De ce va eşua strategia americanilor împotriva Statului Islamic: armata irakiană nu se îmbunătăţeşte prin sfaturi şi echipament militar

Două războaie lungi şi costisitoare în Afganistan şi Irak au domolit apetitul americanilor pentru un al treilea. De aceea, metoda de a antrena şi consilia forţele speciale irakiene a reprezentat o alternativă atractivă într-un nou deceniu de implicare americană în politica străină. Însă, nicio asistenţă militară nu va transforma armata irakiană în profesioniştii de care este nevoie pentru a obţine stabilitate pe termen lung în regiune.

La prima vedere, politica echipării şi consilierii Forţelor Speciale Irakiene, combinată cu o serie de raiduri aeriene, pare soluţia ideală pentru publicul american deja suprasaturat de războaie împotriva terorismului. În teorie, raidurile aeriene americane vor slăbi Statul Islamic (SI) şi vor pune baza unei ofensive clare a irakienilor. Apoi, combinaţia dintre expertiza militară americană şi armele avansate vor oferi forţelor speciale atuul necesar în înfrângerea organizaţiei teroriste. Logica este foarte atractivă: de ce să ducă americanii un război în locul irakienilor, atunci când pot oferi uneltele de care au nevoie irakienii pentru a câştiga?, notează „Ramen IR“.

Experienţa militară se transformă în excelenţă după ani întregi

În luptă, un comandant experimentat poate reprezenta un factor decisiv între înfrângere şi victorie, între viaţă şi moarte. Drept rezultat, armatele moderne petrec ani întregi antrenând şi echipând luptători pentru a deveni comandaţi eficienţi care să câştige războaie. Lupta, ca oricare altă profesie, necesită timp pentru a transforma experienţa în excelenţă.

Din nefericire, o mână de consilieri militari nu va reuşi să transforme forţele speciale din Irak într-o armată competentă în doar câteva luni. Realitatea crudă este că armata irakiană nu este pregătită să execute operaţiunile necesare pentru a scoate SI din centrele urbane ca Mosul sau Tikrit. Un consilier american poate pregăti planurile de luptă, poate oferi informaţii şi poate coordona susţinerea aeriană a dronelor prin fixarea obiectivelor. În ciuda asistenţei americane, nu există nicio garanţie că un comandant irakian va reuşi să execute un plan de luptă sau că toţi soldaţii săi se vor prezenta la luptă. 

Dacă armata irakiană se bâlbâie şi fuge atunci când e atacată, raidurile aeriene vor face prea puţin pentru a înfrânge Statul Islamic,   Daniel Byman, expert în contraterorism

Astfel, îndoielile despre competenţa forţelor speciale au amânat planurile pentru o ofensivă condusă de SUA pentru a recuceri Mosulul. Deşi irakienii au avut succes şi au recucerit Tikrit, Mosulul reprezintă o sarcină uriaşă. O operaţiune de recucerire a Mosulului va fi mult mai complexă pentru că oraşul este de opt ori mai mare decât Tikrit.

În absenţa unei strategii pe termen lung, succesul militar nu va însemna nimic

Mai mult, prin natura ei, forţa aeriană nu poate ocupa sau recuceri teritoriu, ci doar slăbi adversarul. În cel mai bun caz, raidurile aeriene conduse de SUA vor oferi avantajul necesar pe câmpul de luptă ca irakienii să înfrângă SI. Însă, chiar dacă aceste raiduri pot asigura o victorie pentru forţele speciale irakiene, succesul de pe câmpul de luptă nu va însemna nimic dacă ţara va cădea din nou în război civil între kurzi, şiiţi şi sunniţi. În absenţa unei strategii coerente pe termen lung pentru Irak, succesul militar nu va reprezenta nimic. 

În concluzie, notează „Ramen IR“, strategia de „echipare şi consiliere“ va produce câştiguri tactice temporare împotriva SI: Militarii rareori au luxul de a învăţa cum să câştige războaie atunci când se află în mijlocul unuia. Cu antrenamentul adecvat şi cu timp la dispoziţie, forţele speciale irakiene ar putea deveni într-o zi o armată eficientă în asigurarea securităţii în regiune.

Şi totuşi, o forţă de temut nu este creată peste noapte, iar americanii nu se pot aştepta ca irakienii să devină aşa ceva în viitorul apropiat, conchide „Ramen IR“.