Viitorul OPEC, în joc. Lupta internă pentru cote de producție ar putea prăbuși prețul petrolului la 40 de dolari

Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) se confruntă cu una dintre cele mai severe crize din istoria sa de aproape 70 de ani. După ce a traversat cel mai mare șoc de aprovizionare din istoria modernă, cartelul este acum măcinat de dispute interne care îi pun în pericol supraviețuirea și care ar putea propulsa piața mondială spre un excedent masiv de țiței.

Tările OPEC , în fața unei decizii strategice critice/FOTO:EPA/EFE

Redeschiderea treptată a Strâmtorii Ormuz, blocată anterior în contextul conflictului din Iran, a declanșat o competiție strânsă între statele membre. Unele dintre acestea cer majorări substanțiale ale cotelor de producție pentru a compensa pierderile financiare din ultimele luni. Această tensiune a provocat deja plecarea Emiratelor Arabe Unite din organizație în luna aprilie, iar Irakul amenință cu un demers similar.

Dilema profitului versus coeziune

OPEC se află în fața unei decizii strategice critice: menținerea unității blocului cu riscul unei prăbușiri a prețurilor sau protejarea veniturilor pe termen scurt cu riscul dezmembrării cartelului.

În timp ce piețele internaționale au suferit o penurie acută de combustibil în primăvară, statele din Orientul Mijlociu dispuneau de rezerve excedentare pe care nu le puteau exporta. Blocarea Strâmtorii Ormuz a izolat temporar o cincime din oferta globală de petrol, obligând țări precum Iran, Irak și Kuweit să își suspende o mare parte din producție, relatează CNN.

Odată cu reluarea traficului maritim, disputele privind cotele au reizbucnit. Irakul, al doilea mare producător din OPEC, a înregistrat o scădere de 75% a producției în perioada de vârf a crizei. Bagdadul solicită acum permisiunea de a pompa un nivel record de 5 milioane de barili pe zi, având ca țintă pe termen lung atingerea pragului de 7 milioane.

Arabia Saudită, cel mai influent membru al grupului, nu împărtășește aceeași urgență. Riadul a reușit să își mențină parțial exporturile în timpul conflictului prin utilizarea unor conducte alternative către Marea Roșie, înregistrând o scădere a producției de sub 40%.

Riscul unui excedent pe o piață slăbită

Analiștii avertizează că o creștere bruscă a ofertei din partea OPEC ar putea depăși capacitatea de absorbție a pieței. Cererea globală a scăzut semnificativ în timpul conflictului, pe fondul prețurilor record și al penuriei, iar ritmul de recuperare economică rămâne incert, în special în Europa și China, unde tranziția către electrificare a accelerat.

Natasha Kaneva, șefa strategiei globale pentru mărfuri la JPMorgan a declarat că „piața se confruntă cu riscul unui excedent temporar, pe măsură ce petrolul blocat reintră într-un sistem care a învățat timp de câteva luni să funcționeze fără el.”

Deși rezervele strategice ale marilor consumatori, inclusiv Statele Unite, s-au diminuat cu aproximativ 1,4 miliarde de barili de la începutul crizei, refacerea acestor stocuri este estimată ca fiind un proces de durată, preconizat mai degrabă pentru anul 2027.

Scenariul prețurilor minime

Dacă coeziunea OPEC se destramă, consecințele asupra pieței energetice vor fi majore. Experții din industrie estimează că prețul barilului de petrol ar putea coborî spre valoarea de 60 de dolari anul viitor și ar putea atinge 50 de dolari în 2028.

În cel mai extrem scenariu, Arabia Saudită ar putea decide să își utilizeze capacitatea masivă de producție pentru a inunda piața, forțând scăderea prețurilor până în zona de 40 de dolari – un nivel de preț pe care doar economia saudită deține rezervele financiare necesare pentru a-l suporta pe termen lung, exercitând astfel presiune asupra membrilor rebeli.

O astfel de evoluție ar reprezenta o veste favorabilă pentru consumatorii internaționali și pentru eforturile de combatere a inflației, însă ar destabiliza profund economiile puternic dependente de exporturile de hidrocarburi din cadrul cartelului.