Sistemul de operare care a furat Crăciunul

Înainte să cereţi un nou calculator cu Windows în această vacanţă, nu uitaţi vechea vorbă: "Ai grijă ce-ţi doreşti". În cea mai bună dintre lumi, am beneficia cu toţii de

Înainte să cereţi un nou calculator cu Windows în această vacanţă, nu uitaţi vechea vorbă: "Ai grijă ce-ţi doreşti".

În cea mai bună dintre lumi, am beneficia cu toţii de aşa-numitele "efecte de reţea", care rezultă din folosirea aceluiaşi software de către majoritatea oamenilor: oricine ar putea comunica uşor cu celălalt şi să se înveţe unul pe altul cum să folosească software-ul eficient.

De exemplu, Vista, un nou sistem de operare pe care Microsoft l-a scos în acest an, împreună cu Office 2007. Prima persoană din compania noastră care a folosit Vista a fost vicepreşedintele nostru executiv. Care s-a înfuriat. Vista şi Office 2007 au venit împreună cu noul său calculator Dell ca default.

Dell nu a întrebat: aţi prefera mai curând versiunea veche a sistemului de operare şi MS Office pe care ştiţi să-l folosiţi? Astfel că vicepreşedintele nostru a primit un PC nou-nouţ, pe care nu ştia însă să-l folosească: funcţiile erau schimbate, iar shortcut-urile tastaturii erau diferite. Gândiţi-vă la costul de productivitate a milioane de oameni ca el, care trebuie să se adapteze unui nou sistem.

Mai mult, colaboratorii săi nu puteau să citească fişierele pe care le expediase în noul format ".docx". Ei i-au răspuns şi l-au rugat să retrimită fişierele în vechiul format ".doc" - care nu ar fi funcţionat dacă ar fi folosit în mod neadecvat un alt program principal.

Într-adevăr, Microsoft oferă un patch care le permite versiunilor vechi de Office să citească noua extensie ".docx". Dar Microsoft nu-i face publicitate - sau nu te avertizează dacă fişierul tău de Office 2007 este pe cale să devină incompatibil cu versiuni mai vechi.

Deşi Microsoft ar fi putut să păstreze tradiţionalul ".doc" ca format default pentru MS Word, acest lucru nu ar fi servit scopului său: eventual, după ce destulă lume plăteşte pentru Office 2007, va face acest lucru sub imperiul protestelor şi ţipetelor. Apoi, în patru sau cinci ani, Microsoft va lua agonia noastră de la început.

În mod evident, Microsoft este proprietarul software-ului mai vechi şi poate decide la ce preţ să-l vândă - sau dacă să-l mai vândă. Mai mult, Microsoft poate controla aşteptările, care se pot împlini de la sine atunci când economiile de reţea sunt substanţiale, aşa cum sunt pe pieţele de software.

Dacă toţi s-ar trezi mâine aşteptând ca lumea să treacă la Apple într-un an, vânzările de Windows ar fi îngreunate, ca de plumb. De ce să cumperi o maşinărie Windows, când toţi colegii tăi vor avea Macintosh-uri şi pot să te ajute la ele, şi nu la Windowsuri, şi când toţi creatorii independenţi de softuri vor programa, pentru Leopard, noul sistem de operare al Macului?

Dar aceasta nu este lumea noastră. De câte ori Microsoft scoate un nou sistem de operare, întrebarea nu este dacă trebuie să schimbi, ci când. Adăugarea de noi programe principale poate accelera tranziţia, dar este necesar ca noul sistem să fie incompatibil cu sistemele actuale, în anumite aspecte, şi ca un număr suficient de oameni să se aştepte ca el să devină noul standard.

Desigur, crearea unui nou software este costisitoare. Deci de ce s-ar deranja Microsoft?

Laureatul Premiului Nobel, Ronald Coase, a răspuns de mult la această întrebare. Potrivit "ipotezei lui Coase", un monopolist care vinde un bun durabil trebuie să-l vândă cu un cost marginal. Pentru Microsoft însă costul marginal al software-ului este zero. Drept urmare, Microsoft nu poate extrage nimic apropiat de renta sa de monopol întreg dacă nu vinde upgrade-uri. De altfel, chiar dacă Microsoft deţine monopulul primei vânzări a software-urilor sale, copiile vândute în 2007 concurează cu cele vândute în 2006.

Astfel, prin crearea de incompatibilităţi, unele dintre ele subtile iar altele evidente, care fac fostul softwareă-şi vândă sistemele de operare în limite înalte de profit, fără a se teme că oamenii vor aştepta până scade preţul. Preţul nu va scădea niciodată pentru că Microsoft va scoate un nou sistem, din nou axat pe limite înalte de profit. învechit, Microsoft poate s

Microsoft a fost o problemă pentru legislaţiile antitrust timp de 15 ani şi, în ciuda acordului recent al companiei cu Uniunea Europeană de a-şi licenţia codul sursei, vor fi din nou probleme. Când se va întâmpla asta, sper că autorităţile antitrust vor lua în consideraţie un remediu gândit de Ian Ayres, Hal Varian şi de mine.

Să presupunem că Microsoft ar trebui să acorde licenţă gratis pentru softurile vechi de câte ori scoate o nouăă. Acest lucru ar stimula compania să se asigure că noile versiuni sunt compatibile cu, şi mult mai bune decât versiunile vechi - în caz contrar, versiunile noi nu s-ar vinde, sau cel puţin nu atât de uşor. Dacă noul software al Microsoft ar trebui să concureze cu cel vechi pentru succes, am şti că lumea se va îmbunătăţi. versiune pe piaţ

Între timp, vă recomand să instalaţi Microsoft patch-ul pe calculatorul vostru mai vechi (http://office.microsoft.com/en-us/word/HA100444731033.aspx ) şi să înduraţi "răul" cel mai mic.

Aaron Edlin este profesor de economie şi drept la University of California, Berkeley, şi preşedinte al The Berkeley Electronic Press.

Copyright: Project Syndicate/ The Economists' Voice, 2007.