Kosovo: războiul traficului

Autorităţile din Kosovo vor să-şi impună jurisdicţia asupra frontierelor.

La doi ani după proclamarea independenţei, Kosovo tot nu este liniştit, în ciuda prezenţei masive a unei forţe de menţinere a păcii NATO şi a unor consilieri ai UE.  Minoritatea sârbă nu recunoaşte autoritatea politică din Priştina. Sârbii, care reprezintă aproximativ 8% din populaţie, trăiesc în nord, în apropiere de Mitroviţa, şi în enclava Štrpce, în sud. Au propria lor economie, bazată pe dinarul sârb. Kosovarii utilizează euro. Contrabanda este şi ea în floare. Minoritatea sârbă este susţinută de mişcările naţionaliste din Serbia, care refuză să se resemneze cu status quo-ul. La rândul lor, autorităţile din Kosovo vor să-şi impună jurisdicţia asupra frontierelor. Nicio ţară nu poate tolera astfel de zone de trafic ilegal. Priştina nu poate lăsa să treacă faptul că forţele de poliţie au fost alungate de sârbi kosovari. Deşi acum soldaţii KFOR, forţa NATO de menţinere a păcii, patrulează pe locul cu pricina, iar calmul pare să fi revenit.

Hashim Thaci, premierul kosovar, acuză „structuri" sârbe paralele de a fi implicate în violenţe. La rândul său, Boris Tadici, preşedintele sârb, a încercat să calmeze situaţia, catalogând atacul poliţiştilor de la Jarinje drept operă a unor „vandali" încercând să submineze dialogul bilateral. Preşedintele face tot ce poate pentru a minimiza cât mai mult cu putinţă acest incident frontalier. Dar el ştie, de asemenea, că autoritatea lui asupra a numeroşi sârbi este limitată, deoarece este considerat a fi un om gata să facă tot felul de concesii pentru a câştiga favoarea UE. Prin urmare, el merge ca pe ace. De aceea, guvernul sârb vrea să includă această problemă, prin intermediul Rusiei, pe ordinea de zi a Consiliului de Securitate. Rusia - ca şi Spania şi alţi patru membri ai UE, Slovacia, România, Cipru şi Grecia - este una dintre cele 77 de ţări din lume care nu a recunoscut încă Kosovo. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care UE, care a numit oficial violenţele de la Jarinje drept  „intolerabile", încearcă acum să negocieze rapid.  Nu ne putem aştepta ca Serbia să recunoască pur şi simplu Kosovo, dar ne putem aştepta în schimb ca Belgradul să autorizeze comerţul cu Kosovo, iar Pristina nu trebuie mai pună gaz pe foc.