De ce copiii nu vorbesc cu adulții despre problemele pe care le întâmpină în mediul online
0Cele câteva studii aprofundate privind utilizarea social media și sănătatea mintală a copiilor afirmă că impactul este mic și că este dificil să se tragă concluzii clare.
Există o percepție larg răspândită conform căreia a fi online este rău pentru sănătatea mintală a tinerilor. Câțiva specialiști, care au derulat un proiect în acest sens, și-au dat seama rapid că existau foarte puține dovezi care să susțină această afirmație. Cele câteva studii aprofundate privind utilizarea social media și sănătatea mintală a copiilor afirmă că impactul este mic și că este dificil să se tragă concluzii clare.
”Am vrut să aflăm dacă și cum este afectată de fapt bunăstarea tinerilor, pentru a produce resurse care să îi ajute. În cadrul proiectului nostru, am discutat cu aproximativ 1 000 de tineri. Am constatat că există o discrepanță între ceea ce îi îngrijorează pe tineri în ceea ce privește viața lor online și îngrijorările părinților și ale altor adulți.Unul dintre lucrurile pe care le-au spus tinerii a fost că adulții au avut tendința de a le vorbi de sus despre efectele negative ale internetului și că s-au "speriat" în legătură cu aceste probleme”, potrivit theconversation.com.
Tinerii au spus că opiniile adulților cu privire la daunele online rareori reflectau opiniile lor. Ei s-au simțit frustrați de faptul că li se spunea ce este dăunător, în loc să fie întrebați care sunt experiențele lor.
Preocupări comune
Printre preocupările pe care tinerii ne-au spus că le au se numără hărțuirea și alte forme de conflict online. Le era teamă să nu piardă atât interacțiunile de grup online, cât și experiențele din viața reală pe care alții le prezentau în postările lor din social media. Erau îngrijorați de faptul că postările lor nu primeau la fel de multe like-uri ca ale altora.
Însă aceste preocupări sunt rareori reflectate în prezentarea de către mass-media a laturii mai dure a prejudiciilor online. Aceasta are tendința de a explora latura penală a abuzului online, cum ar fi grooming-ul, prevalența pornografiei online. De asemenea, aceasta tinde să descrie utilizarea social media într-un limbaj similar cu cel folosit pentru a vorbi despre dependență.
Prin urmare, nu este surprinzător faptul că părinții ar putea aborda conversațiile cu tinerii cu o îngrijorare excesivă și cu presupunerea că copiii lor sunt abordați de prădători sau că accesează conținut dăunător sau ilegal.
”Timp de mai mulți ani, am realizat un sondaj cu tinerii cu privire la experiențele lor online. Ultima noastră analiză s-a bazat pe 8 223 de răspunsuri. Una dintre întrebările pe care le punem este: "Ai fost vreodată supărat de ceva ce s-a întâmplat online?". Deși există diferențe între grupele de vârstă, am constatat că procentul tinerilor care răspund "da" este de aproximativ 30%. Sau, altfel spus, mai mult de două treimi dintre tinerii chestionați nu au avut niciodată o experiență supărătoare pe internet.
Între timp, experiențele online raportate de cei 30% care au declarat că au fost supărați nu corespundeau adesea cu cazurile extreme relatate în mass-media. Analiza noastră a răspunsurilor a arătat că este mult mai probabil ca această supărare să provină din comentariile abuzive ale colegilor și din știrile despre subiecte de actualitate”, au mai menționat specialiștii.
Această neconcordanță înseamnă că tinerii sunt reticenți în a vorbi cu adulții despre preocupările lor. Le este teamă că vor fi certați, că adultul va reacționa exagerat sau că, dacă vorbesc cu un adult, problema s-ar putea agrava. Adulții la care s-ar putea adresa trebuie să le explice clar că acest lucru nu se va întâmpla și că îi pot ajuta.
Cum să ajuți
Există trei lucruri pe care tinerii le-au spus în mod constant pe durata proiectului și pe care adulții le pot face pentru a ajuta. Acestea sunt: ascultați și înțelegeți - nu judecați.
Conversațiile sunt importante, la fel ca și manifestarea interesului față de viața online a tinerilor. Cu toate acestea, aceste conversații nu trebuie să fie conflictuale. Dacă o știre din mass-media despre tineri și daunele online provoacă îngrijorare sau alarmă părinților, conversația nu trebuie să înceapă cu: "Tu faci asta?" Acest lucru poate duce la un răspuns defensiv și la închiderea conversației. Ar fi mult mai bine să introduceți subiectul cu: "Ați văzut această poveste? Ce părere aveți despre asta?".
De asemenea, este important să se lucreze în parteneriat cu alții, cum ar fi școlile. În cazul în care un părinte este îngrijorat, o discuție cu tutorii poate fi o modalitate utilă de a sprijini tânărul. De asemenea, tutorele ar putea fi conștient de faptul că tânărul nu se comportă ca el însuși sau ar fi putut observa schimbări în dinamica de grup în rândul colegilor săi.
Dar, chiar dacă nu sunt conștienți de nimic, exprimarea preocupărilor cu ei - și discutarea locului de unde apar aceste preocupări - va însemna că atât părinții, cât și școala se concentrează în aceeași direcție. Este important ca tinerii să primească atât mesaje coerente, cât și sprijin. Iar școlile vor putea, de asemenea, să facă legătura cu alte servicii de sprijin, dacă este nevoie.
Se încarcă comentariile...
