Ebola. Simptome

Principalul simptom al virusului Ebola este febra - de unde vine şi numele complet al bolii (Febră Hemoragică Ebola). Pacienţii acuză şi o slăbiciune a corpului, dureri musculare şi ale încheieturilor, migrene, dureri în gât. Următoarea etapă aduce tulburări gastrointestinale - stări de vomă, diaree. Pe piele apar iritaţii şi bube, se instalează blocajul renal şi insuficienţa hepatică. Doar în unele cazuri, hemoragia internă este dublată şi de hemoragie externă. Analizele arată şi o scădere semnificativă a numărului leucocitelor din sânge. 

Oamenii pot transmite virusul Ebola cât timp acesta rămâne în sângele şi în fluidele lor corporale. Virusul se transmite inclusiv prin transpiraţie. În testele de laborator, virusul a dispărut din corpul unui bărbat la 61 de zile după infestare. 

Perioada de incubare - adică timpul care trece de la infestare până la manifestarea primelor simptome - este cuprinsă între 2 şi 21 de zile.

Epidemie Ebola. Cum poate fi prevenită infectarea cu virusul

Măsuri simple precum spălarea cu apă şi săpun, folosirea unei siringi o singură dată, evitarea contactului cu trupuri infestate sunt suficiente pentru a stopa epidemia.