Concluziile unor jocuri de război britanice ce simulează o a doua președinție Trump, de la relația cu NATO la războiul din Ucraina

NATO s-ar putea destrăma dacă fostul președinte american Donald Trump câștigă al doilea mandat la Casa Albă, potrivit unor jocuri de război în care sunt simulate reacții ale țărilor membre ale NATO, ale Chinei, dar și ale Ucrainei și Rusiei.

„O politică americană de frustrare a NATO are potențialul de a provoca prăbușirea alianței, iar UE să devină candidat pentru a înlocui în cele din urmă funcția supremă a NATO - apărarea Europei de Rusia”, a scris Finley Grimble, expertul britanic în apărare care a conceput și simulat scenariul.

Trump, care a amenințat anterior că va retrage SUA din NATO și mai recent că va permite Rusiei să facă „ce naiba vrea” cu aliații europeni dacă aceștia nu contribuie mai mult la apărare, ar putea submina Alianța pur și simplu acordându-i cel mai mic sprijin posibil.

„Nu trebuie să părăsească NATO pentru a o distruge. O poate submina din interior”, a explicat expertul pentru BI.

Grimble, care a simulat jocuri de război pentru guvernul britanic, a creat jocul de război în contextul dezvăluirilor fostului consilier pentru securitate națională al SUA, John Bolton, precum că l-a convins pe fostul președinte american să nu retragă SUA din NATO în 2018. Actorii -majoritatea specialiști britanici în apărare, informații și politică externă - și-au asumat rolul liderilor celor 32 de națiuni NATO, plus Ucraina și Rusia; China a fost jucată de arbitri. Un american a avut rolul SUA și a încercat „să intre în mintea lui Trump, ceea ce nu a fost o sarcină ușoară”, și-a amintit Grimble.

După ce Trump preia mandatul în ianuarie 2025, ca într-un joc de domino, evenimentele se precipită și în cele din urmă se instalează haosul.

Un acord de pace Rusia-Ucraina

Noua administrație încearcă imediat să intermedieze un acord de pace între Ucraina și Rusia. După ce medierea, care are loc fără sprijin european, eșuează, Trump taie din ajutorul acordat Ucrainei.

Trump reduce apoi drastic participarea SUA la NATO, inclusiv prin redistribuirea a 50% din mijloacele militare americane din Europa, unde sunt dislocați peste 100.000 de soldați americani, în teatrul din Indo-Pacific. Totodată, administrația Trump instituie o politică de latență presupunând tactici precum o participare mai redusă a SUA la exercițiile NATO. În acest sens, o măsură deosebit de dăunătoare ar fi interzicerea comandantului suprem al aliaților în Europa (SACEUR) - a doua cea mai înaltă poziție militară din NATO și care e ocupată întotdeauna un ofițer american - de a acționa fără o consultare prealabilă cu Washingtonul.

„În ultimă instanță, SACEUR răspunde în fața președintelui Statelor Unite. Astfel că acesta[SACEUR] poate începe să încetinească lucrurile sau să împiedice lucrurile să se întâmple. Statele Unite pot pur și simplu să retragă finanțarea de la programele NATO, iar acestea se vor prăbuși”, a explicat Grimble.

Țările membre NATO nu reușesc să atingă pragul de 2% din PIB

Companiile americane încep să se plângă că unele membre ale NATO nu reușesc să îndeplinească obiectivul alianței de a aloca 2% din PIB-ul lor pentru apărare. Într-adevăr, jocurile de război arată că, la finalul perioadei simulate, în 2027, mulți membri nu atinseseră încă pragul minim de 2%. Un fapt interesant este că, deși își micșorează prezența în NATO, SUA continuă totuși cooperarea bilaterală în domeniul apărării cu membrii NATO care se învecinează cu Rusia, între care Finlanda, România, Polonia și statele baltice.

După înființarea NATO, garanțiile de securitate americane au împiedicat puterile europene să se reînarmeze în schimbul unor cheltuieli mai mari suportate de SUA. Dar, în condițiile în care această umbrelă de securitate americană se diminuează brusc, potrivit simulării, Franța și Germania cer ca Uniunea Europeană să preia locul NATO. Asta înfurie Polonia, care percepe această acțiune drept o încercare a francezilor de a da afară SUA și de a face din Franța principala putere militară din Europa.

Forța Expediționară Întrunită, o coaliție militară condusă de britanici, formată din 10 națiuni din Europa de Nord, care poate opera independent de NATO, începe să elaboreze planuri de luptă pe fondul presupunerii că nu va exista sprijin din partea NATO. Turcia cântărește dacă să rămână neutră - în ciuda angajamentelor sale în cadrul NATO – dacă Rusia ar ataca statele baltice.

Între timp, în timp ce campania sa din Ucraina se află în impas, Rusia ia în considerare să invadeze statele baltice pentru a profita de dezbinarea NATO și, poate, pentru a diviza alianța în ceea ce privește disponibilitatea de a risca un război cu Moscova. Dar jucătorul rus decide în cele din urmă că Rusia nu are resursele necesare pentru a lupta simultan împotriva Ucrainei și a ocupa țările baltice, gândindu-se, în plus, că invadarea teritoriului NATO ar putea readuce America în alianță.

Mai departe, Moscova lansează noi ofensive în Ucraina. Lipsită de sprijinul SUA - pe care Europa nu este în măsură să îl compenseze - Ucraina se simte obligată să semneze un acord de pace prin care cedează estul Rusiei și instalează un guvern pro-rus la Kiev. Europa se confruntă cu o altă problemă: teama că Rusia ar putea ataca NATO îi sperie pe investitorii interni și internaționali, ceea ce face ca economiile europene să se poticnească.

Consecințe

Până la sfârșitul jocului, efectele reducerii contribuției SUA la NATO sunt globale. China își dă seama că SUA și-a mutat cu adevărat atenția din Europa către Pacific, ceea ce descurajează Beijingul să invadeze Taiwanul. Totuși, asta nu e de natură să liniștească Japonia, Australia și Coreea de Sud - aliați ai SUA ale căror forțe și baze sunt esențiale pentru eforturile de contracarare a Chinei, care se tem că Trump s-ar putea răzgândi și le-ar putea abandona și pe ele. Iranul devine îndrăzneț în a-și afima puterea în Orientul Mijlociu, ceea ce stimulează o cursă a înarmării cu Arabia Saudită.

Toate acestea creează frustrare în Marea Britanie, care a susținut în mod tradițional o alianță transatlantică America-Europa, mai degrabă decât un bloc de apărare pur european. Cu toate acestea, în acest joc, nu a putut să-l convingă nici pe Trump să-și mai diminueze cererile, nici pe membrii europeni ai NATO să cheltuiască mai mult pentru apărare. „Sentimentul britanicilor este: «Pentru numele lui Dumnezeu, Trump, dă-le ceva timp europenilor»”, a spus Grimble. „Dar, de asemenea, «Europenii, vă rog să faceți ceva». Haideți să ajungem cu toții la un acord și să menținem NATO în viață'”.

„SUA și-au redus resursele pentru misiunile de descurajare și apărare ale NATO, ceea ce înseamnă că NATO nu are planuri credibile de luptă pregătite pentru a face față unei invazii rusești. Întreaga situație devenise disfuncțională. Cu siguranță nu era în poziția de a se apăra în mod coerent împotriva Rusiei la finalul jocului”, se arată în concluziile simulării.