Tunisienii, dezamăgiţi de SUA

„Le Temps“ (Elveţia)''18 martie 2011. Vizita secretarului de stat american Hillary Cllinton la Tunis a fost marcată de proteste populare. Prezenţa în forţă şi puţin discretă a serviciilor de securitate americane nu a fost pe placul tunisienilor.

Vremuri grele pentru diplomaţia occidentală se arată în Tunisia post-revoluţionară. Dacă un ziarist l-a întrebat pe ambasadorul Franţei: „Ce lecţie ne mai dă Franţa acum?", pentru şefa diplomaţiei americane o întrebare dificilă a fost „Ce noi ameninţări mai inventează America pentru a-i ţine în lesă pe tunisieni?".

O sută de persoane au protestat faţă de vizita lui Hillary Clinton în Tunisia, în faţa ministerului de Externe, unde măsurile de securitate draconice au dus la tensiuni între serviciile speciale tunisiene şi cele americane.

Unchiul Sam l-a fabricat pe Bin Laden şi în ochii Americii, fostul preşedinte tunisian, Ben Ali, se justifica prin aceea că reprezenta un bastion împotriva mişcărilor integriste sau a terorismului. Şi apoi, tunisienii nu au uitat că Washingtonul nu a avut timp să felicite revoluţia ce a avut loc în ţara lor. Şi acum, că lucrurile devin mai clare în ochii Casei Albe, doamna Clinton a anunţat „angajamentul Statelor Unite de a sprijini tranziţia democratică din Tunisia, politic şi financiar".

Din punct de vedere politic, ştim că America, o ţară a bipartitismului, apreciază faptul că pe tabla politică tunisiană sunt o multitudine de formaţiuni politice. Acestea fiind spuse, abordarea SUA rămâne aceeaşi: diplomaţia nu se poate dezbăra să fluture şi ameninţări.

După Al-Qaida, iată că Hillary Clinton îl ameninţă pe Gaddafi. Şefa diplomaţiei americane a declarat la postul de televiziune Nesma TV: „Tunisia ştie bine că, dacă Gaddafi merge mai departe, este foarte probabil să creeze probleme nu numai la el acasă, ci şi în Egipt şi în alte părţi". Asta sună a şantaj. Acum este mai clar de ce s-a deplasat Hillary Clinton în Tunisia: să ia temperatura Libiei.