VIDEO Uciderea ambasadorului SUA în Libia dezvăluie pericolul tot mai mare ridicat de ultraconservatorii islamici

Imagine

Uciderea ambasadorului american şi a altor trei diplomaţi ai SUA în oraşul Benghazi, în ciuda faptului că Statele Unite au ajutat Libia, anul trecut, să înlăture regimul opresiv al dictatorului Muammar Gaddafi, ridică semne de îngrijorare privind pericolul crescând al mişcării ultraconservatoare salafite, formată din musulmani majoritari suniţi care militează pentru reîntoarcerea la vechile tradiţii islamice din Evul Mediu.

Termenul „salafit” face trimitere la musulmanii „ancestrali” din Evul Mediu, care practicau o formă „pură” a islamismului. În prezent, adepţii salafiţilor sunt majoritatea suniţi şi susţin în continuare tradiţiile Islamului „nealterat” de tendinţele contemporane.

Aceşti salafiţi sunt consideraţi responsabili şi de atacul din Benghazi, în urma căruia ambasadorul american din Libia, Chris Stevens, şi alţi trei conaţionali de-ai săi au fost ucişi marţi seară. Stevens este primul ambasador american ucis din 1979 încoace, când reprezentatul diplomatic al SUA a fost omorât în capitala afgană Kabul.

Tot salafiţii ultraconservatori sunt responsabili şi de protestul violent din faţa ambasadei SUA din capitala egipteană Cairo, unde musulmanii au înlocuit steagul american cu un banner negru folosit de gruparea teroristă Al-Qaeda. Ambele incidente au pornit de la un scurtmetraj postat pe YouTube în care este ironizat Profetul Mohamed.

Potrivit „The New York Times“, filmuleţul a fost încărcat de americani sub numele de „Inocenţa Musulmană“, motiv pentru care ambasada SUA din Cairo şi consulatul SUA din Benghazi, unde se afla şi ambasadorul Stevens, au căzut pradă protestarilor islamici revoltaţi.

SUA au condamnat ambele atacuri, iar preşedintele Barack Obama s-a angajat să aducă în faţa justiţiei islamiştii responsabili pentru uciderea ambasadorului american şi a celorlalţi trei angajaţi ai săi. „Să fie clar: se va face dreptate. Dar atacul acesta nu va altera relaţiile dintre SUA şi Libia”, a declarat miercuri Obama, citat de Reuters.

Secretarul de stat american, Hillary Clinton, a condamnat la rândul ei „grupul restrâns de sălbatici” care au comis atacul din Benghazi şi a lansat întrebarea: „Cum de s-a întâmplat aşa ceva?” în condiţiile în care SUA au ajutat poporul libian să-l înlăture de la putere pe dictatorul Muammar Gaddafi, transmite CNN.

Statele Unite trebuiau să se aştepte la un atac

Însă relaţiile Statelor Unite cu ţările Orientului Mijlociu nu reprezintă un motiv temeinic pentru a crede că oficialii americani sunt în siguranţă în ţările arabe. Mai mult de atât, SUA nu ar fi trebuit să fie luate prin surprindere, comentează „Foreign Policy”.

Ambele atacuri au avut loc în regiuni de pe Glob unde mişcarea salafită este în floare şi chiar se extinde.

• În Libia, în ultimele luni, ultraconservatorii au provocat guvernul ales prin demolarea mai multor altare antice sufite (ramură mistică a Islamului), pe care le considerau „prea puţin islamice”.
• În Tunisia, musulmanii salafiţi au atacat magazinele care comercializează băuturi alcoolice şi au instigat la ură, prin campanii organizate pe canalele social media, împotriva femeilor concurente la Jocurile Olimpice.
• Şi în mijlocul războiului civil din Siria s-au înregistrat sesizări cu privire la finanţarea unor grupări salafite de către ţările bogate din Peninsula Arabă, precum Arabia Saudită. Grupurile de salafiţi din Siria care sunt înarmate din banii ţărilor bogate ale regiunii urmează o interpretare foarte strică şi puritană a Islamului, cunoscută sub forma de Wahhabism.
• Comunităţi tot mai mari şi tot mai active de salafiţi au atras atenţia şi în ţăra africană Mali, în Liban, în Kashmir şi în Cauzazul de Nord al Rusiei, potrivit publicaţiilor „Al-Akhbar” şi „Boston Review”.

Pe de altă parte, orientarea atacurilor ultraconservatorilor islamici către ţinte americane este o altă chestiune la care SUA ar fi trebuit să se aştepte, comentează „The Wall Street Journal”, în condiţiile în care un număr mare de luptători americani sunt detaşaţi în Irak, în Afganistan, iar administraţia Obama a autorizat folosirea mai multor drone pentru supravegherea aeriană a Libiei, ca urmare a revoltei de anul trecut.

Aşa da...

Totuşi, în opinia editorialistului Marc Lynch de la „Foreign Policy”, nu toate ţările arabe trebuie privite cu suspiciune de SUA. Libia este un exemplu.

Premierul libian Abd al-Rahim al-Keib a condamnat în mod public atacul din Benghazi şi s-a angajat, la rândul său, să facă tot posibilul pentru a-i prinde pe vinovaţi. Totodată, contul de Twitter al lui Lynch a fost invadat de comentarii ale libienilor care blamau atacurilor şi îşi manifestau solidaritatea cu poporul american.

Aşa nu...

Situaţia nu este, însă, la fel şi în Egipt. Preşedintele Mohamed Morsi nu a reacţionat la protestul violent din faţa ambasadei SUA de la Cairo. „Este aproape invizibil”, comentează Lynch. Într-adevăr, unii oficiali guvernamentali au condamnat atacul, dar fără să afişeze motive de îngrijorare sau să prezinte condoleanţe americanilor.

Toate aceste nu frapează atâta timp cât luăm în calcul că Frăţia Musulmană, mişcarea islamistă care l-a adus la putere pe preşedintele Morsi, a anunţat anterior că va protesta împotriva filmuleţului postat pe YouTube, care îl ironizează pe Profetul Mohamed.

„Morsi şi Frăţia nu par să înţeleagă sau poate, pur şi simplu, nu le pasă cât de importantă este un discurs public referitor la incidentul de la ambasada americană de la Cairo, pentru formarea imaginii publice”, comentează Marc Lynch.

Analiştii pe politică externă citaţi atât de  „Foreign Policy”, cât şi de „The Wall Street Journal”, atrag atenţia că actuala administraţie de la Casa Albă, dar şi următoarea, indiferent de rezultatele alegerilor prezidenţiale din noiembrie, trebui să „poarte mănuşi” cu ţările arabe ale Orientului Mijlociu, care încă nu au ieşit din „Primăvara Arabă” a protestelor, unele dintre ele fiind un „butoi de pulbere” gata să explodeze.