Orașele subterane ale Iranului, fortărețele ascunse care sfidează bombardamentele SUA și ale Israelului
0Adânc îngropată la aproximativ 500 de metri în interiorul unui munte din centrul Iranului, baza de rachete de la Yazd este descrisă de experți mai degrabă ca o fortăreață subterană decât ca un simplu buncăr.

Construită în granitul masiv al masivului Shirkuh — una dintre cele mai dure formațiuni geologice — instalația ar putea rezista unor presiuni extreme, depășind limitele materialelor de construcție convenționale. Acest tip de protecție ridică obstacole semnificative chiar și pentru munițiile americane special concepute pentru distrugerea țintelor fortificate, precum bomba GBU-57.
În interior, complexul este organizat ca o rețea extinsă de tuneluri, apropiată mai degrabă de o „oraș subteran” decât de o bază militară clasică. Potrivit analizelor, infrastructura include un sistem feroviar automatizat care leagă zonele de asamblare, depozitele și mai multe ieșiri ascunse în diferite puncte ale muntelui.
Imagini difuzate anterior de presa iraniană sugerează că lansatoarele de rachete pot fi deplasate rapid în interiorul acestor tuneluri, scoase la suprafață pentru lansare și retrase imediat în adăposturi protejate de uși blindate.
În pofida unor săptămâni de bombardamente intense ale Statelor Unite și Israelului, Iranul continuă să lanseze rachete și drone, indicând că o parte semnificativă a infrastructurii sale militare rămâne funcțională.
Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), baza de la Yazd ar fi fost lovită de mai multe ori de la începutul conflictului. Cu toate acestea, imagini analizate din surse deschise ar sugera că lansări de rachete au avut loc în continuare în zonă, deși momentul exact al acestora rămâne neclar.
„Orașe de rachete” subterane sunt răspândite în întreaga țară
Experții susțin că astfel de „orașe de rachete” subterane sunt răspândite în întreaga țară, formând o rețea dispersată de facilități fortificate menite să asigure capacitatea Iranului de a continua operațiunile chiar și sub atac.
Evaluări recente ale serviciilor de informații americane indică faptul că Iranul ar păstra încă o parte considerabilă din capacitățile sale militare, inclusiv lansatoare de rachete și un număr mare de drone. Unele dintre aceste sisteme ar putea fi inaccesibile temporar din cauza bombardamentelor, fără a fi însă distruse complet.
Campania aeriană desfășurată de SUA și Israel a vizat în mod repetat infrastructura de suprafață — intrări în tuneluri, sisteme de ventilație și instalații auxiliare. Cu toate acestea, structurile adânc îngropate par să fi rămas în mare parte intacte.
Analize independente arată că, deși majoritatea intrărilor vizibile au fost avariate, activitatea în aceste locații a fost reluată rapid, uneori în câteva zile, după îndepărtarea resturilor.
Specialiștii subliniază că eficiența atacurilor asupra unor astfel de complexe este limitată de factori geologici. Granitul, în special, poate absorbi și dispersa energia explozivă, reducând impactul armamentului convențional.
Penetrarea unor astfel de structuri ar necesita, potrivit experților, lovituri repetate asupra acelorași puncte, informații detaliate despre arhitectura internă și operațiuni coordonate pe termen lung.
În același timp, opțiunea unor operațiuni terestre este considerată extrem de riscantă, din cauza complexității rețelelor subterane și a numărului mare de locații fortificate.
Deși intensitatea atacurilor iraniene a scăzut față de primele zile ale conflictului, acestea continuă într-un ritm constant, sugerând că infrastructura esențială nu a fost neutralizată complet.
Analiștii consideră că strategia Iranului nu s-a bazat doar pe acumularea de armament, ci pe dezvoltarea unei infrastructuri capabile să reziste pe termen lung. În acest context, capacitatea de a lansa rachete în continuare reflectă nu doar resursele disponibile, ci și arhitectura defensivă construită de-a lungul mai multor decenii






















































