Strategia lui Trump pentru a a pune presiune pe Iran: Pregătiri pentru lovitura decisivă sau semnale de retragere?
0Președintele american Donald Trump a sugerat că ar putea face un pas înapoi în războiul cu Iranul și ar lăsa alte națiuni să se descurce să asigure securitatea Strâmtorii Ormuz, amenințând că America „nu va mai fi acolo să vă ajute”, relatează The Times.
Declarația i-a nedumerit pe aliații tradiționali ai SUA, cărora li s-a transmis în ultimele zile un alt mesaj: că Washingtonul nici nu are nevoie de ei, apoi că ar fi „lași”, iar în final că ar trebui să meargă în Strâmtoare pentru a prelua controlul asupra acesteia, În timp ce își cântăresc răspunsul, aceștia se întreabă dacă nu cumva liderul american are altceva în minte, de pildă punând în scenă un joc în care încearcă să câștige timp.
Mesajele contradictorii au definit abordarea lui Trump încă de la începutul conflictului. El a descris starea de lucruri atât ca fiind practic încheiată, cât și în desfășurare - afirmând alternativ că „războiul a fost câștigat”, că nu este un război, ci o „excursie”, că SUA dă Iranului „zece zile în plus” pentru a ajunge la un acord, lansând apeluri către companiile de transport maritim să „dea dovadă de curaj”. Într-un alt moment de confuzie calculată, el a cerut Iranului să „deschidă Strâmtoarea Trump”, corectându-se imediat, sau minimalizând importanța strâmtorii pentru SUA, comentând că „oricum nu avem nevoie de ea”.
La Washington, oficialii au început să numească acest tipar „incertitudine instrumentalizată”. Deși termenul pare să remodeleze abordarea ca fiind strategică, situația este considerată ca fiind profund destabilizatoare pentru Orientul Mijlociu și economia globală. Totuși, o idee capătă relief: și anume că volatilitatea retorică ar putea avea un singur scop - să câștige timp pentru pregătiri în vederea unei invazii terestre.
Astfel, tonul schimbător al lui Trump ar putea semnala planuri mai concrete. Când a spus că conflictul ar putea dura „patru până la șase săptămâni”, o ipoteză este că această afirmație se referă la o fază inițială menită să reducă capacitatea defensivă a Iranului înaintea unei posibile incursiuni terestre - fie pentru a recupera uraniul îmbogățit, fie pentru a prelua controlul asupra unor insule strategice din Golf.
În același timp, Trump pare conștient de sensibilitatea piețelor financiare. Tiparul său de a emite amenințări severe urmate rapid de mesaje de calm a coincis cu perioade de tensiune pe piețe, sugerând o tentativă de a convinge investitorii că o soluționare este aproape și a preveni o scădere accentuată.
Această încredere în propria capacitate de a controla evenimentele, chiar dincolo de logică sau șansă, un exemplu fiind refuzul de a accepta rezultatul alegerilor din 2020. „Spuneți pur și simplu că alegerile au fost fraudate și lăsați restul în seama mea”, le-a spus Trump unor oficiali ai Departamentului Justiție, o solicitare pe care aceștia au refuzat-o.
Între timp, prezența militară americană în regiune a fost extinsă. Trump a amenințat cu distrugerea unor infrastructuri iraniene cheie, inclusiv cu „anihilarea” insulei Kharg dacă nu se ajunge la un acord. În paralel, o forță expediționară de 2.200 de pușcași marini a fost desfășurată, alături de mii de parașutiști din Divizia 82 Aeropurtată și, potrivit relatărilor, sute de membri ai forțelor speciale.
Analiștii consideră aceste mișcări semnificative, eventual drept indicii privind o operațiune iminentă, dacă nu chiar un tipar. Becca Wasser, analist Bloomberg care a elaborat simulări de război pentru Departamentul Apărării între 2015 și 2025, a explicat: „Desfășurările de trupe sunt reale, sunt în curs, iar odată ce încep apare o inevitabilitate aproape stranie, bazată pe modul în care președintele Trump le-a folosit în trecut.”
Ea a adăugat că Trump tinde să-și păstreze flexibilitatea de a acționa în timp ce crește presiunea: „Am văzut acest lucru în Caraibe și l-am văzut deja în Orientul Mijlociu. Am analizat… toate loviturile aprobate de Trump de când și-a început al doilea mandat și a reieșit acest tipar.” „Odată ce forțele sunt acolo, chiar și cu «Taco» [Trump se retrage mereu], tot se întreprinde o acțiune.”
În acest context speculațiile se întețesc că orice acțiune militară ar putea fi temporizată pentru a limita impactul asupra piețelor - posibil în timpul unei perioade de sărbătoare, cum ar fi Vinerea Mare și Paștele, când marile centre financiare sunt închise. Asta ar crea condițiile unei operațiuni scurte și intense înainte de reluarea tranzacționării.
Se încarcă comentariile...
