STRATFOR: Acţiunea Rusiei în Siria, o frază în comunicarea geopolitică între Moscova şi restul lumii

Vladimir Putin şi Barack Obama îşi strâng mâinile, la New York FOTO AP/SIPA

Decizia Rusiei de a-i ataca pe rebelii sirieni, alţii decât militanţii grupării Statul Islamic, a fost un mesaj îndrăzneţ, dar reprezintă doar o frază dintr-o comunicare geopolitică mult mai amplă între Moscova şi restul lumii, comentează agenţia de analiză STRATFOR.

Administraţia americană s-a concentrat asupra faptului că raidurile ruse nu au vizat gruparea Statul Islamic şi a oferit răspunsuri care pun activităţile Rusiei într-o lumină negativă. Comunicaţiile diplomatice dintre Washington şi Moscova au devenit mai frecvente.

Rusia are un spectru larg de obiective în Siria şi alte zone din Orientul Mijlociu, iar pentru atingerea lor, bombardarea altor grupări rebele este inevitabilă. Sprijinirea regimului preşedintelui sirian, Bashar al-Assad, este un element al acestei strategii.

Unul dintre motivele pentru care Rusia îl susţine pe al-Assad şi îşi foloseşte forţele aeriene pentru a suprima activităţile rebelilor împotriva forţelor regimului este pregătirea scenei pentru negocieri, apreciază STRATFOR.

Un alt obiectiv îl reprezintă interesele Rusiei în regiunea Orientului Mijlociu, poziţia sa fiind afectată în special de acordul nuclear încheiat de Iran şi Statele Unite.

Dincolo de Orientul Mijlociu, Rusia încearcă să se afişeze ca un lider global, un actor internaţional care îşi asumă responsabilitatea şi este capabil să privească de sus Statele Unite, în loc să plece capul în faţa lor.

Ţinta raidurilor arată clar acest lucru, iar reacţia SUA confirmă acest efect. Rusia şi-a stabilit acţiunile unilaterale şi s-a delimitat de SUA şi partenerii lor arabi şi din cadrul NATO.

Moscova a subliniat acest lucru afirmând că Rusia este singura ţară care acţionează din partea Guvernului legitim al Siriei şi, prin urmare, respectă legislaţia internaţională. Conform logicii ruse, coaliţia care bombardează obiective ale grupării Stat Islamic în Siria, condusă de SUA, este un agresor.

Până în prezent, Rusia pare să fie pe punctul de a-şi atinge majoritatea obiectivelor. Operaţiunile sale îl vor ajuta pe al-Assad şi vor oferi Rusiei un loc la masa negocierilor regionale şi internaţionale pentru soluţionarea conflictului sirian. Mai mult, Rusia îşi arată calitatea de lider global care se opune SUA. Acest rezultat, însă, este un obstacol în calea altui obiectiv al Moscovei, întrucât acţiunile Rusiei în Siria au la fel de multă legătură cu disputa sa cu Occidentul pe tema Ucrainei.

Rusia a încercat să influenţeze situaţia din Ucraina prin acţiunile sale din Siria şi a crezut că, forţând reluarea comunicării cu SUA privind activitatea militară din Siria, va putea discuta şi despre activitatea militară din Ucraina. Washingtonul a respins categoric această posibilitate, astfel că Rusia rămâne blocată în negocierile cu europenii pe tema Ucrainei, în timp ce pericolul real pentru ea, în această zonă, vine din sprijinul militar al SUA pentru Kiev şi din sancţiunile economice.