Cum conviețuiesc rușii și ucrainenii în Bali: „Îmi pare rău, suntem din Moscova”

Prezentat ca un „oraș al viitorului”, unde pot conviețui oameni din toată lumea cu aceeași gândire și valori, un complex din Bali, Indonezia, a devenit un spațiu de refugiu pentru rușii și ucrainenii care au fugit de război, după invazia rusă.

Ruși și ucraineni care au fugit de război s-au refugiat în Bali FOTO SHUTTERSTOCK

Insula indoneziană Bali, care se promovează drept destinație pentru nomazii digitali, a creat un spațiu de întâlnire între ruși și ucraineni, la peste 10.000 km de linia frontului. Doar că războiul a acutizat sentimentul diferenței. De pildă, la cantina complexului Parq Ubud, unde se serveau mâncăruri tradiționale ale ambelor țări, a devenit acum limpede care feluri provin din Ucraina și care din Rusia. Deși unii dintre cei ce s-au refugiat aici s-au împrietenit, războiul este o povară resimțită de fiecare.

„Am crezut că va fi stânjenitor, pentru că ești rușinat din pricina a ceea ce se întâmplă”, a spus Polina Ptușkina, un designer în vârstă de 21 de ani care a venit în Bali în martie. Ea s-a aflat printre cei ce au protestat la Moscova față de război în primele zile ale invaziei.

„Nu ai cum să nu te simți rușinat fiindcă nu l-ai oprit, nu ai făcut destul. Totuși este o situație ciudată pentru toată lumea, și pentru ucraineni și pentru ruși”, a spus tânăra amintindu-și de prima interacțiune cu o ucraineană ce avea biroul lângă al ei.

„Îmi pare rău, suntem din Moscova”, i-a răspuns Ptușkina vorbind despre ea și colegii de muncă. Femeia a asigurat-o că nu are de ce să-și ceară scuze. Apoi s-au împrietenit.

La Parq Ubud au sosit și bărbați ruși care au vrut să scape de mobilizarea decretată de Vladimir Putin în septembrie. Ei s-au declarat împotriva războiului, dar s-au ferit să vorbească despre acțiunile președintelui rus.

Mii de ruși și ucraineni s-au refugiat la Bali

„Nu știm cum să comunicăm cu rușii. Ne este atât de greu”, a spus Paulo Tarasiuk, directorul unei companii de turism, explicând că nu consideră deloc oportun să intre în discuții despre război cu aceștia.

„Ei au informațiile lor și noi le avem pe ale noastre”, a lămurit Tarasiuk. În primele luni de război, el a ajutat 10 ucraineni să se mute în Bali și încă răspunde cererilor de ajutor venite din Ucraina.

Igor Popov, asistentul său, angajat recent, este din Odessa și el se ocupă cu preluarea refugiaților ucraineni de la aeroport.

„Fac ochii mari. Pentru că există diferențe culturale uriașe între Ucraina și Indonezia. Pentru cei mai mulți oameni este un univers cu totul diferit, mai ales dacă nu ai mai călătorit”, a spus el.

Bali a fost o destinație turistică preferată de ambele părți înainte de război. Insula încearcă să atragă nomazi digitali din rândul specialiștilor în tehnologie și a celor înalt calificați oferind vize pe termen lung.

Până în septembrie, peste 14.500 de ruși și peste 3000 de ucraineni au intrat în Bali, potrivit statisticilor guvernului indonezian privind imigrația.

„Știm că este o perioadă extrem de grea”, a declarat Sandiaga Uno, ministrul indonezian al turismului referindu-se la situația rușilor și ucrainenilor care au nevoie de viză.

William Wiebe, cofondatorul american al complexului Parq, mărturisește că nu s-a așteptat niciodată să aibă atât de mulți clienți ruși și ucraineni, ci mai degrabă chinezi și australieni.

Refugiații au sosit în două valuri: după ce a izbucnit războiul și după decretarea mobilizării în Rusia.

„În primele zile ale războiului, am fost copleșiți”, spune el.

90% dintre rezidenții Parq sunt ruși și ucraineni, notează și Kristina Kușinskaia, managerul imobiliar., explicând că nu îi poate deosebi mereu și nici nu încearcă.

„Nu fac diferență între ei. Din punctul meu de vedere, suntem la fel”, a explicat ea.

Un sentiment acut al identității

Războiul a acutizat sentimentul identității pentru niște oameni care nu de mult erau uniți de obiceiuri, o limbă și bucătării similare.

Alex Man, 29 de ani, un investitor originar din Harkov - care s-a mutat în Bali cu cei trei copii, cu vârste de 7, 5 și 2 ani - povestește că copilul său cel mare s-a implicat într-o ceartă cu colegii săi din Rusia despre care țară are dreptate în privința războiului. Alex, care folosea rusa pentru a comunica cu familia sa extinsă, vorbește acum doar în ucraineană.

„Inima îmi sângerează pentru că nu pot merge la luptă eu însumi. Energia și gândurile noastre sunt în mare parte legate de Ucraina”, a spus bărbatul care se implică în strângerea de fonduri pentru voluntarii din țara sa.

„Este extrem de important să fii conștient, pentru că toate aceste probleme din Ucraina sunt destul de abstracte pentru noi”, spune Boris Priadkin, 35 de ani, un manager de vânzări ai cărui părinți locuiesc în Lugansk.

Totuși, chiar și într-un paradis, nimeni nu poate scăpa cu totul de imaginile războiului.

„În viața de zi cu zi, rareori deschid subiectul”, spune și soția lui, Nataliia Priadkina, psihoterapeut.

„Când vorbesc cu ei [familia din Ucraina-n.red] înțeleg ce simt, situația în care sunt. Sunt emoții greu de suportat”.

Bali rămâne totuși o țară de tranzit pentru mulți ucraineni și ruși care încă nu s-au decis unde să se stabilească. În prezent, durata medie a șederii pentru ruși a crescut la peste trei luni, de la maxim două săptămâni când a început războiul, a explicat ministrul indonezian al turismului.

Dintre cei intervievați de NYT, Ptușkina, designerul din Moscova, visează să ajungă într-o țară din Europa pentru studii de artă. Cei mai mulți prieteni de-ai săi au plecat în Lituania, Letonia, Israel, Georgia și Franța.

Ea a ajuns în Bali după ce un prieten i-a propus să vină cu el pentru a se angaja la un start-up în domeniul criptomonedelor.

„Nu e același sentiment, dar totuși mă simt ca acasă”, a spus acest prieten, Arhip Vouba, căruia  părăsind Moscova, i-a trecut prin minte că e poate pentru totdeauna. El spune că între timp s-a hotărât: nu se va mai întoarce în Rusia.