FOTO Homs: cât de mult poate schimba războiul faţa unui oraş din Siria
0
Al treilea oraş ca mărime din Siria, Homs a fost denumit „capitala revoluţiei siriene“, pentru că a fost martorul celor mai grele lupte din ultimii doi ani, soldate cu cel mai mare număr de victime şi cele mai mari distrugeri.
La un an de la asaltul brutal al guvernului asupra opoziţiei, mare parte din oraş se află încă sub stăpânirea guvernului. În cursul zilei de vineri, au apărut informaţii despre o altă ofensivă asupra unui refugiu al opoziţiei, dintr-un cartier preponderent sunit, ceea ce demonstrează că luptele sunt departe de a se fi terminat, spune BBC.
Un oraş care odată era parte din mândria Siriei, reprezentând un mozaic de religii şi de etnii, acum e doar o umbră şi se mai află în picioare doar datorită unei reţele de puncte de control ale armatei, care împânzesc cartierele. Şi totuşi, încă mai există un teren al nimănui în centrul oraşului, care nu s-a prea schimbat de anul trecut, spun reporterii BBC.
Pavajul este încă plin de cioburi de la ferestrele clădirilor distruse, iar străzile pline de case devastate conduc spre istoricul Oraş Vechi, inima Homsului, care abia mai pulsează acum. Familii disperate sunt prinse în ruinele caselor care încă se află în mâinile opoziţiei.
Dar în alte părţi ale oraşului, de obicei dominate de alawiţi (şi preşedintele Al-Assad este alawit), traficul este în plină desfăşurare . Se poate sta într-o cafenea şi se pot comanda felii de pizza fierbinţi. Nici nu pare că la câteva minute distanţă se poartă un război. Viaţa este mai bună pentru cei loiali guvernului, chiar dacă şi ei suferă din cauza lipsurilor cauzate de război: pâinea e puţină, la fel şi combustibilul şi apa.
Jocuri pentru copii şi focuri de armă
În cartierul Baba Amr, cel care a îndurat greul luptei şi mare parte a asaltului militar violent din luna februarie şi martie 2011, se vede un afiş care-l reprezintă pe Bashar al-Assad, pe o clădire ciuruită de gloanţe şi găurită de şrapnel.
Unele familii se reîntorc, încet, acasă. Dar „acasă“ este deja un loc străin. Zona este o ruină. Copiii joacă şotron, în timp ce în depărtare se aud împuşcături. Asta este viaţa lor acum: un sunet constant de bombardamente şi şuierături de gloanţe în anumite părţi ale oraşului, iar în altele lupte corp la corp. Războiul nu s-a sfârşit.
Pe străzile unui alt cartier, „Leoaicele“ preşedintelui pentru Apărarea Naţională, sunt în acţiune: femeile sunt acum cele care efectuează controale la punctele de verificare ale armatei. Ele sunt în prima linie pentru preşedintele Al-Assad (al cărui nume înseamnă „leu“ în arabă), dând o nouă faţă unui război care schimbă chiar sufletul unui oraş, conchide BBC.
Se încarcă comentariile...
