De la cenzura presei la controlul rețelelor sociale. Noua armă digitală a lui Erdogan

Organizații pentru drepturile omului au avertizat că o nouă lege turcă privind securitatea cibernetică riscă să creeze un sistem de „supunere digitală absolută”, oferind președinției puteri extinse asupra serviciilor de internet, platformelor de jocuri și conturilor de social media, scrie thearabweekly.com.

Președontele Turciei, Recept Erdogan/FOTO:EPA/EFE

Potrivit Reporteri Fără Frontiere (RSF), aproximativ 90% din mass-media națională a Turciei se află deja sub controlul guvernului, ceea ce înseamnă că platforme precum X, YouTube și Instagram (deținut de Meta) rămân printre puținele spații relativ deschise pentru relatări critice și opinii disidente. Turcia ocupă locul 163 din 180 de țări în cel mai recent Indice Mondial al Libertății Presei, realizat de RSF.

„Noua măsură este preluată direct din manualul standard de control al informației folosit în contexte autoritare”, a declarat Tomiwa Ilori, cercetător principal în cadrul diviziei de tehnologie și drepturi a Human Rights Watch. „Competențele de securitate cibernetică nu ar trebui concentrate în mâinile puterii executive. Ele ar trebui, de asemenea, să fie supuse unor garanții adecvate.”

Puteri concentrate în jurul președinției

Potrivit noii legi, competențele de supraveghere digitală sunt centralizate oficial în cadrul Direcției de Securitate Cibernetică a Turciei, subordonată direct biroului președintelui Recep Tayyip Erdogan. Direcția poate acum dispune măsuri urgente din proprie inițiativă sau la cererea agențiilor de securitate.

Operatorii de telecomunicații, furnizorii de acces la internet și alte platforme online sunt obligați să se conformeze unor astfel de dispoziții în termen de două ore, un judecător urmând să le analizeze abia după punerea lor în aplicare.

Legea, intrată în vigoare la finalul lunii iulie, își justifică abordarea prin motive de securitate națională, descriind spațiul cibernetic drept un domeniu „la fel de vital ca apărarea convențională” pentru protejarea suveranității digitale, a infrastructurii critice și a ordinii publice.

Guvernul a mai argumentat că centralizarea competențelor de securitate cibernetică într-o singură instituție va preveni suprapunerile între agențiile statului. Deputatul Ersan Aksu, din partidul de guvernământ AKP al lui Erdogan, a afirmat că măsura ar urma să economisească 30 de miliarde de lire turcești (630 de milioane de dolari).

„Un centru de comandă pentru regimul de supunere digitală”

Criticii legislației, deși recunosc necesitatea de a răspunde amenințărilor la adresa securității naționale, susțin că tocmai istoricul mai amplu al Turciei în materie de cenzură și restricții asupra exprimării online este cel care face ca noile competențe să fie deosebit de îngrijorătoare.

„Noua lege este mai mult decât un simplu transfer cosmetic de competențe către președinție”, a declarat Yaman Akdeniz, profesor de drept la Universitatea Bilgi din Istanbul și unul dintre principalii activiști pentru drepturi digitale. „Ea creează un centru de comandă pentru regimul de supunere digitală al Turciei.”

Organizații profesionale, printre care camerele turce ale inginerilor în informatică și electrotehnică, au criticat, de asemenea, măsura, considerând-o echivalentul unei „cenzuri digitale”. Deputatul Tahsin Ocaklı, din opoziția Partidului Republican al Poporului, a avertizat că aceste competențe nedefinite riscă să transforme Turcia într-o „închisoare digitală”.

Jurnaliști și comentatori, ținte frecvente

Aceste temeri sunt amplificate de urmărirea penală frecventă a jurnaliștilor, comentatorilor online și altor figuri media. Printre cazurile recente notabile se numără arestarea corespondentului Deutsche Welle, Alican Uludağ, pe fondul unor acuzații care includ insultarea președintelui. Separat, fotografa Bennu Gerede a fost reținută sub acuzația de „obscenitate”, după ce a declarat, într-un interviu pe YouTube, că purta un vibrator portabil drept pandantiv la gât.

Turcia restricționează, de asemenea, în mod regulat serviciile de social media prin limitarea lățimii de bandă, încetinind conexiunile la internet suficient cât să facă platformele vizate practic inutilizabile.

Accesul la X, YouTube, Instagram, WhatsApp și alte servicii a fost restricționat timp de aproape două zile în timpul protestelor de masă care au urmat reținerii primarului Istanbulului, Ekrem İmamoğlu, anul trecut. Potrivit Asociației Turce pentru Libertatea Exprimării (İFÖD), aproape 1.000 de conturi de social media, cu o audiență cumulată de peste 25 de milioane de urmăritori, au fost blocate atunci.

Printre acestea s-a numărat și contul principal de X al lui İmamoğlu, care avea peste 9 milioane de urmăritori.

Săptămâna trecută, o instanță turcă a dispus ca X să restricționeze un alt cont al lui İmamoğlu. Compania s-a conformat pe teritoriul Turciei, dar a anunțat că va contesta decizia.

Copiii sub 15 ani, deja interziși de pe rețelele sociale

Noul cadru legislativ privind securitatea cibernetică vine în contextul în care Turcia a interzis deja, separat, deținerea de conturi de social media pentru copiii sub 15 ani.

Spre deosebire de Australia și Franța, unde au fost introduse restricții similare, marile companii de social media nu au manifestat o opoziție publică vizibilă față de măsura turcă.

Oficialii turci iau în calcul, de asemenea, verificarea vârstei utilizatorilor prin e-Devlet, portalul guvernamental online al țării pentru servicii publice.

Criticii se tem că, în absența unor garanții solide privind protecția datelor, un astfel de sistem ar putea permite statului să coreleze identitatea utilizatorilor turci de social media cu conturile lor online, oferind astfel autorităților o imagine mult mai detaliată asupra activității digitale a cetățenilor.

„Toată lumea ar trebui atunci să se identifice, iar statul turc ar ști exact cine este asociat fiecărui cont de social media, precum și istoricul postărilor sale”, a spus Akdeniz. „Rezultatul ar fi un panopticon digital.”

O dispută ce depășește sfera securității cibernetice

Disputa în jurul legii depășește, așadar, sfera strictă a securității cibernetice. Susținătorii legii spun că Turcia are nevoie de un sistem centralizat, capabil să răspundă rapid amenințărilor cibernetice și să protejeze infrastructura critică. Organizațiile pentru drepturile omului se tem însă că aceeași arhitectură ar putea oferi puterii executive instrumente fără precedent pentru a monitoriza activitatea online, a restricționa accesul la informație și a reprima disidența.

Pentru critici, aspectul decisiv va fi dacă noile competențe vor fi însoțite de garanții judiciare și de protecție a vieții private cu adevărat eficiente. Într-o țară în care mass-media tradițională se află deja, în covârșitoare măsură, sub controlul guvernului, iar platformele online au fost în repetate rânduri supuse unor restricții, aceștia avertizează că extinderea autorității executivului asupra spațiului cibernetic ar putea îngusta și mai mult spațiul pentru presa independentă și opoziția politică.