Suspiciunile germanilor

Imigraţia este privită în continuare de germani cu suspiciune. Văd în ea un pericol. Paradoxul este că ţara noastră are nevoie urgentă de imigranţi bine pregătiţi. Germanilor le place să creadă despre ei înşişi că sunt moderni. Ei bine, nu sunt. E adevărat că Germania s-a schimbat enorm în cei 20 de ani de după căderea Zidului Berlinului.

Economia merge bine, iar oamenii se pot uita cu o oarecare detaşare la criza ce a cuprins mai multe ţări europene. Există însă o mare pată neagră: populaţia scade într-un ritm alarmant. Iar scăderea se reflectă în numărul tot mai mic de forţă de muncă bine pregătită. Barierele impuse încă de Berlin îi dezarmează pe cei care ar fi interesaţi să vină în Germania. Niciun doctor sau inginer nu e dispus să lupte cu aceste obstacole, aşa că alege Canada sau Statele Unite. 

E drept că Germania a învăţat ceva din trecut. Reticenţele vin şi ca urmare a politicilor de acordare de azil mult prea generoase din trecut. Acordarea de azil a fost confundată mult timp cu imigraţia şi rezultatul a constat într-o împovărare a sistemului de asistenţă socială. Politicienii au uitat că nu toţi imigranţii vin pentru beneficii, ci pentru a lucra într-o ţară atractivă.

Într-o lume a globalizării, Germania se mişcă precum un melc. În timp ce alţii se bat pentru a-i lua pe cei mai buni, la noi multora le-a rămas în memorie sloganul fostului premier al landului Renania de Nord-Westfalia, Jürgen Rüttgers: în loc de indieni, mai bine copii (o aluzie la tendinţa de a angaja indieni în domeniul IT). N-ar fi oare bine să-i ademenim în Germania pe toţi aceşti tineri furioşi care ies în stradă la Madrid, Roma sau Atena? O idee îndrăzneaţă, dar care ar putea să fie bună pentru Europa.