Talibanii redeschid Afganistanul pentru turiști. Între atracția exotică și realitatea unui regim represiv

După decenii de conflict și izolare internațională, Afganistanul încearcă să se reinventeze ca destinație turistică. Într-un context în care majoritatea statelor occidentale mențin avertismente de călătorie ferme, regimul taliban mizează pe turism ca formă de „deschidere” și sursă de venituri esențiale pentru o economie aflată în colaps.

Bamiyan – una dintre principalele destinații turistice, faimoasă pentru statuile lui Buddha/FOTO:X

Vizitatorii, care vin cu avionul, motocicleta, rulota sau chiar cu bicicleta, sunt încă puțini, dar prezenți. În 2023, aproape 9.000 de străini au trecut granițele Afganistanului, iar autoritățile locale spun că trendul e în creștere. Oficialii talibani vorbesc despre „căldura ospitalității afgane” și despre dorința poporului de a interacționa cu turiștii străini, dar evită cu grijă orice referire la condițiile drastice impuse populației feminine.

Turismul ca „restart” economic, în lipsa investițiilor externe

Într-un interviu acordat agenției Associated Press, Qudratullah Jamal, viceministru al Turismului, afirmă că Afganistanul vede în turism un sector-cheie pentru relansarea economică. „Este o sursă de venit care ajunge la mai multe categorii sociale decât alte industrii. Suntem optimiști că acest sector va evolua într-o ramură economică majoră.”

Însă datele din teren contrazic optimismul oficial: nivelul de sărăcie este extrem, oportunitățile de investiții externe rămân minime, iar imaginea internațională a regimului taliban este definită în primul rând prin reprimarea brutală a drepturilor femeilor și lipsa totală a legitimității internaționale.

O redresare relativă a securității, dar riscurile persistă

Fără îndoială, nivelul violenței a scăzut față de perioada de ocupație internațională și de război civil. Atentatele sinucigașe și luptele din marile orașe s-au rarefiat. Însă grupări ca Statul Islamic (filiala Khorasan) rămân active. În mai 2024, un atac armat în Bamiyan – una dintre principalele destinații turistice, faimoasă pentru statuile gigantice ale lui Buddha distruse în 2001 – a făcut șase victime, printre care și trei turiști spanioli.

Guvernul taliban insistă că „există o securitate completă în întreaga țară” și că Afganistanul a depășit epoca violenței, invitând turiștii „să descopere tradițiile și viața autentică a poporului afgan.”

Dilema morală: turism într-o dictatură religioasă

În paralel cu promovarea entuziastă a ospitalității afgane, realitatea internă rămâne profund restrictivă: femeile au interzis accesul la educație secundară, sunt excluse din majoritatea profesiilor, nu pot frecventa parcuri, săli de sport sau saloane de înfrumusețare și sunt obligate, prin decret, să-și acopere chipul în public.

În timp ce oficialii talibani refuză să comenteze subiectul, o parte dintre turiști recunosc că au avut rețineri etice înainte de a vizita țara. Un cuplu format dintr-o franțuzoaică și un britanic spune că au discutat „timp de un an” dacă e moral sau nu să traverseze Afganistanul cu rulota în drumul lor spre Japonia. „Unele lucruri nu păreau corecte din punct de vedere moral,” admite femeia. Cu toate acestea, experiența personală a fost pozitivă: oameni prietenoși, peisaje spectaculoase și sentimentul că banii cheltuiți ajung la populație, nu la regim.

Reguli diferite pentru turiști și localnici

Într-o notă cinică, dar revelatoare, femeile străine sunt tratate cu mai multă permisivitate decât afgancele: pot vizita unele locuri publice și, deși li se cere să poarte batic, nu sunt forțate să-și acopere fața. Această dublă măsură nu pare să-i deranjeze pe oficiali, care subliniază doar că „vizitatorii trebuie să respecte legile și tradițiile țării.”

Viceministrul Jamal afirmă că turismul poate fi și un canal de diplomație culturală. „Când străinii vin aici, se creează punți. Învață și ei despre noi, dar și noi despre ei. Se reduce distanța dintre popoare.”

Adevărata întrebare rămâne dacă această deschidere turistică este o formă autentică de reconectare cu lumea sau doar o fațadă economică menită să atragă valută într-un regim izolat și autoritar. Fără recunoaștere internațională și fără semne clare de reformă internă, regimul taliban încearcă să ofere imaginea unei normalități fragile – una în care vizitatorii sunt bineveniți, dar jumătate din propria populație rămâne închisă în case, în tăcere.