„Prea speriați să iasă la proteste“: iranienii, prinși între loviturile americană-israeliene și represiune
0Iranienii din Dubai se trezesc în fiecare dimineață la apelurile rudelor care le povestesc teroarea vieții sub atacurile Statelor Unite și Israelului.
La două săptămâni de la începutul războiului, pe care președintele Donald Trump l-a justificat inițial ca fiind menit să forțeze schimbarea regimului la Teheran, iranienii spun că familiile lor stau, în mare parte, adăpostite în casă, evitând atât loviturile aeriene, cât și patrulele susținătorilor Corpului Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC) înarmați.
Unii care au sărbătorit uciderea liderului suprem, Ayatollah Ali Khamenei, spun că încă speră la schimbare și își liniștesc, prin scurte apeluri telefonice, rudele din Dubai că va veni o perioadă mai bună.
Însă chiar și cei care au susținut inițial loviturile americane și israeliene se luptă acum să își imagineze viitorul.
„Dacă războiul s-ar opri acum, am fi într-o situație și mai gravă decât eram înainte”, spune Pivi, 36 de ani, arhitect, care a acceptat să vorbească sub protecția anonimatului pentru a-și proteja familia din Iran.
Pivi speră ca, în viitor, oamenii să iasă în stradă pentru a cere revenirea la democrație, așa cum a făcut familia ei în timpul protestelor de masă din decembrie. „Dar acum,” spune ea, „majoritatea oamenilor sunt prea speriați să se miște.”
Frica generalizată, combinată cu atacurile cu rachete și bombe ale uneia dintre cele mai puternice armate ale lumii și cu lipsa unei opoziții organizate, explică de ce iranienii care participaseră recent la proteste nu au ieșit pe străzi, scrie The Washington Post.
Legături istorice între Iran și Emiratele Arabe Unite
Iran și Emiratele Arabe Unite, care găzduiesc una dintre cele mai mari diaspora iraniene din afara Statelor Unite, sunt legate de generații, cu aproximativ jumătate de milion de iranieni care trăiesc în Dubai. Comunitățile iraniene s-au stabilit aici încă dinaintea revoluției din 1979 și au construit afaceri, spitale, moschei și cluburi culturale, menținând legături comerciale și familiale cu patria lor.
„Ultimele două săptămâni au fost cele mai ciudate din viața mea,” spune Reza Namazi, care a crescut în Iran în timpul războiului Iran-Irak și locuiește în Dubai din 1990. „UAE este casa mea, dar Iran este patria mea.”
Pentru iranienii din Dubai, bombardamentele recente au fost greu de acceptat. Reza subliniază că, deși a văzut atacurile violente ale lui Saddam Hussein asupra Iranului în anii ’80, loviturile aeriene actuale sunt diferite, atingând zone civile și distrugând cartiere întregi. „Bombardează totul. Părți din Teheran sunt complet rase. Pentru ce? Vor să rupă Iranul în milioane de bucăți.”
Speranță și disperare
Mulți tineri iranieni care au fugit de regimul islamic văd războiul SUA-Israel ca singura posibilitate de eliberare. Sima, 33 de ani, designer, și-a părăsit familia din Teheran pentru a-și continua cariera în Dubai, dar încă visează să se întoarcă. Prieteni apropiați ai ei au fost uciși în lovituri. „Mi se frânge inima în fiecare zi să văd cum țara mea frumoasă este distrusă,” spune ea. Totuși, întreabă: „Ce altă opțiune avem?” Compară atacurile cu o intervenție chirurgicală necesară pentru a elimina un cancer.
Pivi spune că mesajul părinților ei în apelurile zilnice este cel pe care încearcă să-l păstreze: „Ne este frică, suntem speriați.” Majoritatea rudelor ei nu mai îndrăznesc să se deplaseze, chiar și pentru câteva minute, din cauza patrulelor IRGC.
Familia Pivi susține revenirea lui Reza Pahlavi, fiul cel mare al ultimului șah al Iranului, pentru a conduce o tranziție democratică. Dar teama și incertitudinea fac ca această perspectivă să pară departe.
Experiența celor care au trăit războiul
Cei mai în vârstă, care au trăit conflictele anterioare, avertizează că intervenția externă nu garantează schimbare pozitivă. „Oamenii au fost naivi,” spune Namazi. „Au crezut că pot invita o putere străină și că țara lor va fi eliberată.”
Maryam, 53 de ani, care trăiește în Dubai din 1984, adaugă: „Cine a trăit războiul nu dorea asta. Cine atacă Iranul nu poate fi salvatorul nostru.”
Amin Ebra, 41 de ani, bucătar și co-proprietar al unui restaurant în Dubai, spune că trăiește între disperare și speranță. „Nu știu dacă să râd sau să plâng,” spune el. În ciuda începutului războiului, credea că un viitor mai liber pentru Iran era posibil, dar acum simte mai multă disperare. „În încercarea de a obține libertatea, distrug o țară,” spune el despre SUA și Israel. „Talibanii au plecat și au revenit. Nimeni nu poate spune că de data aceasta va fi diferit.”
Se încarcă comentariile...
