În Egipt, tranziţia se negociază
0Dacă Mubarak este condamnat, atunci Tantawi, care a fost ministrul său de încredere timp de 20 de ani, are toate motivele să fie îngrijorat.
În spatele scenei unde s-au derulat evenimentele există Piaţa Tahrir, acel spaţiu transformat în Tribună a revendicărilor postrevoluţionare, care includ calendarul transferului de putere către civili, excluderea din viaţa politică a membrilor fostului regim, ridicarea stării de urgenţă, adoptarea unor reguli „supraconstituţionale" pentru a păstra Egiptul la adăpost de o derivă către un stat teocratic în caz de victorie a islamiştilor la următoarele legislative din 28 noiembrie.
Dar în culise au loc tratative mult mai importante, dar şi mai opace: acestea ar putea duce către o amnistie a generalilor din Consiliul Suprem al Forţelor Armate (CSFA), aflat la putere de la căderea lui Mubarak. Unii ofiţeri superiori sunt acuzaţi sau bănuiţi că au avut numeroase beneficii rezultate din regimul corupt al lui Mubarak, în special în domeniul afacerilor cu armament sau cu terenuri aparţinând statului.
Teama de a da socoteală reprezintă o frână serioasă pentru ruperea totală şi definitivă de fostul sistem, pentru care Armata constituia un stâlp de rezistenţă de încredere.
Acelaşi blocaj se constată şi în procesul lui Mubarak, în care şeful CSFA, mareşalul Tantawi, a depus mărturie cu foarte mare reticenţă. „Dacă Mubarak este condamnat, atunci Tantawi, care a fost ministrul său de încredere timp de 20 de ani, are toate motivele să fie îngrijorat", spune un avocat.
Ar exista o soluţie, deşi nu este dezbătută în public: aceea a unei amnistii generale, în care numele lui Tantawi (dar şi al altor ofiţeri) să nu fie pomenit, ci doar să se recunoască, la modul general, rolul pe care Armata l-a jucat în timpul revoluţiei. Ipoteza unui articol constituţional care să interzică procese ale militarilor judecaţi de instanţe civile a fost, de asemenea, luată în considerare.
În weekendul care a trecut, numărul doi din CSFA, Sami Anan, a făcut un gest generos faţă de opoziţie, anunţând suprimarea articolului 5 din legea electorală, care prevede ca un sfert din fotoliile viitoarei Adunări a poporului să fie rezervate candidaţilor independenţi.
Fraţii musulmani se opun însă, considerând că acest sistem le dă apă la moară foştilor membri ai defunctului Partid Naţional Democratic al lui Hosni Mubarak şi reţelei sale clientelare.