Strategia din spatele atacului Hamas. Ce a declanșat barbaria teroriștilor și de ce vor un asalt în forță al Israelului în Fâșia Gaza

Într-un articol de opinie pentru New York Times, analistul și scriitorul Thomas L. Friedman, câștigător a trei premii Pulitzer și cunoscător fin al situației din Orientul Mijlociu, explică ce ar fi putut declanșa nivelul de barbarie a teroriștilor Hamas, dar și strategia din spatele atacului.

Civilii de ambele parti cad victime ale conflictului dintre Hamas si Israel FOTO Profimedia

Friedman a scris despre acest conflict timp de aproape 50 de ani și a văzut israelieni și palestinieni făcându-și o mulțime de lucruri îngrozitoare unul altuia: atacatori sinucigași palestinieni aruncând în aer discoteci și autobuze israeliene; Avioane de luptă israeliene lovind cartierele din Gaza care găzduiesc luptători Hamas, dar provocând și nenumărate victime în rândul civililor. Expertul spune însă că niciodată nu a văzut ceva asemănător cu ceea ce s-a întâmplat weekendul trecut: luptători individuali Hamas adunând bărbați, femei și copii israelieni, privindu-i în ochi, împușcându-i și, într-un caz, mărșăluind cu o femeie goală în jurul Gazei în strigăte de „Allahu akbar”.

„Ultima dată când am asistat la acest nivel de barbarie față în față a fost masacrarea bărbaților, femeilor și a copiilor palestinieni de către milițiile creștine în lagărele de refugiați Sabra și Shatila din Beirut în 1982, unde prima victimă pe care am întâlnit-o a fost un bărbat în vârstă cu o barbă albă și o gaură de glonț în tâmplă”, a explicat Friedman.

Deși nu există iluzii cu privire la angajamentul de lungă durată al Hamas pentru distrugerea statului evreu, se ridică totuși o întrebare: de unde a venit acest impuls asemănător cu cele ale ISIS pentru uciderea în masă ca scop principal? Nu sechestrarea teritoriului, ci crimă, pur și simplu? Există ceva nou, care este important de înțeles.

O fotografie cu impact în ambele lumi

Deși această operațiune a fost cu siguranță planificată de liderii Hamas cu luni în urmă, Friedman spune că originile ei emoționale pot fi explicate parțial printr-o fotografie apărută în presa israeliană pe 3 octombrie. Câțiva miniștri ai guvernului israelian plecaseră la Riad, Arabia Saudită, pentru prima lor vizită oficială vreodată, pentru a participa la conferințe internaționale la sfârșitul lunii septembrie și începutul lunii octombrie, și evenimentele  au avut multă acoperire în presa israeliană.

Rugaciune a delegatiei israeliene la Riad FOTO Ministerul israelian al Comunicatiilor

„Am fost impresionat de acea fotografie neobișnuită - o imagine despre care știam că va declanșa reacții emoționale complet diferite în ambele lumi”, povestește Friedman.

Fotografia a fost făcută de echipa ministrului israelian al comunicațiilor, Shlomo Karhi, care participa la o conferință poștală a ONU la Riad, în timp ce ținea o slujbă de rugăciune în camera lor de hotel pentru sărbătoarea evreiască de Sukkot. Unul dintre membrii echipei a fotografiat un coleg purtând un șal de rugăciune tradițional evreiesc și un yarmulke, în timp ce ținea în sus un sul Torah cu orizontul Riadului care se vedea pe fereastra de pe fundal.

Pentru evreii israelieni, acea imagine este un vis devenit realitate – expresia supremă a acceptării în sfârșit în Orientul Mijlociu, la mai bine de un secol după începerea mișcării sioniste de a construi un stat democratic modern în patria biblică a poporului evreu. A te putea ruga cu o Tora în Arabia Saudită, locul de naștere al islamului și casa celor două orașe sfinte ale sale, Mecca și Medina, este un nivel de acceptare care atinge sufletul fiecărui evreu israelian.

Dar aceeași fotografie aprinde o furie puternică și emoțională în mulți palestinieni, în special în cei afiliați Frăției Musulmane Islamiste, inclusiv Hamas și Jihadul Islamic Palestinian. Pentru ei, acea imagine este expresia deplină a scopului suprem al prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu: să demonstreze tuturor faptul că el poate face pace cu toate statele arabe - chiar și cu Arabia Saudită - și nu trebuie să le cedeze palestinienilor nici măcar un centimetru.

În ceea ce privește diplomația, aceasta a fost misiunea vieții lui Netanyahu: să demonstreze tuturor că Israelul poate avea tot - acceptarea de către toate statele arabe din jur - fără să cedeze teritoriu palestinienilor.

Mesajul Hamas

 „Cred că unul dintre motivele pentru care Hamas nu numai că a lansat acest asalt acum - ci și aparent a ordonat ca acesta să fie cât mai criminal posibil - a fost acela de a declanșa o reacție exagerată a Israelului, precum o invazie a Fâșiei Gaza, care ar duce la pierderi masive de civili palestinieni și în aceeași măsură o modalitate de a forța Arabia Saudită să se retragă din acordul intermediat de SUA, aflat în discuție, pentru a promova normalizarea între Riad și statul evreu. Precum și pentru a forța Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Maroc, care făceau parte din Acordurile Abraham produse de administrația Trump, să facă un pas înapoi față de Israel”.

Esența mesajului Hamas către Netanyahu și coaliția sa de extremă-dreaptă de supremație evreiască și ultra-ortodocși este următoarea: nu veți fi niciodată acasă aici – indiferent cât de mult din pământul nostru vă vând frații noștri arabi din Golf. Vă vom forța să vă pierdeți mințile și să faceți lucruri pripite în Gaza care vor obliga statele arabe să se distanțeze de voi.

Hamas nu a trimis agenți în Cisiordania ocupată de Israel (și are mulți acolo) pentru a ataca așezările evreiești. Și-a concentrat atacul asupra satelor israeliene și kibbutzurilor care NU făceau parte din Cisiordania ocupată de Israel.

„Acestea erau casele oamenilor din Israelul de dinainte de 1967, Israelul democratic, Israelul liberal – care trăiau în kibbutzuri pașnici sau mergeau la o petrecere iubitoare de viață”, a remarcat scriitorul israelian Ari Shavit. Pentru Hamas, „simpla existență a Israelului este o provocare”, a spus el. Doar într-un singur kibbutz, Be’eri, peste o sută de persoane, inclusiv copii, au fost împușcate.

De ce un asalt asupra Fâșiei Gaza e dorit de Hamas și Iran

Așadar, cum poate America să ajute cel mai bine Israelul acum, în afară de a susține dreptul său de a se proteja, așa cum a făcut cu atâta forță președintele Biden în discursul său recent? Friedman spune că SUA trebuie să facă trei lucruri.

În primul rând, președintele SUA ar trebui să-i ceară Israelului să își pună această întrebare, cu referire la Gaza: ce vor cei mai mari dușmani ai mei să fac – și cum pot face exact invers?

Cei mai mari dușmani ai Israelului - Hamas și Iran - își doresc este ca Israelul să invadeze Gaza și să fie implicat într-un asalt strategic acolo.  Vorbim de lupte din casă în casă care ar submina orice simpatie pe care Israelul a acumulat-o pe scena mondială, ar abate atenția lumii de la regimul criminal de la Teheran și ar forța Israelul să-și întindă la maximum forțele pentru a ocupa permanent Gaza și Cisiordania.

Hamasul și Iranul cu siguranță nu vor ca Israelul să se abțină de la a intra în forță în Gaza.

Hamasul nu dorește ca SUA și Israel să continue cât mai repede posibil cu negocieri pentru normalizarea relațiilor cu Arabia Saudită, ca parte a unui acord care ar cere Israelului să facă concesii reale Autorității Palestiniene din Cisiordania, care a acceptat Israelul ca parte a acordurilor de pace de la Oslo.

Dar pentru ca Israelul să facă ceea ce este cel mai în interesul său, nu în cel al Hamas și al Iranului, va necesita probabil discuții dificile între Biden și Netanyahu. Nu trebuie să uităm că Netanyahu a părut că preferă întotdeauna să se ocupe de un Hamas care era neîncetat ostil Israelului decât de rivalul său, Autoritatea Palestiniană mai moderată - în privința căreia Netanyahu a făcut tot ce a putut pentru a o discredita, chiar dacă Autoritatea Palestiniană a lucrat mult timp îndeaproape cu serviciile de securitate israeliene pentru a menține liniștea în Cisiordania, iar Netanyahu știe asta.

Netanyahu nu și-a dorit niciodată ca lumea să creadă că există „palestinieni buni” gata să trăiască cot la cot cu Israelul în pace. 

Așa se face că Israelul a ajuns într-o etapă în care ocupația israeliană din ce în ce mai costisitoare – din punct de vedere moral și financiar – a Cisiordaniei nu a fost nici măcar o problemă ridicată la ultimele cinci alegeri israeliene.

Sau cum a scris Chuck Freilich, un fost consilier adjunct pentru securitate națională israeliană, într-un articol de opinie publicat în Haaretz duminică: „Timp de un deceniu și jumătate, premierul Netanyahu a căutat să instituționalizeze diviziunea dintre Cisiordania și Gaza, să submineze Autoritatea Palestiniană, AP și desfășoară o cooperare de facto cu Hamas, toate menite să demonstreze absența unui partener palestinian și să se asigure că nu ar putea exista un proces de pace care ar fi putut necesita un compromis teritorial în Cisiordania”.

În cele din urmă, Biden ar trebui să-i transmită lui Netanyahu că SUA fac tot ce pot pentru a ajuta Israelul democratic să se apere de fasciștii teocrați ai Hamas - și de frații lor sufletești ai Hezbollah-ului din Liban, dacă ar intra în luptă.

Netanyahu trebuie să aleagă

Dar partea lui Netanyahu a târgului este că trebuie să reia legătura cu Israelul liberal-democrat, în așa fel încât lumea și regiunea să nu privească acest lucru ca pe un război religios, ci ca pe un război între prima linie a democrației și prima linie a teocrației. Asta înseamnă că Netanyahu trebuie să-și schimbe cabinetul, să expulzeze fanaticii religioși și să creeze un guvern de unitate națională cu Benny Gantz și Yair Lapid.

Din păcate, Netanyahu încă acordă prioritate coaliției sale de fanatici, de care are nevoie ca să-l protejeze de procesul său de corupție și să finalizeze lovitura sa judiciară care ar neutraliza Curtea Supremă a Israelului. Deci e într-o mare încurcătură.

Și este un motiv foarte important pentru care Israelul a fost nepregătit. Netanyahu era atât de legat de această agendă personală, încât era gata să împartă societatea israeliană ca niciodată – și să-și despartă propria armată și forța aeriană în acest proces – pentru a obține controlul asupra instanțelor.

“Vă promit că, dacă și când va exista o anchetă cu privire la modul în care armata israeliană ar fi putut rata atât de mult această pregătire a Hamas, anchetatorii vor descoperi că conducerea armatei israeliene a trebuit să petreacă atât de mult timp pentru a împiedica piloții forțelor aeriene și ofițerii de rezervă să-și boicoteze serviciul pentru a protesta față de lovitura judiciară a lui Netanyahu – ca să nu mai vorbim de timpul, atenția și resursele pe care au trebuit să le dedice pentru a împiedica coloniștii extremiști și fanaticii religioși să facă lucruri nebunești în Ierusalim și Cisiordania – că și-au luat ochii de la minge”, atrage atenția Friedman.

America nu poate proteja Israelul pe termen lung de amenințările foarte reale cu care se confruntă, decât dacă Israelul are un guvern care reflectă ce e mai bun, nu ce e mai rău, din societatea sa și dacă acel guvern este gata să încerce să facă compromisuri cu cei mai buni, nu cu cei mai răi din societatea palestiniană.