Iranul era gata să lovească Ucraina, ca răspuns la lovitura ucraineană asupra unei nave iraniene. Ce a oprit, în ultimul moment, atacul?

Iranul a luat serios în calcul un atac asupra Ucrainei, dar situația a fost dezamorsată pe cale diplomatică, potrivit The New York Times. Nu toți factorii de decizie de la Teheran ar fi susținut, însă, o eventuală lovitură.

Iranul dispune de rachte care să ajungă în Ucraina/FOTOX

Teheranul a analizat posibilitatea unui atac asupra unui port maritim din Ucraina, ca răspuns la lovitura ucraineană asupra unei nave iraniene, scrie NYT. Potrivit unor oficiali iranieni și occidentali, datorită demersurilor diplomatice s-a reușit, cel puțin deocamdată, să tempereze situația.

Ucraina, care a acuzat Iranul și Rusia de sprijin militar reciproc, a lovit pe 25 iulie o navă comercială de marfă iraniană în Marea Caspică, provocând moartea unui marinar civil. Oficialii iranieni au promis un răspuns.

Potrivit unor persoane familiarizate cu informațiile de securitate, exista o așteptare ca Iranul să lanseze o rachetă balistică cu focos redus asupra Ucrainei — un atac cu caracter mai degrabă simbolic, menit să provoace pagube relativ limitate. Alți oficiali au indicat însă drept țintă posibilă unul dintre porturile ucrainene de la Marea Neagră.

Publicația subliniază că orice rachetă lansată de Iran asupra Ucrainei ar fi dus la o escaladare dramatică și ar fi riscat să declanșeze un conflict mai amplu, mai ales având în vedere tensiunile existente între cele două țări pe fondul alianței Iranului cu Rusia. Oficialii iranieni ar fi sperat ca situația să se încheie printr-o ripostă proprie, însă oficialii occidentali au avertizat că reacția Ucrainei este greu de anticipat.

Diplomație pentru dezamorsarea crizei

Ministrul de externe iranian, Abbas Araghchi, a calificat pe 26 iulie atacul ucrainean drept o încălcare a Cartei ONU, menită să atragă Europa în conflictul dintre Iran și Statele Unite. Într-o postare pe rețelele sociale, el a scris că incidentul „nu poate rămâne fără răspuns".

Blocada impusă de SUA porturilor iraniene de la Golful Persic a sporit importanța comerțului Iranului cu Rusia prin Marea Caspică, rută devenită esențială atât pentru schimburile comerciale deschise, cât și pentru cele desfășurate în secret.

După ce diplomații ucraineni au încercat să reducă tensiunile, Araghchi a discutat telefonic pe 28 iulie cu omologul său ucrainean, Andrii Sibiga. În urma convorbirii, șeful diplomației iraniene a scris că partenerul ucrainean a descris atacul asupra navei de marfă drept neintenționat.

„Nici Iranul nu dorește o escaladare, dar a subliniat clar că orice atac asupra cetățenilor sau intereselor noastre este inacceptabil. Trebuie să existe o despăgubire pentru daune", a scris Araghchi, adăugând că a discutat și cu șefa diplomației europene, Kaja Kallas, despre „modalități de reducere a tensiunilor din regiune".

Divergențe în interiorul Iranului

Mehdi Rahmati, analist apropiat de guvernul de la Teheran, a explicat că, deși unele voci politice iraniene au cerut o ripostă împotriva Ucrainei, altele au recomandat prudență.

„Ucraina nu este o țară mică sau nesemnificativă. Are experiență de luptă și beneficiază de sprijin logistic din partea Americii și a Europei. Nu avem nimic de câștigat deschizând un nou front în acest război", a declarat Rahmati într-un interviu telefonic acordat din Teheran.

Rămâne însă neclar cât va mai dura perioada de tensiune.

Ce arme ar fi putut fi folosite

Teheranul dispune de armament capabil să lovească teritoriul ucrainean. Distanța de la granițele nordice ale Iranului, prin Marea Caspică, Astrahan și Volgograd, până în Ucraina este de aproximativ 1.900-2.200 km, ceea ce ar necesita rachete balistice cu rază medie de acțiune.

Printre sistemele aflate în dotarea armatei iraniene se numără racheta Shahab-3, cu o rază de acțiune de aproximativ 2.000 km și un focos de 760-1.000 kg; Sejjil sau Ghadr-110, cu o rază maximă de 2.500 km și focoase de 500-1.500 kg; și Kheibar/Khorramshahr, capabilă să zboare până la 2.000 km, cu un focos de până la 1.800 kg.

În cazul unei coordonări cu Moscova, o eventuală rachetă iraniană ar fi survolat probabil doar spațiul aerian de deasupra Mării Caspice și al Rusiei, ocolind spațiul aerian al unor țări precum Turcia, Georgia sau Azerbaidjan și, implicit, raza de acțiune a sistemelor lor de apărare antirachetă.