De ce vânătoarea dronelor iraniene cu avioane F-16 este o strategie imposibil de susținut

Țările din Golful Persic au ales avioanele de vânătoare drept principal mijloc de interceptare a dronelor iraniene, însă această strategie, deși eficientă pe termen scurt, ridică serioase semne de întrebare în perspectivă, avertizează analiștii, invocând inclusiv lecțiile din Ucraina, scrie Financial Times.

Avioanele F 16 folosite pentru distrugerea dronelor iraniene în Golful Persic/FOTO:X

În prezent, aeronave precum F-16 Fighting Falcon sunt utilizate aproape non-stop pentru a doborî drone de tip Shahed-136. Însă costurile sunt considerabile: dacă o dronă iraniană poate costa între 20.000 și 50.000 de dolari, menținerea unui singur F-16 în aer depășește 25.000 de dolari pe oră.

Și mai scumpă este muniția. Interceptările sunt realizate frecvent cu rachete aer-aer precum AIM-9X Sidewinder sau AIM-120 AMRAAM, al căror cost poate ajunge la sute de mii sau chiar peste un milion de dolari per unitate.

„Este, evident, un raport cost-eficiență nefavorabil pentru a contracara o amenințare ieftină”, a explicat Samuel Bendett, subliniind că, în mod ideal, apărarea ar trebui să se bazeze pe mijloace mai ieftine decât atacul.

O soluție nesustenabilă

Experții avertizează că dependența excesivă de aviația de vânătoare nu este viabilă pe termen lung. „Nu este o soluție fiabilă în perspectivă”, a declarat Lauren Kahn, fost consilier al Pentagonului.

Pe lângă costuri, intervine și problema uzurii: misiunile continue suprasolicită atât piloții, cât și aeronavele. „La un moment dat, aceste aparate vor necesita mentenanță tot mai frecventă”, avertizează Kelly Grieco.

Chiar și pentru avioane de ultimă generație precum F-35 Lightning II, interceptarea dronelor lente și de mici dimensiuni rămâne dificilă. Viteza redusă a acestora crește riscul ca piloții mai puțin experimentați să rateze ținta.

Riscuri operaționale și tactice

Pentru a reduce costurile, unele state din Golf au început să utilizeze tunurile de bord ale avioanelor. Deși muniția este mai ieftină, această tactică obligă aeronavele să se apropie periculos de mult de țintă, ceea ce poate crește riscul pentru civili, mai ales în zonele populate.

În plus, capacitatea este limitată: un F-16 poate trage doar câteva secunde înainte de a-și epuiza muniția.

În pofida eforturilor, chiar și state precum Emiratele Arabe Unite, care au anunțat interceptarea a peste 1.600 de drone, nu au reușit să prevină complet atacurile. Unele aparate au lovit baze militare și infrastructură critică cu o precizie notabilă.

Probleme de adaptare la noul tip de amenințare

Potrivit analiștilor, armatele din regiune au fost inițial pregătite pentru atacuri cu rachete balistice, nu pentru drone. Spre deosebire de acestea, dronele sunt mai mici, zboară mai jos și sunt mai greu de detectat.

Sistemele radar trebuie recalibrate pentru a le distinge de păsări sau clădiri, iar detectarea eficientă necesită rețele de senzori capabili să identifice inclusiv semnătura acustică a motoarelor.

Alternative mai eficiente

Pentru a conserva resursele, statele din Golf folosesc avioanele și pentru a economisi rachete de sisteme precum MIM-104 Patriot, unde costul unei interceptări poate ajunge la aproape 4 milioane de dolari.

În căutarea unor soluții mai eficiente, aceste țări s-au orientat către experiența Ucrainei. Reprezentanți ai industriei de apărare, precum Anatolii Hrapcinski, susțin că una dintre cele mai rentabile metode este utilizarea dronelor specializate pentru a intercepta alte drone.

Statele Unite au anunțat deja trimiterea a aproximativ 10.000 de astfel de sisteme în regiune.

„Avioanele de vânătoare pot face parte din sistem, dar nu pot fi baza lui. Dacă dobori drone ieftine cu rachete de milioane, modelul nu va funcționa pe termen lung”, a explicat Hrapciynski.

Un război al costurilor

Alături de dronele-interceptor, sunt folosite și elicoptere sau sisteme de artilerie antiaeriană, însă acestea sunt disponibile în număr limitat.

Israel a testat, la rândul său, o combinație de avioane, sisteme precum „Iron Dome” și chiar tehnologii laser, care promit costuri aproape nule per interceptare.

Cu toate acestea, unii experți, precum Tom Karako, avertizează că accentul exclusiv pe costuri poate fi înșelător. În opinia sa, mai importantă este capacitatea de a susține efortul pe termen lung.

În final, cheia ar putea fi nu doar interceptarea dronelor, ci reducerea capacității Iranului de a le produce și lansa.