Aliații Kremlinului, tot mai aproape de putere în Polonia. Lupta politică internă riscă să slăbească unitatea împotriva Rusiei | adevarul.ro

Aliații Kremlinului, tot mai aproape de putere în Polonia. Lupta politică internă riscă să slăbească unitatea împotriva Rusiei

Publicat:
0
1 live

Rivalitatea dintre taberele politice din Polonia schimbă echilibrul de putere în interiorul dreptei și deschide calea unor alianțe considerate până recent inacceptabile. Apropierea de formațiunea ultranaționalistă și pro-rusă condusă de Grzegorz Braun ridică semne de întrebare privind viitorul politicii de securitate a Varșoviei și sprijinul acordat Ucrainei.

Jarosław Kaczyński, liderul partidului conservator Lege și Justiție
Dreapta poloneză nu mai este controlată de Jarosław Kaczyński Foto: EPA/EFE

Unul dintre cele mai mari riscuri pentru o democrație apare atunci când partidele ajung să fie dispuse să încheie alianțe cu aproape oricine, doar pentru a câștiga puterea. Polonia pare să se apropie de o asemenea situație.

Confruntarea dintre tabăra liberală și cea conservatoare se intensifică, în timp ce ierarhia tradițională din interiorul dreptei poloneze începe să se destrame. Politicienii care stabileau până acum condițiile colaborării sunt nevoiți să negocieze cu formațiuni pe care încercau anterior să le izoleze.

În același timp, în Polonia există încă un consens larg în privința securității naționale. Partidele se acuză reciproc de încălcarea legii, dar sunt de acord asupra necesității de a contracara amenințarea reprezentată de Rusia, scrie pravda.ua.

Nu mai există însă certitudinea că această unitate va rezista.

Evenimentele recente, de la conflictul privind Tribunalul Constituțional până la Marșul Independenței din 11 noiembrie, au scos la iveală schimbări importante în politica poloneză. Două reguli nescrise, care au dominat mult timp dreapta, sunt puse sub semnul întrebării: autoritatea lui Jarosław Kaczyński asupra acestui spectru politic și refuzul colaborării cu Grzegorz Braun, liderul formațiunii ultranaționaliste și proruse Confederația Coroanei Poloneze.

Deocamdată, o a treia regulă rămâne în vigoare: securitatea națională nu trebuie să devină o miză a conflictelor dintre partide. Dar și acest principiu ar putea fi pus în pericol, cu posibile consecințe importante atât pentru Polonia, cât și pentru Ucraina.

Dreapta poloneză nu mai este controlată de Kaczyński

Liderul partidului Lege și Justiție (PiS), Jarosław Kaczyński, a încercat să folosească Marșul Independenței pentru a demonstra unitatea dreptei și pentru a-și reafirma poziția de lider al acesteia.

În timpul protestelor legate de Tribunalul Constituțional, el a cerut mobilizarea susținătorilor pentru manifestația din 11 noiembrie, prezentând apărarea instituțiilor constituționale drept parte a luptei pentru suveranitatea Poloniei.

Marșul a arătat însă cât de limitată a devenit capacitatea sa de a stabili direcția întregului spectru politic de dreapta.

La Varșovia s-au adunat susținători ai mai multor grupări conservatoare și naționaliste, însă liderii acestora au participat separat la manifestație. Kaczyński nu a reușit astfel să transforme evenimentul într-o continuare a protestelor privind Tribunalul Constituțional.

În schimb, președintele Poloniei, Karol Nawrocki, s-a aflat în prima parte a coloanei. Un alt personaj important al manifestației a fost Krzysztof Bosak, vicepreședinte al Seimului și lider al Mișcării Naționale, formațiune care organizează de mulți ani Marșul Independenței și care a contribuit la fondarea Confederației.

Reacția lui Kaczyński a fost semnificativă.

În loc să impună condițiile colaborării, așa cum făcea în trecut, liderul PiS a vorbit despre necesitatea de a convinge cele „trei Confederații” să participe la o listă electorală comună, atât pentru Senat, cât și pentru Seim.

Kaczyński consideră că grupările conduse de Krzysztof Bosak și Sławomir Mentzen reprezintă două formațiuni politice distincte, în timp ce a treia este Confederația Coroanei Poloneze, condusă de Grzegorz Braun.

Prin această propunere, liderul PiS recunoaște implicit că revenirea partidului la guvernare ar putea depinde de înțelegeri cu foștii săi competitori, care nu îl mai consideră liderul incontestabil al dreptei.

Între timp, Karol Nawrocki încearcă să construiască un mecanism alternativ de coordonare a taberei conservatoare.

În timpul crizei privind Tribunalul Constituțional, președintele și-a întrerupt o vizită în străinătate și a organizat consultări cu reprezentanții mai multor formațiuni politice, inclusiv cu adversarii PiS.

Participarea sa la Marșul Independenței a demonstrat apropierea de întregul spectru politic de dreapta, fără să condiționeze această apropiere de formarea unei singure structuri de partid.

Avantajul său politic constă în faptul că poate menține relații cu mai multe grupări rivale, fără să le ceară să se subordoneze partidului lui Kaczyński.

Miza nu este doar una simbolică. Potrivit publicației Onet, un proiect de pact electoral pentru alegerile senatoriale ar urma să ofere PiS doar 17 circumscripții, deși partidul deține în prezent 31 de mandate de senator. Alte aproximativ 14 circumscripții ar putea reveni unor candidați susținuți de Nawrocki.

O asemenea înțelegere ar însemna o redistribuire a influenței politice în favoarea taberei prezidențiale.

Sondajele indică, de asemenea, schimbări importante în interiorul dreptei. Potrivit unui studiu recent realizat de IBRiS, PiS este creditat cu 16,5% din intențiile de vot, Confederația cu 13,2%, iar partidul lui Braun cu 10,5%.

Într-o simulare a distribuirii mandatelor, o eventuală majoritate de dreapta, formată din 241 de parlamentari, ar include doar 96 de reprezentanți ai PiS.

Aceste cifre arată cât de importantă ar putea deveni contribuția partenerilor politici ai lui Kaczyński la formarea unei viitoare majorități.

Astfel, deși liderul PiS continuă să conducă cel mai mare partid de dreapta, influența sa asupra întregului spectru politic este în scădere. Nawrocki ar putea deveni principalul coordonator al taberei conservatoare, în timp ce formațiunile Confederației capătă tot mai multă libertate în stabilirea condițiilor de colaborare.

Grzegorz Braun, din partener indezirabil în posibil aliat

La începutul anului 2026, Jarosław Kaczyński excludea categoric o alianță cu Grzegorz Braun.

În iunie, liderul PiS declara că ar prefera să rămână în opoziție decât să formeze o coaliție cu acesta. Kaczyński îl descria pe Braun drept un pericol pentru Polonia, inclusiv din cauza legăturilor cu Rusia ale unor persoane din anturajul său.

„Dacă Ucraina nu are apărare antiaeriană, dronele ajung în Polonia“. Avertismentul dur al ministrului polonez al Apărării

Câteva luni mai târziu, însă, partidul pe care Kaczyński dorea să îl mențină în afara jocului politic a început să fie luat în calcul ca posibil participant la o viitoare majoritate de dreapta.

Braun nu și-a schimbat însă pozițiile pentru a deveni un partener mai acceptabil.

Retorica sa antisemită, antiucraineană și deschis favorabilă Rusiei a rămas neschimbată.

Ceea ce s-a schimbat sunt interesele politice ale celor care considerau anterior colaborarea cu el inacceptabilă. Revizuirea acestei poziții a început inclusiv în cercul președintelui Nawrocki.

În septembrie, reprezentanții acestuia excludeau orice colaborare cu Braun din cauza orientării sale proruse. În octombrie, însă, apropiați ai președintelui discutau deja despre un pact electoral pentru Senat, în cadrul căruia formațiunea lui Braun ar fi putut primi patru circumscripții.

Pentru Nawrocki, o asemenea înțelegere ar avea o miză practică: o majoritate de dreapta în Senat i-ar extinde influența politică.

Interesele președintelui și cele ale lui Braun nu sunt însă identice.

Nawrocki urmărește să construiască o majoritate parlamentară, în timp ce Braun ar obține un avantaj important chiar și prin simpla participare la negocieri. Formațiunea sa ar trece de la statutul de partener indezirabil la cel de actor care poate influența viitoarea distribuire a puterii.

Conflictul privind Tribunalul Constituțional, izbucnit la sfârșitul lunii octombrie, a accelerat acest proces.

Braun a profitat de prezența comună la un protest și a publicat o fotografie alături de Kaczyński. La 11 noiembrie, liderul PiS vorbea deja despre necesitatea unei liste electorale comune a dreptei pentru Seim, cu participarea celor trei grupări ale Confederației.

Consecințele ar putea depăși însă cu mult rezultatul alegerilor.

Dacă viitoarea majoritate guvernamentală va depinde de voturile parlamentarilor lui Braun, acesta ar putea solicita concesii politice chiar și fără să participe la guvern.

Mai mult, înaintea alegerilor, partenerii săi potențiali ar putea începe să își tempereze criticile la adresa pozițiilor sale, pentru a nu compromite posibilitatea unei alianțe.

Va rămâne securitatea națională în afara războiului politic?

În pofida rivalităților politice, principalele partide din Polonia continuă să fie de acord asupra amenințării rusești, a necesității consolidării armatei și a menținerii prezenței militare americane în regiune.

Confruntarea dintre premierul Donald Tusk și președintele Karol Nawrocki ridică însă o întrebare importantă: ce va prevala în cele din urmă, evaluarea comună a amenințărilor externe sau neîncrederea reciprocă dintre liderii politici?

Conflictul privind Tribunalul Constituțional este una dintre cele mai clare manifestări ale acestei rivalități.

Guvernul susține că încearcă să restabilească funcționarea legală a instituției. Președintele și tabăra conservatoare consideră însă că acțiunile executivului reprezintă o preluare ilegală a controlului asupra tribunalului.

Ambele tabere contestă legitimitatea acțiunilor celeilalte și își prezintă propriile decizii drept o apărare a ordinii constituționale.

După o tragedie recentă produsă la Cracovia, Tusk și Nawrocki au reușit să participe împreună la un marș al tăcerii, în memoria victimelor.

Cu toate acestea, discursul președintelui de Ziua Independenței a arătat că, deși este dispus să coopereze în domeniul apărării, nu intenționează să facă compromisuri în disputa privind Tribunalul Constituțional.

Aproape 2.800 de militari europeni se antrenează în Polonia pentru o posibilă desfășurare în Ucraina după încetarea focului

La Szczecin, Tusk a făcut apel la reconciliere și la dialog, dar nu și-a schimbat poziția privind legalitatea acțiunilor guvernului.

Fără să își acuze direct adversarii de trădare, ambii lideri au invocat exemple istorice în care conflictele interne au devenit o amenințare pentru statalitatea Poloniei.

În aceste condiții, costul politic al unui compromis devine tot mai mare.

Atunci când ambele tabere consideră că apără ordinea constituțională, concesiile făcute adversarului pot fi interpretate drept o renunțare la propriile principii.

Deși guvernul și președinția continuă să poată coopera în domeniul militar, intensificarea conflictului politic riscă să afecteze încrederea necesară între instituțiile statului.

Aici, schimbările din interiorul dreptei capătă o dimensiune care depășește politica internă.

Kaczyński acceptă perspectiva unei colaborări electorale cu Braun, iar Nawrocki ia în calcul includerea formațiunii acestuia într-un pact mai larg al dreptei. Este vorba însă despre o forță politică ai cărei reprezentanți promovează apropierea de Rusia, în contradicție cu orientarea tradițională de securitate a principalelor partide poloneze.

Riscul nu constă neapărat într-o schimbare oficială a politicii externe a Poloniei.

PiS și ceilalți potențiali parteneri ar putea continua să adopte o retorică fermă împotriva Rusiei, dar să accepte concesii în chestiuni concrete, precum sprijinul pentru Ucraina, politica sancțiunilor sau relațiile cu Moscova, pentru a menține stabilitatea unei eventuale coaliții.

Pentru a obține asemenea concesii, Braun nu ar avea nevoie să controleze Ministerul Apărării. Ar putea fi suficient ca voturile parlamentarilor săi să devină indispensabile pentru menținerea unei majorități guvernamentale.

Slăbirea autorității lui Kaczyński și avantajele unei eventuale înțelegeri cu Braun determină deja dreapta poloneză să reconsidere limite politice care păreau până recent de netrecut.

Următoarea provocare nu va privi, așadar, doar alianțele electorale, ci și capacitatea Poloniei de a menține o politică de securitate coerentă, indiferent de forțele care controlează instituțiile statului.

Întrebarea esențială este ce principii sunt politicienii dispuși să sacrifice pentru a ajunge la putere și dacă securitatea națională va rămâne o linie roșie pe care niciunul dintre ei nu va fi dispus să o depășească, notează pravda.ua.

Top articole

Partenerii noștri