Mahmureala după petrecere

Tigrul celtic a murit, iar Irlanda îşi caută cu ochii în pământ harfa sfărâmată.

Actuala criză economică din Irlanda poate fi comparată cu o mahmureală după o petrecere nebună, când, pe lângă durerile de cap, constaţi că cineva ţi-a furat portofelul şi ţi-a golit toate cărţile de credit. Mai mult, părinţii dojenitori îţi bat la uşă şi se oferă să te împrumute pentru a-ţi plăti datoriile, cu condiţia să-ţi poată controla la sânge toate mişcările.

Dimensiunea adevărată a crizei a ieşit la iveală şi s-a văzut că boomul imobiliar a fost terfelit de mita oferită oficialilor guvernamentali de către dezvoltatori. Rezultatul: Irlanda este împânzită acum de case fără proprietari. Dar mai presus de jena de a apela la ajutorul FMI şi al UE este sentimentul pierderii suveranităţii la o naţiune care a luptat pentru păstrarea independenţei faţă de Bruxelles.

Pe bună dreptate, „The Irish Times" se întreba retoric dacă pentru asta au murit irlandezii în 1916: pentru a fi salvaţi de un cancelar german şi de o mână de şilingi oferită de ministrul britanic de Finanţe. Era inevitabil ca mulţi - dezamăgiţi de lăcomia şi incompetenţa guvernanţilor - să se întoarcă spre trecutul patriotic.

Asta după ce în ultimii ani Irlanda a părut dispusă să-şi abandoneze istoria, religia şi identitatea pentru un pumn de bani câştigaţi rapid. Plus că autoritatea morală a Bisericii Romano-Catolice a fost erodată de o serie de scandaluri privind abuzurile sexuale împotriva copiilor.

Îmi amintesc de vizita pe care am făcut-o la Dublin în 1987: era un oraş destul de sărac, dar respirai istoria şi poezia la fiecare pas. Zece ani mai târziu, capitala irlandeză era complet schimbată, sufocată de traficul infernal şi de boomul imobiliar.

A fost ca şi cum m-aş fi întâlnit cu o persoană pe care am adorat-o cândva, dar care s-a transformat în cineva de nerecunoscut. Tigrul celtic a murit, iar Irlanda îşi caută cu ochii în pământ harfa sfărâmată. Un singur sfat îi pot da: muzica vindecătoare nu poate fi găsită în glasurile unor politicieni naţionalişti.