PCRM: Alianţa pentru Integrare Europeană are realizări doar la capitolul corupţie şi sărăcie

Fostul preşedinte Vladimir Voronin

Fostul preşedinte Vladimir Voronin i-a criticat pe toţi liderii coaliţiei de guvernare, cerându-le demisia. „Singurul lucru care mai creşte în ţara noastră sunt castelurile aristocraţiei moldoveneşti de tip nou – a miniştrilor, judecătorilor, bandiţilor“, a declarat Voronin de la tribuna centrală a Parlamentului.

Preşedintele PCRM le-a sugerat liderilor AIE să se ascundă „de ruşine cât mai departe de ochii oamenilor“. Vă propunem mai jos fragmente din discursul lui Voronin din plenul Legislativului.

VIDEO LIVE Deputaţii decid astăzi soarta Guvernului Filat. Moţiunea înaintată de comunişti ar putea fi votată de PD şi şase neafiliaţi

Vlad Filat: Astăzi se va vedea cine e de fapt cu comuniştii

„Astăzi este imposibil să ne imaginăm cel puţin un argument logic în favoarea păstrării Alianţei pentru Integrare Europeană. Astfel de argumente pur şi simplu nu există. Guvernarea Alianţei, concentrată în Guvern, nu este în stare să demonstreze poporului nici o dovadă în favoarea păstrării sale la guvernare. Nici una! În special în ultimul timp.

Două luni de condamnări reciproce în interiorul Alianţei de guvernare, de ceartă ca la uşa cortului a liderilor acesteia, acuzaţii reciproce dure şi deschise de acte de corupţie, de uzurpare şi menţinere prin forţă a puterii în stat, de incompetenţă, de legături cu lumea criminală, contrabandă, de falimentare a întreprinderilor de stat şi a băncilor, de eşecul parcursului spre integrare europeană ne conduc spre o singură concluzie.

Toţi reprezentanţii actualei guvernări trebuie nu doar să-şi depună demisia, dar şi să se ascundă de ruşine cît mai departe de ochii oamenilor. Nu trebuie să se ţină cu dinţii de putere, să discute metode posibile pentru a supravieţui politic, dar să elibereze ţara noastră de povara dureroasă şi grea – aşa-zisul Guvern.

Dacă astăzi cineva ar fi alcătuit un reiting al celor mai dese cuvinte folosite de moldoveni, atunci cu sigutanţă cuvintele "corupţia şi sărăcia", ar fi ocupat primele locuri. (...)

Este evident că corupţia înfloreşte, şi nimeni din Guvern nu doreşte să facă nimic pentru a o nimici. Invers. Au hotărît să o conducă! Astăzi, cu siguranţă putem afirma, că "comanda la telefon" şi interesele personale au devenit normă, înlăturînd ordinea de drept şi supremaţia legii. Şi acum deja nu este important, cine este corupţionerul principal: acela care a fost interceptat sau cel care a interceptat. Prioritar este, că societatea nu are dubii, în faptul cum se adoptă decizii în statul nostru şi în interesele cui. Istoria scandaloasă cu Banca de Economii este elocventă în acest sens!

Corupţia a cuprins statul în întregime şi a devenit chiar parte componentă, conţinut şi mijloc de existenţă a puterii. Trebuie de menţionat, că aşa mijloc de existenţă,  este incompatibil cu democraţia, legalitatea, integrarea europeană, integrarea în Uniunea Vamală. (...)

Nimeni nu poate înţelege, la ce bun mai trebuie să existe acest Guvern?

Sute de oameni manifestează în faţa Palatului Republicii. Protestatară: „Dacă vor vota moţiunea de cenzură, poporul îi va pedepsi“

Cifrele arată că ţara suferă de o depresiune economică fără precedent. Legea cu privire la bugetul de stat nu se execută sistematic, iar aceasta rămîne fără urmări. Sute de milioane de lei nu ajung în buget din cauza contrabandei şi a corupţiei totale. Banii ce provin din granturi şi credite internaţionale se fură deschis. Apropo, volumul mediu anual a grantelor şi creditelor la actuala guvernare este de şapte ori mai mare decît în perioada guvernării comuniştilor. Investiţiile lipsesc. Activismul economic al populaţiei scade brusc. Transportul feroviar este împovărat de credite de miliarde.

Drumurile, în special după aşa-zisa „modernizare” de milioane, reprezintă dovezi clare că banii publici se fură, iar furturile nu sînt pedepsite.

Singurul lucru care mai creşte în ţara noastră – castelurile aristocraţiei moldoveneşti de tip nou – a miniştrilor, judecătorilor, bandiţilor. Şi toate acestea pe fundalul restanţelor de cîteva luni la achitarea salariilor la multe întreprinderi, pe fundalul lichidării de sptali şi şcoli, pe fundalul unor preţuri şi tarife ucigătoare. (...)

Numai nu trebuie să ne amintiţi acum de perspectivele europene ale Republicii Moldova. Nu trebuie să ascundeţi ruşinea naţională după această frunzuliţă terfelită. Aceste perspective Alianţa de guvernare le-a ratat, atît sub aspectul modernizării interne a ţării cît şi în sensul apropierii Moldovei de standardele şi libertăţile europene consacrate.

Politica Guvernului în această direcţie a dus la: Refuzul de-facto de la Transnistria, întroducerea inevitabilă a regimului de vize cu Rusia, Ucraina şi statele-membre ale CSI, separarea ţării pe Nistru şi păstrarea pentru o perioadă nedeterminată de timp a „cortinei de fier” la Vest.

Noi niciodată, pe parcursul acestor trei ani, nu am pus atît de categoric problema demiterii Guvernului. Şi nu doar din cauza că nu vedeam posibilitatea reală de a realiza acest lucru. Şi la sigur nu din cauza că aveam anumite iluzii vizavi de potenţialele succese social-economice şi internaţionale ale partidelor Alianţei.

Noi - comuniştii – înţelegeam că această guvernare avea suportul alegătorilor, care au votat pentru ea, au votat pentru promisiunile făcute de liderii partidelor de la guvernare. Nici o promisiune făcută alegătorilor nu a fost respectată de către Guvernul Alianţei. În schimb acest Guvern a discreditat alegerea oamenilor, i-a făcut de ruşine, lipsindu-i de ultimul lucru pe care-l mai aveau alegătorii lor, dar şi întregul popor moldovenesc – speranţa în democraţie.

(...) Astfel, solicitînd astăzi demiterea Guvernului, Partidul Comuniştilor declară deschis că această solicitare înseamnă un singur lucru – alegeri anticipate şi democratice.

Şi nu încercaţi, stimaţi domni guvernatori, să jucaţi, nu încercaţi pe timp de noapte să încheiaţi alianţe şi coaliţii secrete contra poporului moldovenesc, contra ultimei lui încercări de a dobîndi libertatea, de a schimba viaţa în bine. Nu încercaţi să rescrieţi „anexele” cu privire la împărţirea domeniilor de influenţă, de subordonare a judecătorilor, procurorilor, miniştrilor şi posturilor vamale. Singurul lucru care vă mai poate scăpa de răzbunarea poporului – acceptarea judecăţii de către alegători. (...)“.