Rachetele hipersonice rusești ar putea „orbi” SUA înainte de un atac nuclear. Care sunt lacunele în apărarea NATO?

Rachetele hipersonice rusești „Kinjal” și „Zirkon” ar putea depăși sistemele de avertizare timpurie ale Statelor Unite și ale NATO din regiunea arctică, au avertizat experți citați de publicația Defense News.

Navă rusească, exerciții cu racheta hipersonică Zirkon/FOTO:arhiva

Specialiștii de la Centrul pentru Securitate și Reziliență Arctică din cadrul Universității din Alaska afirmă că radarele amplasate pe teritoriul Groenlandei – parte esențială a sistemului de apărare antirachetă nord-american (NORAD) – nu pot detecta în mod eficient armele hipersonice moderne.

Lacune în apărarea antiaeriană din Groenlanda

În timpul Războiului Rece, radarele din Groenlanda au fost elemente cheie în sistemul de avertizare privind lansările de rachete balistice intercontinentale. Însă apariția armelor hipersonice, capabile să zboare la viteze de peste Mach 5 și să schimbe traiectoria în zbor, a făcut ca infrastructura actuală să devină depășită.

„Statele Unite nu dispun în prezent de un strat integrat de apărare aeriană și antirachetă permanent în Groenlanda. Amenințarea rachetelor hipersonice a schimbat complet ecuația, iar sistemele existente nu pot oferi protecție eficientă”, a declarat Troy Buffard, directorul centrului de cercetare.

Climatul extrem din regiune — cu temperaturi scăzute, gheață și vânturi puternice — îngreunează funcționarea sistemelor radar și a senzorilor optici. În plus, escadrila 831 de apărare aeriană a Forțelor Aeriene ale SUA, responsabilă pentru securitatea zonei, nu dispune de sisteme antiaeriene sau aeronave specializate.

Soluții propuse

Printre măsurile analizate se numără folosirea radarului polarimetric, a opticii adaptive și dezvoltarea unei apărări multilayer în jurul bazei aeriene Thule (Pituffik), aflată la circa 1.100 km nord de Cercul Polar.

Ca mijloace de interceptare ar putea fi utilizate sisteme Patriot, NASAMS, dar și platforme mobile de apărare apropiată, precum Vampire sau sisteme laser experimentale.

Analiștii de la Defense Express avertizează că actualele deficiențe pun în pericol una dintre cele mai sensibile componente ale sistemului global de avertizare timpurie privind un eventual atac nuclear — ceea ce reprezintă o vulnerabilitate majoră pentru NATO.

Factorii politici și contextul regional

Pe lângă provocările tehnice, relațiile tensionate dintre SUA și Danemarca privind statutul Groenlandei ar putea încetini modernizarea infrastructurii militare din regiune, spun experții.

Problema capătă o semnificație suplimentară pe fondul intensificării testelor de armament rusesc în Arctica. În septembrie, fregata „Amiral Golovko” a Flotei de Nord a Rusiei a lansat o rachetă hipersonică „Zirkon” în timpul exercițiilor militare „Vest-2025” desfășurate în Marea Barents.

Rusia testează noi arme strategice

Pe 26 octombrie, Moscova a anunțat testarea rachetei de croazieră „Burevestnik”, echipată cu un sistem de propulsie nuclear. Președintele Vladimir Putin a declarat că testul a fost „reușit”, în timp ce presa de stat rusă a difuzat imagini în care o rachetă este încărcată la bordul unui bombardier strategic Tu-95MS.

Analiștii independenți au remarcat neconcordanțe între declarațiile oficiale, locațiile presupuse ale testelor și imaginile difuzate, sugerând că „Burevestnik” ar putea fi lansată din aer, nu de la sol.

Washingtonul a reacționat cu prudență. Președintele SUA, Donald Trump, a declarat că Statele Unite monitorizează situația îndeaproape și a cerut Kremlinului „să se concentreze pe oprirea războiului din Ucraina, nu pe testarea rachetelor cu propulsie nucleară”.

Ce se știe despre „Burevestnik”

Potrivit estimărilor, racheta are o lungime de 9–12 metri, o viteză de aproximativ 800 km/h și o greutate de peste 2,5 tone — ceea ce ridică întrebări privind posibilitatea transportului ei sub fuzelajul unui Tu-95MS.

Racheta ar fi fost testată anterior în arhipelagul Novaia Zemlia, în Oceanul Arctic. Distanțele posibile de zbor o plasează teoretic în raza de acțiune față de SUA (4.000–7.000 km, în funcție de traiectorie), dar nu există confirmări independente privind succesul testului.

Ministerul rus al Apărării nu a oferit detalii suplimentare, iar organizațiile internaționale de monitorizare OSINT nu au raportat activitate anormală în regiune.

Dezvăluirile privind vulnerabilitățile radarelor din Groenlanda vin într-un moment de tensiune accentuată între Rusia și Occident. Modernizarea apărării antirachetă în zona arctică devine astfel o prioritate pentru NATO, în condițiile în care rachetele hipersonice și noile sisteme strategice ale Moscovei ridică riscuri fără precedent pentru securitatea globală.