Argentinianul cu origini moldoveneşti este voluntar la Cronograf

Ciro Korol este fericit că a reuşit să ajungă în ţara de origine a bunelului său. FOTO Alexandru Tarlev

Este argentinian cu origini moldoveneşti, iar până nu demult credea că familia sa se trage de pe tărâmurile ucrainene. Este vorba despre Ciro Korol, un tânăr isteţ şi plin de viaţă. A venit din Argentina în Republica Moldova, unde este voluntar în cadrul Festivalului Internaţional de Film documentar „Cronograf”. Ne-am întâlnit cu el pentru a-i afla povestea.

Ciro are 25 de ani. S-a născut în Rosario (Argentina), un oraş asemănător Chişinăului, situat în apropiere de Parana, fluviu din sudul Americii. Admis la Facultatea de Psihologie, Ciro a hotărât că „în Argentina sunt prea mulţi psihologi” şi că nu-şi mai doreşte profesia asta. El prefera mai mult ambianţa culturală. Asta l-a motivat să se ocupe de editarea cărţilor, să colaboreze timp de doi ani cu ziarul La Capital (Rosario) şi timp de trei ani cu radio La Tribu (Buenos Aires).

Munca unui voluntar

Voluntariatul nu este pentru el o acţiune bine cunoscută. „Când eram la Facultatea de psihologie am făcut voluntariat lucrând cu pacienţii bolnavi mintal. Însă există diferenţă între voluntariatul de acolo şi cel de aici. Acolo era un fel de dedicaţie totală, ca în Africa, aici însă descopăr multe şi capăt o altă experienţă”, spune Ciro. Deoarece se află în Moldova de numai două săptămâni, cei de la OWH Studio, responsabili de organizarea Festivalului „Cronograf”, încă nu i-au încredinţat prea multe sarcini. În schimb, el beneficiază de posibilitatea de a învăţa o limbă străină. Iar Ciro a ales limba rusă, pe care o consideră o provocare. În timpul apropiat activitatea lui de voluntar va demara cu subtitrarea filmelor documentare.

Moldova, opţiunea perfectă

Ciro spune că Republica Moldova pare ceva straniu, străin şi foarte departe pentru oamenii din Argentina. Pentru el însă, Republica Moldova are o altă importanţă - bunelul lui s-a născut aici. „Mă aflam în Spania, unde câştigasem o bursă pentru doi ani, când am văzut că Republica Moldova are program de voluntariat care presupune producţia de film. A fost perfect, pentru că îmi doream ceva în domeniul cultural, dar şi pentru că îmi oferea posibilitatea să ajung de unde am plecat”, spune entuziasmat argentinianul.

De mult timp îşi dorea să ajungă în ţara de origine, însă nu sunt prea multe posibilităţi de a ajunge din Argentina în Republica Moldova. Festivalul „Cronograf” a fost opţiunea perfectă, deoarece îi permite să stea aici până la 12 luni. „Timpul acesta va fi de ajuns ca rădăcinile de unde vin să înflorească”, spune inspirat tânărul. După desfăşurarea festivalului, care va avea loc în perioada 12-18 mai, Ciro va avea posibilitatea să călătorească prin ţară.

„Cronograful” deschide uşi pentru discuţii

La preselecţia festivalului sunt înregistrate 300 de filme documentare. Astfel, Ciro este sigur că vor fi alese cele mai bune filme spre difuzare. Impresionat a fost de faptul că regizorii celor mai bune filme sunt invitaţi la eveniment. „Sunt impresionat că fac parte din echipa unicului festival de film documentar din ţară. Nu e ca un concert sau ca un eveniment cultural simplu. Este ceva real, care pune în discuţie o problematică, deschide uşa pentru discuţii”, a opinat tânărul.

Din Moldova în Moldova

Familia lui Ciro Korol are rădăcini adânci. Pe timpurile când Moldova se afla în componenţa Imperiului Rus, pe aceste pământuri locuia o familie de evrei, David şi Sima, străbuneii lui Ciro. David era din Chişinău, iar Sima - din Akerman. În anul 1903, aceştia au născut un copil, Enrike, căruia i se mai spunea şi Gherman, bunelul lui Ciro. Pe când copilul avea opt luni, familia a fost nevoită să emigreze, căci pe atunci se producea extirparea în masă a tuturor evreilor. David s-a înţeles cu un frate de-al său să se întâlnească la Odesa, de unde ar fi trebuit să ia vaporul spre America. Soarta a făcut ca David, împreună cu soţia şi copilul său să ajungă mai târziu în portul din Odesa. Aşa au fost nevoiţi să urce într-un alt vapor, care se îndrepta spre Argentina. Şi, deoarece fratele care plecase mai înainte avea patru fete, restabilirea legăturilor după numele de familie nu a mai fost posibilă. Ciro îşi aminteşte cum tatăl său îi spunea că ei vin din Ucraina. Exista şi un document de pe timpul când a ajuns străbunelul David în Argentina, iar acolo era scris că ei vin din Odesa. Mult mai târziu au aflat că Odesa era, de fapt, locul de unde a avut loc îmbarcarea spre Argentina, iar rădăcinile se trag anume din Republica Moldova. Astăzi, Ciro este fericit că a reuşit să ajungă în ţara bunelului.

Republica Moldova are multe în comun cu Argentina

Ciro a fost curios să afle că Argentina are multe în comun cu Republica Moldova. „Argentina poate fi departe pe hartă de Molova, dar sunt foarte apropiate spiritual. Iar lumea este la fel de socială. Similară este şi interacţiunea cu natura, precum şi credinţa în superstiţii. Am remarcat doar că aici este mai frig ca în Argentina”, zâmbeşte Ciro. Curios a fost să aflăm că, în opinia tânărului argentinian, moldovenii, la fel ca şi argentinienii, sunt „pricepuţi” să facă unele lucruri de mântuială. „În Europa, totul este bine organizat, atât în interiorul locuinţelor, cât şi în stradă. Pe când aici, ca şi în Argentina, oamenii mai leagă cu sârmă, mai cârpesc unele lucruri şi nu-şi bat capul să întărească ceva. Atitudinea aceasta, de a face lucrul de mântuială, este legată de istorie. Chiar dacă nu este aceeaşi, totuşi Argentina şi Republica Moldova sunt ţări sărace, ceea ce generează această atitudine. Dar tot aceasta îi face mai sociabili”, a conchis voluntarul.

Superstiţii comune

Pentru Ciro a fost interesant să afle că superstiţia „dacă mănânci din ceaun îţi va ploua la nuntă” există şi în Republica Moldova. Mai mult, floarea Limba-soacrei are aceeaşi denumire şi în Argentina. „În Argentina se spune că măturatul peste picioare aduce nenoroc, iar la voi - că nu vei creşte. Punerea pălăriei pe pat este, de asemenea, un semn rău în Argentina”, explică tânărul.

Ciro adoră să gătească diferite dulciuri şi prăjituri din făină. Arta copturilor a învăţat-o de la mătuşa sa, pe când avea 18 ani. La el în familie nu se obişnuia să se coacă dulciuri sau torturi. Dar în Argentina e normal ca un bărbat să gătească aşa. Ciro Korol cunoaşte limbile engleză, spaniolă, italiană, portugheză şi acum învaţă limba rusă. Îi citeşte des pe Lev Tolstoi, Vasili Grossman şi Anna Ahmatova.