Cuba începe viaţa fără Fidel Castro

El Lider Maximo s-a retras definitiv din viaţa politică, spunându-le cubanezilor "la revedere" şi "mulţumesc". Liderul cubanez Fidel Castro a anunţat ieri că nu va reveni ca preşedinte în

El Lider Maximo s-a retras definitiv din viaţa politică, spunându-le cubanezilor "la revedere" şi "mulţumesc".

Liderul cubanez Fidel Castro a anunţat ieri că nu va reveni ca preşedinte în fruntea ţării şi că se retrage definitiv de la cârma Cubei, după aproape o jumătate de secol de putere neîntreruptă. El Lider Maximo a renunţat şi la funcţia de comandant suprem al armatei.

Anunţul vine cu o săptămână înainte de şedinţa în care noua Adunare Naţională - parlamentul cubanez - ar fi trebuit să confirme dacă Fidel Castro va continua să rămână în fruntea statului sau va fi înlocuit de fratele său, Raul. Castro i-a cedat atribuţiile de preşedinte fratelui său Raul în vara anului 2006, în urma unei intervenţii chirurgicale.

În vârstă de 81 de ani, preşedintele cubanez nu a mai apărut în public de aproape 19 luni, fiind oficial în convalescenţă după o boală neprecizată.

Moştenirea castristă: o ţară secătuită

Vizată de embargoul SUA din 1962, intensificat în '92, 96 şi 2004, privată de ajutoarele sovietice după destrămarea URSS, economia cubaneză se luptă să supravieţuiască din turism şi preţurile preferenţiale pe care i le oferă Venezuela pentru petrol. Până şi industria zahărului şi a tutunului, mult timp principala bogăţie a ţării, s-a prăbuşit. Regimul de la Havana se mândreşte cu sistemul său sanitar şi de învăţământ gratuit, dar cubanezii nu găsesc medicamente în farmacii şi nici rechizite pentru copii.

Contrabanda cu produse occidentale este în floare. Analiştii au numit politica lui Fidel "neostalinism tropical". Anul acesta, autorităţile le-au permis companiilor străine să plătească angajaţii cubanezi în valută, iar fermierilor cubanezi li s-a oferit mai mult teren pentru a creşte producţia agricolă. Decizia de a permite plata în valută vizează legalizarea salariilor "la negru" şi le cere muncitorilor să declare veniturile şi să plătească impozite pentru acestea. Pentru a suplimenta salariile scăzute, companiile le oferă angajaţilor cubanezi sume suplimentare în valută "la negru", iar autorităţile au ignorat acest lucru până acum.

Cubanezii au trăit practic fără taxe timp de trei decenii. În Cuba există aproximativ 250.000 de ferme de familie şi 1.100 de cooperative private, o insulă de proprietate privată într-o economie unde statul controlează 90% din producţie, iar iniţiativele individuale sunt limitate la câteva sectoare alimentare, închiriere de camere şi câteva activităţi comerciale.

Altercaţie Castro-Ceauşescu

Fidel Castro s-a întâlnit de două ori cu Nicolae Ceauşescu, o dată în România, în a doua jumătate a anilor "60, şi altă dată în Cuba, la începutul anilor "70, când liderul român a întreprins o călătorie mai lungă în America Latină. În timpul vizitei la Bucureşti, prin comportarea sa neconformistă, Castro le-a dat multă bătaie de cap gazdelor române.

Între altele, după încheierea convorbirilor oficiale şi a dineului în cinstea sa, în loc să se ducă la culcare, a preferat să facă o plimbare pe jos prin Bucureşti, unde, însoţit doar de gărzile sale de corp, a zăbovit până la vreo trei dimineaţa. Evident, partea română care îi asigura securitatea a stat ca pe ghimpi, neştiind ce alte năzbâtii i-ar mai putea trece prin cap imprevizibilului oaspete.

Pe de altă parte, convorbirile la nivel înalt au fost pe alocuri mai mult decât agitate. La un moment dat, aşezându-se cu totul neprotocolar pe colţul mesei, ceea ce l-a oripilat pe Ceauşescu, Castro i-a reproşat că are o comportare nerevoluţionară, inclusiv prin relaţiile stabilite cu lumea capitalistă.

Fierbând de indignare, omologul său român i-a replicat dur că respinge asemenea învinuiri, pe care nu le va accepta chiar dacă el, Castro, se va urca cu picioarele pe masă. Tovărăşeasca altercaţie nu a avut însă urmări grave şi, în vizita sa de răspuns, Ceauşescu a fost primit la Havana cu o manifestaţie grandioasă, ceea ce i-a gâdilat orgoliul şi i-a provocat o satisfacţie vizibilă. (O. R.)

Occidentul aşteaptă să înceapă reformele

Cancelariile occidentale şi-au exprimat speranţa că retragerea lui Fidel Castro din fruntea Cubei va deschide poporului cubanez calea spre democraţie.

Bush: SUA îi vor ajuta pe cubanezi să construiască democraţia

Retragerea lui Fidel Castro ar trebui să însemne "începutul tranziţiei democratice", a declarat preşedintele american George W. Bush, care a promis că Statele Unite vor ajuta poporul cubanez să construiască o democraţie. Pentru Havana, primul pas ar trebui să fie eliberarea prizonierilor politici, a insistat liderul de la Casa Albă.

Marea Britanie: O şansă pentru pluralism

Decizia lui Fidel Castro de a renunţa la preşedinţia Cubei oferă ţării posibilitatea unei "tranziţii paşnice spre o democraţie pluralistă", a declarat purtătorul de cuvânt al premierului britanic.

UE, dispusă să relanseze legăturile cu Havana

Uniunea Europeană a declarat că este dispusă să caute modalităţi de relansare a legăturilor cu Havana.
"Ne reiterăm dorinţa de a demara un dialog constructiv cu Cuba", a declarat un purtător de cuvânt al comisarului european pentru ajutor de dezvoltare, Louis Michel, notând că Michel intenţionează să se ducă în Cuba pe 6 martie. Relaţiile dintre UE şi Cuba s-au deteriorat în 2003, când Bruxelles-ul a rupt contactele diplomatice după ce Havana a arestat 75 de disidenţi.

Spania îşi pune speranţe în Raul Castro

Renunţarea lui Fidel Castro la preşedinţia Cubei ar trebui să consolideze capacitatea fratelui său, Raul, de a aplica "proiectul de reforme", a declarat secretarul de stat spaniol pentru America Latină, Trinidad Jimenez, relatează AFP.

China îl salută pe liderul revoluţionar

Beijingul l-a salutat pe "liderul revoluţionar" Fidel Castro, "vechi prieten" al Chinei, spunând că doreşte continuarea relaţiilor amicale cu Havana. Partidul comunist chinez şi cel cubanez şi-au consolidat în ultimii ani relaţiile, iar preşedintele chinez Hu Jintao a efectuat o vizită oficială în Cuba în noiembrie 2004.

De atunci, China a devenit al doilea partener comercial al Havanei, după Venezuela, cu aproximativ două miliarde de dolari schimburi comerciale în 2006.

Franţa crede într-o cale nouă pentru Cuba

Parisul speră că decizia lui Fidel deschide "o cale nouă" şi va aduce "mai multă democraţie în această ţară", a afirmat secretarul de stat pentru afaceri europene, Jean-Pierre Jouyet.

"Democraţia perfectă", la final

Pe cubanezi, vestea că Fidel Castro renunţă la putere nu i-a luat chiar prin surprindere. Timp de aproape doi ani ei au avut timp să se obişnuiască cu lipsa sa din prim-planul vieţii politice de la Havana. "Toată lumea ştia de ceva timp că nu va mai reveni", declară Roberto, un locuitor al capitalei.

Un muzician, care a primit vestea dis-de-dimineaţă, era pesimist, apreciind că sunt puţine şanse ca lucrurile să se schimbe, dacă guvernul nu lansează reformele economice de care Cuba are nevoie. În Piaţa Revoluţiei, unde Castro îşi ţinea discursurile, unei florărese nu-i pasă cine va conduce ţara, ci doar să fie linişte în continuare.

Şi fostul preşedinte polonez şi lider al sindicatului Solidaritatea, Lech Walesa, consideră că renunţarea lui Fidel Castro la preşedinţia Cubei nu va schimba cu nimic faptul că în această ţară "comunismul nu se dă bătut".

În schimb, Francisco Hernandez, unul dintre liderii cubanezilor din Miami, afirma că, în prezent, în Cuba nu mai există niciun politician care să poată controla totul aşa cum a făcut Fidel timp de 49 de ani. Analiştii apreciază însă că lucrurile nu vor rămâne la fel, existând deja presiuni interne şi externe în vederea acordării mai multor libertăţi şi drepturi. De altfel, Statele Unite, Spania, Marea Britanie, Franţa şi alte ţări şi-au exprimat speranţa că schimbarea de lider va duce şi la democratizarea ţării. Publicaţia "Der Spiegel" notează că zilele "democraţiei perfecte" sunt numărate.

Perioadă de tranziţie

Unii comentatori nu exclud posibilitatea ca Raul Castro să asigure doar tranziţia şi ca, într-un viitor apropiat, Carlos Lage, secretarul Consiliului de miniştri, să devină şeful statului. Economiştii se aşteaptă ca Lage, artizan al reformelor economice care au asigurat supravieţuirea Cubei după prăbuşirea URSS, să relaxeze controlul asupra companiilor de stat şi să faciliteze investiţiile străine. De altfel, cu câteva zile înainte de anunţul lui Castro, o delegaţie a Parlamentului European a ajuns la Havana, în încercarea de a îmbunătăţi relaţiile dintre UE şi Cuba.

Raul Castro, un politician fără charismă

Preşedinte interimar al Cubei din 31 iulie 2006, Raul Castro a fost desemnat de fratele său, Fidel, drept succesor. Duminică, cei 614 deputaţi ai Adunării Naţionale îl vor alege pe noul lider cubanez, fiind puţin probabil ca ei să aibă o altă opţiune decât cea a lui Castro. Ministru al apărării din 1959, Raul Castro, în vârstă de 76 de ani, a stat întotdeauna în umbra fratelui său mai mare, lipsit fiind de charisma acestuia.

După ce a preluat funcţia supremă în stat, Raul a început să dea dovadă de o determinare pe care puţini i-ar fi bănuit-o. El nu a ezitat să critice birocraţia şi corupţia şi, în cadrul unui discurs mai puţin obişnuit, a punctat trei dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă cubanezii de rând: alimentele din ce în ce mai scumpe, starea proastă a mijloacelor de transport şi locuinţele vechi şi insuficiente.

În tinereţe comunist radical, preşedintele interimar afişează în prezent un stil mult mai pragmatic, unii analişti apreciind că el ar putea aplica în Cuba modelul chinezesc: o ţară, două sisteme. Alţii consideră că Raul, un nostalgic al erei sovietice, nu va lansa reforme prea curajoase, riscând o destabilizare a regimului.

"Nu vor exista soluţii spectaculoase", a precizat el recent. Rămâne de văzut şi ce putere va avea cu adevărat Raul Castro, în condiţiile în care statul cubanez este plasat sub conducerea Partidului Comunist, al cărui prim secretar este în continuare Fidel, secondat de fratele său.

Raul este o veritabilă enigmă pentru cubanezi, discreţia sa contrastând cu stilul exploziv al fratelui său