O datorie de neuitat

Câţi ar urma să beneficieze acum de noua amabilitate prezidenţială? Vreo 30.000 de persoane, adică 10.000 de foşti soldaţi africani şi 20.000 de văduve.

Cu siguranţă, acest 14 iulie 2010, când Franţa şi-a sărbătorit victoriile, va rămâne bine întipărit în memoria Africii. Pentru prima dată, 13 trupe reprezentând tot atâtea armate ale unor ţări africane au luat parte la parada de pe prestigiosul bulevard Champs-Élysées, trăgătorilor senegalezi revenindu-le onoarea de a deschide defilarea militară. O premieră. Un semn de stimă (deşi apreciat în moduri diferite pe continentul african), pe care Parisul a vrut să-l exprime la adresa fostelor sale colonii. Cireaşa pe tortul celei de-a 50-a aniversări a accederii „indigenilor" la suveranitate a fost promisiunea „dezgheţării" pensiilor pentru foştii combatanţi de pe Continentul Negru.

„Ne exprimăm recunoştinţa noastră faţă de foştii combatanţi originari din ţările dumneavoastră pe care dorim să le vedem de acum înainte că beneficiază de aceleaşi drepturi de pensii ca şi fraţii lor de arme francezi. Există datorii care nu se şterg niciodată. Este timpul să le recunoaştem". Cuvântul şefului alb, Nicolas Sarkozy, cu ocazia dineului oferit marţi, 13 iulie, invitaţilor săi. Drept gaj pentru „sinceritate", gazda de la Palatul Élysée a anunţat că un proiect de lege în acest sens va fi depus la Parlament în viitoarea sesiune.

Mai bine mai târziu decât niciodată. Dar nu ai cum să nu-ţi aminteşti că, în noiembrie 2006, sub domnia lui Chirac „Africanul", acelaşi Parlament a aprobat mărirea pensiilor pentru foştii soldaţi africani, dar fără ca acest demers să fie urmat de vreun efect concret. Câţi ar urma să beneficieze acum de noua amabilitate prezidenţială? Vreo 30.000 de persoane, adică 10.000 de foşti combatanţi care au servit sub drapelul francez şi vreo 20.000 de văduve ale „oamenilor-carne de tun". Un număr nesemnificativ. Da, nesemnificativ, faţă de numărul tuturor foştilor recruţi din colonii care au murit, câteodată în cea mai cruntă sărăcie, din cauza legii rasiste votată în noiembrie 1959, numită „legea cristalizării". Aceasta a permis ca pensiile veteranilor din fostele colonii franceze din Africa şi Asia să fie „îngheţate".

Desigur, dacă legea promisă de Sarkozy va intra în vigoare, va apăsa pe bugetul Hexagonului care nu este, pe timpul aceste crize, la apogeul splendorii sale. Dar cea mai bună modalitate de a şterge crunta nedreptate căreia i-au căzut victime aceşti uitaţi africani ai victoriei asupra nazismului este o nouă lege a măririi pensiilor cu efect retroactiv. Măcar atât pentru a mai şterge din datoria financiară. Cât despre datoria de sânge, ea nu se va şterge niciodată. Niciodată.