De doi ani, serioşi şi cu ambiţii mari
0
Suntem mici ca vârstă, dar am reuşit să cutremurăm fotolii, să dezvăluim scheme dubioase de înavuţire, să aducem în prim-plan dramele unor oameni uitaţi de autorităţi şi probleme sociale arzătoare. E doar începutul.
Pe 6 decembrie 2010, apărea primul număr„Adevărul“, ediţie de Moldova. Ne propuneam să relatăm problemele oamenilor simpli, nu declaraţiile politicienilor. Chiar dacă mulţi ne preziceau o viaţă scurtă, noi ne vedem de misiunea noastră. Dovadă sunt investigaţiile şi materialele marca „Adevărul“ din ultimele zile, citate de mai toată presa naţională. De două săptămâni, problemele investitorilor străini, dezvăluite de noi, figurează pe agenda politicienilor.
Încălcările drepturilor omului şi abuzurile au ţinut prima pagină
Închişi pe nedrept, torturaţi de nişte autorităţi închipuite, umiliţi de medici şi de angajatori. Despre toate aceste încălcări ale drepturilor omului v-am povestit în fiecare zi, în paginile ziarului „Adevărul“.
Am fost primii care am dezvlăluit cazul lui Alexandru Ursu, poliţistul moldovean întemniţat pentru 15 ani de separatişti, după ce şi-a cumpărat un apartament la Tighina. Am fost alături de familia lui şi am tras semnale de alarmă chiar şi atunci când şefii de la MAI ridicau neputincioşi din umeri, iar oficialii evitau să vorbească despre acest subiect. Am scris primii despre Alexandru Bejan, elevul de 18 ani de la Liceul „Lucian Blaga“ din Tiraspol, acuzat de terorism de aşa-zisele autorităţi din Transnistria.
V-am relatat despre drama copiilor care îşi pun capăt zilelor, despre umilinţile seropozitivilor din spitalele de la noi sau despre ce drepturi ar trebui să avem atunci când suferim un accident în timp ce mergem cu microbuzul. De asemenea, „Adevărul“ a dezvăluit situaţia prin care trec oamenii care suferă de boli rare sau copiii care nu au şansa transplantului. Doar după ce am scris despre lipsa programelor traduse pentru surdo-muţi, acestea au reapărut la postul public.
Averile dubioase ale judecătorilor, una dintre preocupările noastre
În acest an, „Adevărul“ v-a relatat despre averile dubioase ale judecătorilor şi despre „casele lor din poveşti“. Una dintre protagonitste, Nina Cernat, locuieşte într-o vilă luxoasă care aparţine soacrei sale, o bătrână de peste 80 de ani, iar cu soţul ei, cu care au împreună un copil, nu este căsătorită oficial.
Foto: „Casa din poveşti“ a magistratei Nina Cernat/ Adevărul
După apariţia investigaţiei, ministrul Justiţiei Oleg Efrim s-a autosesizat şi a cerut Procuraturii Generale să investigheze faptele relatate de noi. Procurorii însă au dispus neînceperea urmăririi penale pe faptul nedeclarării averii de către judecătoarea de la Curtea Supremă de Justiţie. În urmă cu câteva săptămâni, magistrata a fost totuşi retrogradată.
În paginile „Adevărul“ Moldova au apărut dezvăluri legate de averile magistraţilor Sergiu Arnăut şi Ion Timofei. În primul caz, judecătorul şi-a trecut averea pe numele soţiei sale, de care este divorţat în 2004, dar cu care continuă să stea împreună.
De asemenea, v-am relatat cum familia preşedintelui Curţii de Apel Chişinău, Ion Pleşca, a fost favorizată de două bănci la obţinerea unor credite de milioane, dar şi despre magistrata Liuba Brânză care şi-a obţinut licenţa prin fals în acte.
Dezvăluiri din economie care au făcut vâlvă
Subiectele economice au fost mereu în atenţia ziarului „Adevărul“ Moldova, începând cu gerurile şi seceta care au compromis recolta din acest an şi până la modul cum ne poate afecta noua politica fiscală a statului. V-am prezentat cele mai mari afaceri din Republica Moldova şi am dezvăluit care dintre acestea sunt controlate din paradisuri fiscale. Am demonstrat că nu e nevoie să ai acces la baze de date confidenţiale pentru a afla cine sunt adevăraţii stăpâni ai băncilor şi că mulţi dintre ei poartă nume extrem de cunoscute: Plahotniuc, Ţopa, Ţurcanu, Vrabie, Platon sau Voronin.
Am făcut agenda publică
Nu am ocolit nici poveştile de succes, deşi acestea sunt puţine şi pot să pară neimportante. De la noi aţi putut afla că în ţara noastră există o rafinărie, chiar dacă nu avem petrol; că ne putem lăuda cu bogăţii subterane, dar nu le putem extrage; că suntem o adevărată putere maritimă, cu o flotă de 430 de nave şi o capacitate de transportare de zece ori mai mare decât cea a României. Şi asta deşi Republica Moldova are o ieşire la mare de numai 400 de metri, prin Dunăre, iar după destrămarea URSS a rămăs fără niciun vas.
Nu în ultimul rând, am scris despre numeroasele dificultăţi cu care se confruntă oamenii de afaceri. Ultimele cazuri descrise de noi, cele ale giganţilor Draexlmaier şi Lear Corporation, care au amânat investiţii de zeci de milioane de dolari, au ajuns să fie discutate la nivel înalt şi se menţin în atenţia publicului deja de două săptămâni. Şi asta pentru că aceleaşi probleme de sistem macină şi celelalte întreprinderi din economia naţională.
Am arătat-o lumii pe blonda de pe Costa Concordia
Am identificat-o primii şi am arătat-o lumii pe Domnica Cemortan - „blonda misterioasă“ care lua cina cu căpitanul Schettino în momentului naufragiului „Titanicului din Mediterană“. După accident, tânăra venise acasă, la părinţi. Am găsit-o şi am invitat-o în redacţia noastră. Deşi s-a lăsat cu greu convinsă, la întâlnire a fost volubilă, glumeaţă şi a ţinut să-l apere pe căpitan.
A venit îmbrăcată într-un tricou cu logotipul Costa, în blugi şi în adidaşi, hainele pe care le purta când s-a salvat de pe vas. Declaraţiile exclusive, pozele şi imaginile video de la acel interviu au fost preluate masiv de presa internaţională. Pentru câteva zile, mica noastră redacţie de la Chişinău se transformase în „buricul lumii“, fiind luată cu asalt de ziariştii străini care o „vânau“ pe dansatoarea din Moldova. Am reuşit să păstrăm legătura cu Domnica şi să venim cu noi dezvăluiri şi după ce scandalul s-a mai domolit.
Descoperim împreună 100 de locuri pitoreşti
La începutul verii, ziarul nostru te-a invitat într-o călătorie pentru a redescoperi cele mai frumoase peisaje, monumente de arhitectură şi istorie, biserici şi zone de odihnă din Republica Moldova.
Foto: Orheiul Vechi, una dintre destinaţiile noastre din acest an/ Tudor Iovu
În prima zi de campanie am fost la Căuşeni, unde se află singurul locaş sfânt din ţară ce păstrează pictură murală medievală. Apoi am poposit la Purcari, pe meleagul unui vin de legendă.
Am aruncat o privire proaspătă şi asupra unor locuri încărcate de istorie, precum sunt conacul lui Manuc Bei de la Hânceşti, am ajuns la Stolniceni, „mecca“ arheologilor români, şi am admirat frumuseţile muzeului de sub cerul liber de la Orheiul Vechi. Am redescoperit Mănăstirea Căpriana, bijuteria din inima codrilor. Am admirat împreună plantele exotice de la Grădina Botanică şi am umblat târâş prin peştera Surprizelor de lângă Criuleni.
Am fost la Hogineşti, ca să aflăm tainele olăritului, şi ne-am odihnit în „casa părintească“ de la Palanca. Călătoria urmează. Mai avem de redescoperit încă 75 de locuri.
Istoria comunismului se învaţă din ziarul „Adevărul“
Şi în acest an istoricii Igor Caşu şi Mihai Taşcă, îngrijitorii rubricii „Arhivele comunismului“, au relatat istorii inedite despre ororile comise de sovietici între Prut şi Nistru. Bunăoară, articolul „Omoruri şi jafuri la «eliberarea»Basarabiei“, a fost preluat de mai multe mass-media româneşti şi a avut un număr-record de vizualizări. În baza unor rapoarte NKVD, istoricul a povestit despre ţărani împuşcaţi pentru o vadră de vin sau despre femei violate de soldaţii ruşi în 1944-1945.
„Adevărul“ Moldova v-a dezvăluit despre ordinele generalului de miliţie Vladimir Voronin din 10 noiembrie 1989, când era la un pas de a declanşa un măcel similar celor de la Tbilisi sau Baku. V-am povestit soarta celor doi foşti poliţişti care l-au arestat pe „eroul“ Grigore Cotovschi. După 25 de ani de la prinderea infractorului, cei doi au fost condamnaţi de sovietici la pedeapsa capitală.
Citaţi şi de concurenţă
De asemenea, Igor Caşu a publicat lista fondatorilor Mişcării proimperiale Edinstvo, cunoscută sub numele popular Interfront. A fost citat până şi de concurenţă, care s-a ferit să numească ziarul în care a făcut istoricul dezvăluirile. Totodată, v-am relatat despre cum fostul preşedinte Petru Lucinschi lupta în anii 1970 contra „naţionalismului“ românesc.
Premii pentru profesionalism
Că respectăm rigorile profesionale n-o spunem noi, ci diplomele adunate în redacţie. Anul trecut „Adevărul“ a fost de trei ori premiat la Gala premiilor presei din Republica Moldova: Natalia Hadârcă a fost declarată cel mai bun reporter din presa scrisă naţională, Tudor Iovu a luat premiul pentru fotoreporterul anului, iar redactorul-şef Alina Ţurcanu a fost răsplătită cu premiul special pentru investigaţia „Plahotniuc, omul cu două identităţi“. În acest an, Andrei Rizescu a fost premiat pentru promovarea drepturilor persoanelor din grupurile defavorizate şi minorităţi. Şi istoricul Mihai Taşcă, unul dintre autorii rubricii „Arhivele comunismului“, a fost distins cu premiul „Clopotul de bronz“.
Se încarcă comentariile...
