Sarkozy - Obama sau Napoleon?

Biblioteca FP România. După preşedinţia de succes a UE şi celelalte şantiere internaţionale vizitate, preşedintele francez se vede pe sine un Obama. Într-o comparaţie cu Napoleon, politologul Alain Duhamel crede însă că unele aşteptări ale lui Nicolas Sarkozy nu vor putea fi împlinite niciodată.

Mici la stat, mari la sfat, cu neveste fermecătoare şi idei multe, ambiţioşi şi energici, Sarkozy şi Napoleon se aseamănă în multe privinţe, scrie comentatorul politic francez Alain Duhamel în recentul său volum intitulat „La marche consulaire” (Paris: Plon, 2009). Atât Napoleon, cât şi Sarkozy au crezut în misiunea lor providenţială de a reconstrui Franţa şi de a schimba modul în care francezii se percep pe ei înşişi – constată recenzia din The Independent.

Napoleon şi „Nicoleon”

Descendenţi ai unor familii oarecum aristocrate, ambii lideri francezi dispreţuiau elita pariziană, dar au fost obsedaţi de imaginea lor şi de controlul presei la începutul carierei lor politice. Bonaparte a fost unul dintre primii politicieni care au înţeles importanţa propagandei şi a controlării ziarelor vremii.

Ca tânăr general şi-a creat propriul ziar pentru a-şi lăuda faptele de arme din Italia. La rândul său, Nicolas Sarkozy a fost acuzat că încearcă să-şi subordoneze televiziunile de stat.

„Amândoi au vrut să se asigure că Franţa nu va mai fi niciodată aceeaşi. Amândoi se percep ca restauratori a unei naţiuni mari, dar fragile. Socoteau că refacerea încrederii, restaurarea ordinii, modernizarea, reformarea şi inovarea depinde numai de ei, care duc o luptă permanentă cu timpul, blocajele, rezistenţa şi conservatismul”, subliniază Duhamel rolul de reformatori al lui Napoleon şi „Nicoleon”. 

Riscul supra-expunerii

Detestaţi sau admiraţi, prin dominarea scenei politice şi prin dorinţa de a controla totul, atât Sarkozy, cât şi Napoleon au riscat „supra-expunerea”, creând aşteptări care nu pot fi împlinite niciodată – constată Duhamel. Comentatorul politic francez susţine şi că evoluţia necontrolată a carierei lui Napoleon, definită ca o nevoie constantă de noi acţiuni fără vreo viziune strategică, l-a făcut pe acesta vulnerabil la cea mai mică înfrângere sau eşec, la fel cum se întâmplă cu Sarkozy acum.

Noile provocări la adresa mitului Sarkozy sunt recesiunea economică şi Barack Obama? Preventiv, liderul francez a declarat că, OK, poate schimba lumea şi împreună cu omologul american.

Pentru detalii sau alte subiecte adiacente, consultaţi şi:

Le Monde: La Marche consulaire", Sarkozy, ou l'improbable miracle

Sans même parler de l'impérieuse autorité du général de Gaulle puis de son premier héritier, Georges Pompidou, il est en effet aux antipodes du charisme raisonné d'un Giscard d'Estaing, des arabesques ambiguës d'un François Mitterrand ou des prudences faussement débonnaires d'un Jacques Chirac. Furieusement "hétérodoxe", Nicolas Sarkozy ne trouve guère à être comparé qu'au Bonaparte premier consul, avant que l'Empire ne l'enlise dans ses oeuvres, ses pompes et ses échecs.

The Australian: Let's hope Obama doesn't bring peace like Abe Lincoln

What could be more fitting than this inauguration falling in the 200th anniversary year of the birth of Abraham Lincoln, another Illinois congressman who made it to the White House and who, by ordering the emancipation of slaves in 1863, set America on its long and sometimes troubled course towards racial unity? For the inauguration ... Obama is turning back to history, to Lincoln and a re-enactment of the last legs of the latter's 1861 inauguration train journey from Illinois. Obama, a transplanted son of Illinois, has done much as a candidate and president-elect to draw parallels with that other Illinois transplant, Abraham Lincoln.