Coreea de Nord şi China

Creşte tensiunea dintre cele două Corei în Marea Galbenă, aceeaşi zonă unde la 26 martie un submarin nord-coreean a scufundat o navă a Coreei de Sud, provocând moartea a 46 de marinari.

După ce o comisie internaţională de anchetă a oferit dovezile materiale că Phenianul este cel vinovat, tensiunea s-a intensificat. Încă o dată, Coreea de Nord dă un semnal extrem de negativ observatorilor interesaţi de situaţia din zonă.

„Coreea de Nord are bomba atomică" este veşnicul răspuns care se dă atunci când cineva încearcă să înţeleagă cum de este posibil ca întreaga comunitate internaţională să pară atât de neputincioasă în faţa atitudinii sfidătoare a Phenianului. Şi, într-adevăr, din 2006 încoace regimul lui Kim Jong-Il a utilizat arma nucleară ca pe un formidabil instrument de şantaj şi presiune pentru a pune în cârca Statelor Unite, a Coreei de Sud ori a Japoniei costurile politicilor sale falimentare. Phenianul a făcut din bomba atomică, din promisiunile de dezarmare şi din ameninţarea de a o folosi întrerupătorul cu care se conectează sau se deconectează de sistemul internaţional, după bunu-i plac. Paradoxul este că, graţie propriului său statut nuclear, Coreea de Nord reuşeşte să-şi urmărească veleităţile de totală autoizolare, dar şi să se regăsească în condiţia de „stat-paria" al comunităţii internaţionale, fapt ce-i consimte evitarea recunoaşterii propriului faliment.

În realitate, Kim Jong-Il ştie că poate conta pe o altă carte, la fel de importantă ca bomba atomică. Fără protecţia Chinei, nici măcar faptul de a deţine arma nucleară nu i-ar permite Phenianului să evite aplicarea unui regim sever de sancţiuni internaţionale. Dar cum de Beijingul se încăpăţânează să apere un aliat atât de incomod? Teama (des invocată) de prăbuşire a regimului nord-coreean, care ar duce la „îngrijirea", de către China, a milioanelor de înfometaţi nord-coreeni, nu explică totul. Se poate crede astfel că, atâta timp cât criza nord-coreeană rămâne în parametri binecunoscuţi, Beijingul poate beneficia de rolul major pe care-l are în regiune, unde prezenţa şi rolul americanilor au un cuvânt greu de spus.