Pax Obama. Pace mondiala, sub lupa SUA

Alegerile prezidentiale decid si rolul SUA în lume. Daca va câstiga Barack Obama, America îsi va retrage trupele din Irak, va face pace în Orientul Mijlociu si va acorda o atentie speciala

Alegerile prezidentiale decid si rolul SUA în lume. Daca va câstiga Barack Obama, America îsi va retrage trupele din Irak, va face pace în Orientul Mijlociu si va acorda o atentie speciala Rusiei. Este lumea pregatita pentru o schimbare cu 180 de grade a politicii externe americane?

Sorin Adam Matei, Indiana, SUA

Poate niciuna dintre marile puteri moderne nu a schimbat mai multe politici si nu a încercat mai multe solutii pentru rezolvarea acelorasi probleme ca Statele Unite. Numai în ultimii 60 de ani, America a pendulat între anticomunismul cel mai dur al lui Truman si Eisenhower la acomodationismul cel mai pios al lui Carter. A schimbat cinismul lui Nixon, cel care ca sa înfrânga brejnevismul agresiv s-a aliat cu maoismul aflat în culmea dezmatului genocidar al revolutiei culturale, cu predicile lui Carter.

Agresivitatea mucalita a lui Reagan, lichidatorul rachetelor nucleare cu raza scurta si medie de actiune, a fost înlocuita de multiculturalismul naiv al lui Clinton, cel care a restaurat un preot revolutionar de stânga la putere în Haiti si a fost tras pe sfoara de nomenclatura regimului stalinist de la Pheninan.

Mesagerul pacii

Alegerile de anul acesta, desi departe de a fi adjudecate, ar putea marca o noua pendulare. Daca Barack Obama, adeptul pacii imediate si cu orice pret în Irak, o va înfrânge pe Hillary Clinton si apoi pe McCain (doi mari DAC~), America va face probabil o schimbare de 180 de grade în politica externa. Cu ce fel de pace a lui Obama se va confrunta lumea începând cu anul 2009?

Într-un articol programatic din Foreign Affairs, Obama cerea:

1. Retragerea imediata din Irak.

2. Implicarea sa personala în negocieri directe cu liderii din Orientul Mijlociu pentru restaurarea pacii.

3. Relansarea relatiei cu Rusia pentru a bloca raspândirea de materiale nucleare în lumea a treia.

4. Blocarea programelor nucleare militare ale tarilor din lumea a doua si a treia prin subventionarea combustibilului nuclear vândut în scopuri civile.

5. Largirea Consiliului de Securitate prin includerea Africii de Sud, Nigeriei, Braziliei sau a Indiei ca membri permanenti.

6. Cumpararea bunavointei mondiale prin programe de ajutor în lumea a treia, mai ales pentru educarea tinerilor.

Sunt aceste strategii aducatoare de pace durabila? Iranul si fundamentalistii islamici vor putea fara îndoiala sa proclame cel putin o victorie simbolica. Chiar daca retragerea nu va aduce la putere un guvern Al-Qaida, ea va da legitimitate opozitiei teroriste din Irak. Politicienii irakieni de confesiune siita vor trebui sa apeleze la ajutorul Iranului.

Obama crede ca blocarea Iranului se va face cu negocieri. El se bazeaza enorm pe puterea lui personala de convingere. Cam la fel ca si Roosevelt, care a crezut ca "l-a ghicit" pe Stalin, cel care îl alinta cu porecla "uncle Joe". Liderul american al celui de-al Doilea Razboi mondial i-a dat lui Stalin controlul absolut asupra Europei de Est pe încredere. A primit în schimb doar promisiuni vagi si amintirea unor glume, uneori îndreptate împotriva lui Churchill, spuse la gura vetrei la Casablanca.

Din culisele razboiului

Bunavointa personala nu va putea înlocui forta armata. Actualul aranjament de forte din jurul Irakului are serioase implicatii de lunga durata si depinde de forta armata în mod vital. Desi greu de justificat din perspectiva motivelor anuntate înaintea invaziei, anume prezenta armelor de distrugere în masa, ocuparea Irakului este totusi un bun câstigat. Invazia a eliberat comunitatea internationala de regimul lui Saddam Hussein.

Aparent inofensiv pentru America la data atacarii sale, Saddam era totusi o variabila cu totul imprevizibila, ce se putea orienta oricând dupa cum batea vântul. Posibilitatea ca micul contingent Al-Qaida prezent deja în Irak la data invaziei americane, cel condus de Abu Musab al-Zarqawi, sa fie luat sub aripa lui Saddam nu putea fi scoasa din calcul. Sau eventualitatea ca o parte din activistii fundamentalisti din lumea araba sa primeasca adapost în Bagdad, asa cum au primit atâtia alti teroristi în anii '70 si '80.

Mai mult, chiar slabiciunea Irakului dadea de gând americanilor. Prestatia armatei irakiene în timpul razboiului din 2003 nu ar fi fost cu nimic mai vitejeasca daca în locul americanilor ar fi fost iranienii.

Înlocuirea lui Saddam a pus capat acestei nesigurante si a împins cu spatele la zid Iranul. În plus, de când trupele americane au fost evacuate din Arabia Saudita si mutate în Irak, Osama nu se mai poate plânge de "cruciatii" americani care pângaresc tara sfânta a Meccai. Aceasta fusese mentionata de Osama în fatwa, sau decretul religios, din anul 1998, în care îsi anunta intentiile teroriste.

Dupa retragerea trupelor americane, Irakul va deveni un nou Liban si speranta ca discutiile de la om la om cu noii lideri paramilitari va rezolva problema este cel putin exagerata. Daca discutiile nu sunt sprijinite cu acte ce demonstreaza capacitatea negociatorilor de a pune în practica solutii alternative, ele vor esua. Un macabru si derizoriu proces de "pace", similar cu dezastrul din Palestina, îi va lua locul.

Cu ochii pe Rusia

O presedintie Obama va crea un nou peisaj politic si în Europa de Est. Candidatul democrat pare a fi convins ca marea problema a acestei regiuni sunt materialele radioactive sovietice prost supravegheate. El e gata sa negocieze cu Rusia întelegeri finantate de Statele Unite prin care materialele vor fi protejate mai bine. Niciuna dintre celelalte mari probleme ale regiunii, cum ar fi declinul dramatic al democratiei în Rusia sau militarismul nationalist rus, nu pare sa îi atraga atentia lui Obama. Si aici, ca si în chestiunea araba, el spera sa negocieze un "deal" de la om la om. Problema este ca nu exista interlocutori în Rusia "silovikilor" (membrii fostei nomenclaturi KGB) pentru aceste discutii. Plini de bani de pe urma cresterii pretului petrolului, conducatorii rusi recicleaza deja reziduurile nucleare într-o noua generatie de arme.

Consecinte asupra României

Ce implicatii va avea pacea lui Obama pentru România? Presedintele Basescu a mizat puternic pe o carte americana, republicana si musculara, asa cum a fost ea propusa de Bush, care va avea nevoie de baze americane pe termen lung în Balcani.

România a investit atât diplomatic, cât si economic în planul conductei petroliere Constanta-Trieste, ca si a conductei de gaz Nabucco. Ambele ar trebui sa aduca energie din Asia Centrala ocolind Rusia si oferind Europei mai multa autonomie energetica. Aceste initiative românesti sunt puternic subminate de încercarile Rusiei de a cumpara atât gazul si petrolul Asiei Centrale direct si de a crea rute alternative catre Europa de Vest cu ajutorul aliatilor balcanici, Serbia si Bulgaria.

Daca administratia Obama decide sa se concentreze pe protejarea materialelor nucleare rusesti, el ar putea sa uite de sprijinul lui Bush pentru reteaua Nabucco. America nu are nevoie de petrolul sau gazul Rusiei si Obama va fi gata sa lase Europa sa îsi rezolve singura problemele.

În acest context, România va fi fortata sa se reapropie de Rusia si de aliatii ei din Balcani, Bulgaria si Serbia, o idee ce are destui fani în România.

Acestea ramân, desigur, speculatii, cât timp Obama se chinuie înca sa o lase pe Hilary Clinton în urma. Chiar daca Obama nu este ales, un lucru ramâne cert. Exista în electoratul american un nou segment care vrea sa schimbe politica americana într-un mod radical pacifist. Suntem gata pentru aceasta pace?

Sorin Adam Matei este profesor la Purdue University, Statele Unite, si autor al volumului "Boierii Mintii" (Bucuresti: Compania, 2004).