GALERIE FOTO Spitalul de urgenţă pentru cărţi. Femeia care de 25 de ani salvează volumele vechi
0
Coborând în subsolul Bibliotecii Naţionale, descoperim lumea în care domneşte doctorul de cărţi Valentina Granaci.
Mesele, pervazurile şi dulapurile din biroul ei sunt pline de volume cu file îngălbenite de vreme şi inscripţii şterse de timp pe coperte. Acesta este Centrul de conservare şi restaurare a documentelor, unde Valentina Granaci (51 de ani) repară cărţile de un sfert de veac. Astăzi ea este punctul de reper al tuturor restauratorilor de cărţi din ţară, însă nu a fost mereu aşa.
După ce a absolvit Facultatea de Biblioteconomie şi Bibliografie la Universitatea de Stat din Moldova, în 1988 a venit să se angajeze la Biblioteca Naţională. „Nu aveau posturi vacante pentru bibliotecari, doar un loc la restaurare. Am spus că nu mă pricep să repar cărţi şi mi s-a răspuns simplu: «Înveţi». Fostul şef mi-a arătat cum se face această muncă şi am prins din mers. Surprinzător, dar mi-a plăcut“, îşi începe povestea specialista.
A FURAT MESERIE DE LA STRĂINI
Peste doi ani în care a lucrat cu cele mai simple instrumente, a făcut un stagiu la Moscova, iar mai târziu a urmat şi cursuri la Paris şi Bucureşti pentru a aduce tehnicile de restaurare acasă.
În 1999, Valentina Granaci şi colegii săi au tras alarma: zeci de mii de volume din colecţia bibliotecii aveau nevoie de intervenţie. „Ustensilele noastre erau la nivelul sapei de lemn. Ne-a salvat o propunere venită din partea Fundaţiei Soros, care presupunea salvarea documentelor din patrimoniul naţional. Am lucrat timp de doi ani cot la cot cu directorul Bibliotecii Naţionale, Alexe Rău, şi am câştigat proiectul în valoare de 65.000 de dolari“, spune cu mândrie specialista.
ŞTERSE CU FORMALINĂ ŞI ŢINUTE ÎN CONGELATOR
Cu aceşti bani, instituţia a cumpărat utilajul necesar pentru restaurarea cărţilor deteriorate. „Avem aparate
pentru presare, vacuum şi cusut, congelator, scaner, xerox şi calculator. În fiecare an, cumpărăm bonvenil pentru cotor, văl japonez, două tipuri de clei pentru pagini şi coperte şi substanţe chimice“, enumeră restauratoarea, care colaborează cu Tipografia Centrală, fabricile de carton şi de piele, dar şi cu farmaciile unde se aprovizionează cu tifon, formidron, glicerol şi formalină.
În acelaşi atelier lucrează şi un microbiolog care studiază filele la microscop. „La noi vin trei tipuri de documente: infectate, vechi şi defecte“, explică doctoriţa de cărţi.
Paginile mâncate de paraziţi sau de mucegai sunt prelucrate cu formalină. „E o soluţie cu miros neplăcut, care însă salvează cărţile. Fiecare filă este ştearsă cu un alt tampon, de
altfel bacteriile ar trece de pe o foaie pe alta. Pentru a distruge insectele, punem cartea în congelator pe trei zile“, precizează experta.
Când dintr-un volum lipsesc pagini, echipa trimite o solicitare la editura respectivă, care expediază copiile lor, iar restauratorii le fixează în locul celor rupte.
„ORICE PATĂ E ISTORIE“
Un alt instrument important este bisturiul. „Parcă aş fi chirurg de cărţi. Iau o filă de culoarea potrivită, o pun pe sticlă, o ung cu clei şi aplic foaia pentru restaurare. Cu bisturiul, îi dau forma găurii. Este ca un puzzle unde trebuie să găseşti piesa lipsă“, afirmă femeia.
Sarcina principală a unui restaurator este să păstreze pe cât posibil originalul. „Orice pată e istorie. Noi nu albim foile, nu restabilim textul lipsă şi nu schimbăm coperta pentru că e urâtă. Dacă faci cartea ca nouă, îi anulezi valoarea istorică“, e sigură restauratoarea. Ea ne dezvăluie că unele cărţi sunt restabilite foaie cu foaie, lucru ce poate dura şi jumătate de an.
„Ca să restaurezi cărţile vechi trebuie să ai dispoziţie bună. Nu trebuie să fii enervat sau supărat, pentru că o carte simte asta. Mai bine nu faci nimic atunci, în schimb, a doua zi vei putea face dublu“, ne convinge Valentina Granaci. În timp ce vorbim, nepoţelul o roagă să-l lase să se joace la calculator. Îi permite, dar observă: „Chiar şi în era noastră digitală, nimic nu e mai bun decât cartea pe care o poţi ţine în mână şi mirosul de tipar“.
Cărţile nu se restaurează la kilogram. Fiecare are propria personalitate şi necesită timp. E o muncă migăloasă şi delicată. Valentina Granaci, Restauratoare
Transmite cunoştinţele
Pentrul tehnic condus de Valentina Granaci este singurul punct de instruire a restauratorilor. Sub egida ei, s-au deschis ateliere şi la muzeele de Istorie, de Arte Plastice şi de Etnografie, la Universitatea de Medicină şi la Academia de Studii Economice.
Se încarcă comentariile...
