Kremlinul, verde de invidie. Arestarea fulgerătoare a lui Maduro, o umilință personală pentru Putin

Operațiunea rapidă a Statelor Unite în Venezuela și scoaterea din joc a dictatorului Nicolás Maduro au produs mai mult decât o schimbare de regim la Caracas. Pentru Kremlin, a fost o lovitură simbolică dureroasă, care a scos la iveală limitele reale ale Rusiei ca „mare putere” și a afectat direct ambițiile personale ale lui Vladimir Putin.

Nicolas Maduro și șoția sa, capturați și aduși în fața unui tribunal american/FOTO:X

Diferența este frapantă: în timp ce Rusia poartă de ani de zile un război sângeros și costisitor împotriva Ucrainei, fără a-și atinge obiectivele declarate, Washingtonul a demonstrat că poate acționa rapid și decisiv pe scena globală. Jurnalista Eva Hartog scrie în Politico că această demonstrație de forță a SUA provoacă la Moscova o „invidie”, alimentată de neputința liderului de la Kremlin.

Potrivit analizei, Rusia nu a fost capabilă să își apere unul dintre cei mai importanți aliați din America Latină. Acest eșec lovește direct în mitul „lumii multipolare”, promovat ani la rând de Putin drept alternativă la dominația Occidentului.

„Lumea multipolară se dovedește a fi lipsită de putere reală”

„Lumea multipolară a dictaturilor antioccidentale, de la Caracas la Teheran, la care visează Putin, se dovedește a fi lipsită de putere reală”, notează Hartog. „Pe lângă umilința de a vedea că Rusia nu este un aliat de încredere în momente critice, se adaugă acum și frustrarea că Trump pare mai eficient și mai îndrăzneț în intervenții de tip imperial, exact genul de acțiuni pe care Kremlinul și-ar dori să le poată realiza.”

Autoarea amintește că Moscova a ales să stea deoparte în conflicte-cheie: nu a intervenit decisiv în Nagorno-Karabah în 2023, a asistat pasiv la prăbușirea regimului Assad în Siria și nu a oferit un sprijin real Iranului în fața atacurilor SUA și Israelului asupra instalațiilor nucleare.

„Pe scurt, Putin și-a pierdut rolul de <<arbitru suprem>> autoproclamat”, scrie Hartog. „Deși și-ar fi dorit să îl elimine pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski printr-o lovitură rapidă, în realitate duce de patru ani un război brutal, soldat cu peste un milion de morți și răniți în rândul rușilor.”

Analistul politic Abbas Galiamov, fost redactor de discursuri al Kremlinului, spune tranșant că ceea ce Putin promitea să facă în Ucraina, Trump a realizat rapid în Venezuela. „Probabil că Putin îl invidiază insuportabil pe Trump”, afirmă el.

Miza este și una financiară

Din 1999, Rusia a livrat Venezuelei armament în valoare de peste 20 de miliarde de dolari, în schimbul unor împrumuturi și al unui control parțial asupra industriei petroliere. Astăzi, aceste investiții par aproape inutile. Arestarea lui Maduro este cu atât mai dureroasă pentru Moscova cu cât, în trecut, Rusia reușea să-și evacueze rapid „protejații”, consolidându-și reputația de refugiu sigur pentru dictatori.

„Dacă Viktor Ianukovici și Bashar al-Assad au ajuns în siguranță în Rusia, Maduro a apărut luni într-o sală de judecată din New York, îmbrăcat în uniformă de deținut”, subliniază Hartog.

Reacțiile oficiale rusești nu au întârziat. Ministerul de Externe a condamnat acțiunea americană drept „o încălcare inacceptabilă a suveranității”, iar senatorul Aleksei Pușkov a acuzat Washingtonul că revine la „imperialismul sălbatic al secolului al XIX-lea”. În paralel, unii comentatori au sugerat livrarea de rachete Venezuelei sau au susținut că SUA ar fi oferit Rusiei „libertate totală de acțiune”. O retorică ironică, având în vedere că exact aceste practici sunt reproșate Moscovei în Ucraina.

Ideologul ultra-naționalist Aleksandr Dughin a mers mai departe, cerând Rusiei să „acționeze ca Trump – și mai repede”. Iar propagandista Margarita Simonian a admis deschis că există motive serioase de invidie.

Eva Hartog observă ironia finală: de ani de zile, oficialii ruși susțin că lumea este guvernată de forță, nu de reguli. „Dar acum”, scrie ea, „Trump demonstrează că se descurcă mai bine în <<legea junglei>> decât Putin”.

„Putin a creat o lume în care contează doar succesul”, concluzionează Abbas Galiamov. „Americanii au arătat cum se obține acest succes, iar umilința lui Putin este vizibilă pentru toată lumea.”