Un nou Plan Marshall

În 1947, americanii au dat un imbold recuperării economice în Europa prin intermediul Planului Marshall.

Astăzi se aud apeluri pentru elaborarea unui Plan Marshall european. În anii '40, preşedintele Harry Truman şi secretarul său de stat George Marshall au lansat America într-un angajament pe timp de pace fără precedent în scopul  salvării Vechiului Continent.

Faţă de problemele economice ale Europei din acei ani, ale noastre par palide şi nesemnificative. În Germania ocupată, motorul economic al continentului, raţiile de alimente de persoană erau abia deasupra nivelului înfometării, iar venitul pe cap de locuitor şi producţia industrială se aflau abia la o treime din ceea ce era cu un deceniu mai devreme.

Aproximativ 13 miliarde de dolari au fost acordaţi în cadrul Planului Marshall şi acest lucru s-a dovedit indispensabil pentru stabilirea bazelor „miracolului" de creştere economică din deceniul următor. Aceste 13 miliarde de dolari reprezentau aproximativ 5% din venitul naţional al SUA în 1948 (suma echivalentă pentru UE în prezent s-ar ridica la peste 800 de miliarde de dolari). SUA au şters datoriile franceze dinainte de război, toată lumea a şters datoriile Germaniei câţiva ani mai târziu.

Să comparăm acum provocarea cu care sunt confruntaţi astăzi liderii europeni. PIB-ul a scăzut puţin în UE din 2008. Fundamentul problemei datoriilor provine din trei ţări mici - Grecia, Portugalia şi Irlanda - ale căror contribuţii totale la PIB-ul Uniunii este sub 5%. Economia germană este în plină expansiune. Şi dacă miza - viitorul însuşi al UE - este mare, suma necesară nu este. Pentru a oferi grecilor o şansă plauzibilă de reducere a poverii datoriei, rata dobânzii efective trebuie să fie coborâtă, şi din moment ce pieţele nu vor face acest lucru de la sine, singurul mijloc ar conversiunea creanţelor, după modelul Planului Brady în America de Sud în anii '80. Un astfel de sistem este în discuţie la Atena şi Bruxelles. În acelaşi timp, Comisia Europeană ar trebui să accelereze alocarea către Grecia de fonduri pentru dezvoltare.

În schimb, autorităţile elene vor trebui să se angajeze la noi reforme instituţionale şi fiscale şi să accepte o supraveghere externă. O combinaţie de astfel de măsuri va oferi publicului grec o rază de lumină la capătul tunelului. Fără acestea, programul de austeritate se va prăbuşi înainte de venirea iernii.