Idei LSRS(4): Industrii sau servicii pe Dunăre? Deşeuri sau ecoturism?

Strategia UE pe Dunăre reprezintă o ocazie unică pentru România de intensifica relaţiile de comerţ cu statele din regiune. În cazul in care statele riverane vor prefera dezvoltarea industriei, accentul va cădea pe consolidarea infrastructurii şi a comerţului. Dacă serviciile vor fi prioritare, accentul trebuie să cadă pe dezvoltarea capitalului uman în zonă.

În completarea dosarului Rezervoarele româneşti de idei din ediţia curentă, FP România a cerut unor tineri experţi din cadrul LSRS să-şi prezinte ideile referitoare la proiectele pe care România le-ar putea face în contul Strategiei UE pentru Dunăre şi să facă recomandări pentru o politică de dezvoltare durabilă pentru România.

Conform Raportului Brudtland "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi".

O strategie de dezvoltare durabilă a României este doar posibilă în contextul unui plan pe termen lung şi a unei adaptări pas cu pas a proiectelor socio-economice la generaţiile următoare. Strategia de dezvoltare durabilă trebuie să cuprindă întregul ecosistem şi să ţină cont de toate elementele socio-economice din regiune. În ultimii douăzeci de ani, dezvoltarea economică rapidă şi lipsa unei strategii complete, adresând atât prezervarea ecosistemului, cât şi poluarea şi deşeurile au încălcat principiile dezvoltării durabile şi au dus la o degradare constantă a ecosistemului. 
   
Notabile în eşuarea României de a  implementa o reală strategie de dezvoltare durabilă sunt degradarea vizibilă a mediului si starea îngrijorătoare a depozitelor de deşeuri. România poate avea succes in implementarea acestei strategii doar în condiţia în care fonduri suficiente sunt alocate.
 
Strategia UE pe Dunăre reprezintă o ocazie unică pentru România de intensifica relaţiile de comerţ cu statele din regiune. De asemenea, implicarea activă a României în proiecte în cadrul acestei strategii poate crea locuri de muncă în domenii inovative.

În primul rând, România poate prelua iniţiativa în dezvoltarea Strategiei UE pe Dunăre, datorită poziţiei unice în regiune. Prioritară este determinarea tipului strategiei, fie orientată spre partea industrială sau spre servicii. În cazul in care statele din zona vor prefera dezvoltarea industriei, accentul va cădea pe consolidarea infrastructurii şi a comerţului.  Dacă serviciile vor fi prioritare, accentul trebuie să cadă pe dezvoltarea capitalului uman în zonă. În acest sens strategia s-ar lansa prin organizarea unei serii de conferinţe, de workshopuri şi de cursuri.  
   
Cel mai important element în această strategie este acţiunea comună a ţărilor din regiune şi eliminarea progresivă a disparităţilor economice dintre ele. România poate iniţia dialogul şi cooperarea prin încurajarea unor discuţii între oficialii responsabili din regiune. 
 
Statele membre nu pot ignora factorii precum dezvoltarea forţei de muncă, dezvoltarea infrastructurii, şi protecţia mediului. Strategia UE pe Dunăre poate întâmpina numeroase dificultăţi, din cauza schimbărilor climatice şi a vulnerabilităţii regiunii cauzate de inundaţii, eroziunea solului.
 
Necesitatea găsirii unor surse viabile de co-finanţare presupune, de asemenea, un efort în plus al statelor din zonă. Nu în ultimul rând, succesul programului depinde de implicarea activă a societăţii civile în strictă cooperare cu activităţile statului. Dezvoltarea unui capital uman reponsabil pentru găsirea unor surse sustenabile de cofinanţare este vitală. 

Iulia Iliuţ este studentă în ultimul an la Academia Diplomatică din Viena şi absolventă a facultăţii REI din cadrul ASE.