INFOGRAFIE 25 de ani de la prăbuşirea imperiului sovietic: Cum se apără Gorbaciov şi spre cine arată cu degetul pentru destrămarea URSS

Pe 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov lua act de destrămarea URSS şi îşi anunţa demisia la televizor. Acum, el crede că o nouă uniune a fostelor republici sovietice este posibilă, prin voinţa tuturor.

Destrămarea URSS a început practic din momentul citirii primei declaraţii de independenţă, la 11 martie 1990, în Lituania. Şi Congresul Deputaţilor Poporului din Rusia (pe atunci, încă Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă) a proclamat o declaraţie de suveranitate, la 12 iunie 1990. Un an mai târziu, la 12 iunie 1991, Boris Elţîn era ales preşedinte al Federaţiei Ruse, învingându-l pe candidatul preferat de Gorbaciov, Nikolai Rîjkov, după o campanie în care a denunţat „dictatura centrului“.

Puciul din august

Peste tot, mişcările centrifuge promovate de comuniştii „democraţi“ s-au confruntat cu rezistenţa acerbă a comuniştilor „conservatori“, reprezentanţi ai aripii dure a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS). Această rezistenţă a culminat cu tentativa de puci din 19-21 august 1991, lovitură orchestrată de comuniştii aripii dure, care se opuneau reformelor lui Gorbaciov, în special noului tratat unional propus de liderul sovietic, prin care o mare parte din prerogativele guvernului central erau transferate către republici.

Puciştii s-au lovit însă de o rezistenţă civilă formidabilă, mai ales la Moscova, şi au dat bir cu fugiţii după două zile. Deşi a avut o durată scurtă, iar Gorbaciov a revenit la conducere, puciul din august este considerat de istorici ca fiind decisiv pentru prăbuşirea PCUS şi dezmembrarea Uniunii Sovietice. 

Naşterea CSI, moartea URSS

Acţiuni de proclamare a independenţei au avut loc pe tot parcursul anului 1991, pe rând, în Georgia, Estonia, Lituania, Ucraina, Belarus, Republica Moldova (27 august 1991), Azerbaidjan, Kârgâzstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Armenia, Turkmenistan şi, în fine, Kazahstan (în decembrie 1991).

Momentul final l-a reprezentat, însă, Actul de la Belovejskaia Puşcia, semnat la 8 decembrie 1991, în care lideri a trei foste republici sovietice - Belarus, Rusia şi Ucraina, respectiv Stanislav Şuşkevici, Boris Elţîn şi Leonid Kravciuk - anulau acordul privind crearea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) din 1922 şi înfiinţau Comunitatea Statelor Independente (CSI).

Pus în faţa acestei situaţii, Gorbaciov nu a avut de ales decât să demisioneze din postul de preşedinte al URSS. Acuzat şi acum că destrămarea URSS s-a produs din cauza reformelor sale, Mihail Gorbaciov, ajuns la 85 de ani, se apără cu înverşunare.

Mihail Gorbaciov: „Mirosea a război civil“

„Am conştiinţa curată. Am apărat Uniunea până la capăt“, a declarat recent Gorbaciov pentru agenţia de stat TASS, subliniind că scopul „schimbării“ era supravieţuirea statului sovietic, nu dispariţia sa.

În schimb, Gorby, cum era alintat în Occident la sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut, îi vede pe foştii săi adversari politici drept ţapi ispăşitori. Potrivit lui, unii lideri locali, precum semnatarii Actului de la Belovejskaia Puşcia, în special Elţîn, erau prea ambiţioşi şi avizi după putere pentru a se regăsi într-o URSS reformată.

Întrebat de ce nu i-a arestat, Gorbaciov a răspuns că i-a fost teamă de izbucnirea unui război civil. „Mirosea a război civil. Era periculos. Am făcut altceva. Le-am dat putere şi am plecat singur, pentru a evita o baie de sânge“, şi-a justificat laureatul din 1990 al Premiului Nobel pentru Pace decizia de a demisiona şi pecetlui astfel sfârşitul URSS.

Rugat să comenteze afirmaţiile lui Gorbaciov, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, s-a limitat să spună că „este doar punctul său de vedere“.

Putin: „Cea mai mare catastrofă geopolitică“

Deşi au trecut 25 de ani de la acest moment de răscruce al istoriei lumii şi fiecare dintre cele 15 foste republici sovietice şi-a găsit o cale proprie în noul context internaţional, Mihail Gorbaciov este de părere că apariţia unei noi uniuni de state de mărimea URSS nu poate fi exclusă. „O nouă uniune, între vechile graniţe şi cu aceeaşi compoziţie, în mod voluntar, da, ar putea exista, dar nu una sovietică“, a opinat Gorbaciov în interviul acordat pentru TASS.

Această idee se înscrie în logica nostalgiei după măreţia pierdută, tipică şi preşedintelui rus Vladimir Putin. În opinia actualului lider de la Kremlin, URSS a fost „marea Rusie“ şi dispariţia ei a reprezentat „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului trecut“.

Iar vinovatul, potrivit lui Putin, este Gorbaciov. „Nu am avut în istoria ţării decât două momente la fel de grave, când puterea supremă a renunţat la prerogativele sale şi la responsabilitatea a ceea ce se întâmpla în ţară. Ţarul a plecat şi imediat au început evenimente oribile, sângeroase. Şi 1991“, a declarat Putin în noiembrie 2011 în cadrul unei întâlniri cu veteranii.

Majoritatea ruşilor regretă destrămarea URSS

Mihail Gorbaciov este unul dintre cei mai nepopulari foşti lideri de stat în Rusia, fiind considerat un preşedinte slab, care şi-a dus ţara în faliment şi în sărăcie. Potrivit unui studiu recent al Centrului Levada, 56% dintre ruşi regretă destrămarea URSS, iar 51% consideră că aceasta putea fi evitată.