China a devenit deja a treia putere nucleară din lume

China a devenit deja a treia putere nucleară din lume, decalajul faţă de Rusia şi SUA nu este atât de mare cât se consideră. Această concluzie este cuprinsă în raportul unor experţi ruşi, prezentat la Moscova.

China este singura din cele cinci mari puteri nucleare care nu prezintă informaţii oficiale în legătură cu componenţa şi numărul forţelor sale nucleare, a menţionat expertul Vladimir Dvorkin, unul dintre autorii raportului, citat de Vocea Rusiei.

„Programul nuclear al Iranului depăşeşte după gradul de secretizare programele similare ale altor ţări. China ascunde o mare parte din armele sale nucleare".

Beijingul susţine că arsenalul său nuclear nu este mare şi nu poate fi comparat cu cele ale SUA sau Rusiei. Însă, potrivit serviciilor de informaţii, la sfârşitul anului trecut, China a prelucrat 40 de tone de uraniu şi aproximativ 10 tone de plutoniu, ceea ce i-ar permite să creeze 1800 de focoase nucleare.

Acest lucru i-a dat motive lui Vladimir Dvorkin, care coordona înainte în Ministerul rus al Apărării problemele legate de armele nucleare strategice, să afirme: „China deţine de 2-3 ori mai multe focoase nucleare decât consideră comunitatea de experţi. Estimările existente, între altele făcute de Institutul de Studii Strategice din Suedia, sunt oarecum subevaluate în comparaţie cu ce deţine China în realitate".

Experţii au mai menţionat că statul chinez perfecţionează permanent caracteristicile rachetelor strategice, rachetelor cu rază medie de acţiune şi ale rachetelor operativo-tactice. Ultimele două sunt dotate cu focoase nucleare.

Această concluzie a raportului i se pare discutabil expertului militar Vasili Kaşin de la Vocea Rusiei.

„China a elaborat armament nuclear tactic în perioada confruntării cu URSS. Însă nu există date că acesta ar fi fost lansat în serie".

Modernizarea rapidă şi sporirea potenţialului de rachete nucleare au în China, în primul rând, un caracter legat de statut. Însă, potrivit experţilor, nu trebuie subevaluat pericolul nuclear din partea Chinei. Ambiţiile globale ale Beijingului sunt atestate de expediţia Forţelor Navale ale Chinei în oceanul mondial, de asemenea, de căutarea unor locuri pentru baze militare în zone îndepărtate, între altele în Oceanul Indian. De aceea, în condiţiile unor noi iniţiative cu privire la limitarea sau reducerea armelor nucleare, SUA şi Rusia trebuie să ţină cont de „factorul chinez".

China îşi construieşte un arsenal nuclear modern

O altă preocupare a analiştilor zonei este creşterea capacităţii nucleare a Chinei. .În timp ce SUA şi Rusia negociază reducerea arsenalelor lor nucleare, Beijingul, scrie cotidianul american "The Washington Times", işi măreşte şi-şi modernizează capacitatea nucleară.

Astfel, potrivit unui raport american nedat până acum publicităţii, China a finalizat o serie de teste cu rachete intercontinentale care deschid o nouă eră pentru forţele nucleare chineze- respectiv desfăşurarea rachetelor cu focoase multiple şi cu dirijare de penetraţie (MIRV). Au fost efectuate teste reuşite şi în cazul unor lansatoare de rachete de pe submarinele nucleare.

Un raport de la sfârşitul anului trecut, elaborat de Centrul pentru controlul armamentelor al Universităţii Georgetown, indica existenţa a 3000 de mile de tunele subterane în care pot fi ascunse sute de rachete nedeclarate. În afara modificării statutului de putere nucleară a Chinei, întrebarea care se pune este ce se va întâmpla cu aceste rachete aflate în afara controlului şi dacă nu există pericolul să ajungă acolo unde nu trebuie.

Recentul conflict dintre China şi Japonia, declanşat de problema suveranităţii asupra unui grup de insuliţe din Marea Chinei despre care ambele părţi afirmă că le aparţin, a atras atenţia lumii asupra creşterii potenţialului militar al Beijingului. Dacă până de curând doar observatorii regiunii au sesizat tendinţa, acum şi opinia publică şi-a dat seama de demersul chinez.

"Cireaşa pe tort" a fost inaugurarea ,cu mare fast, a primului portavion chinez. Denumit "Liaoning", nava cu un deplasament de 67.500 de tone şi cu o lungime de 300 de metri, este la origine un vas ucrainean. Achiziţionat în 1998 cu 20 de milioane de dolari, modernizarea, efectuată de chinezi, a costat încă două miliarde de dolari. Portavionul nu este o navă de război, este menit pentru cercetare şi antrenamentul trupelor, dar în această perioadă de tensiuni în zonă, poate fi considerat un instrument de descurajare.

În plus, China şi-a propus să construiască până în 2020, încă două portavioane. Importanţa simbolică a acestei nave a fost subliniată la ceremoniile de inaugurare de ministrul chinez al apărării care a declarat că portavionul va "creşte capacitatea generală operaţională a flotei chineze şi va ajuta Beijingul să-şi apere suveranitatea naţională, securitatea şi interesele de dezvoltare".

Este adevărat, afirmă observatorii, că portavionul nu poate fi comparat cu cele de care dispune armata Statelor Unite, dar intenţiile chineze pe termen lung ar putea modifica echilibrul de putere în zonă şi declanşa o cursă a înarmărilor într-o perioadă de pace. Astfel, creşterea capacităţii militare a Chinei ar putea determina Japonia să adopte o poziţie mai agresivă, să pretindă statut militar egal cu celalalte ţări din regiune, renunţând la constituţia sa cu caracter pacifist, se arată într-un comentariu publicat în "Korea Herald".

Articolul atrage atenţia asupra iminentului congres al Partidului Comunist Chinez , a posibilităţii ca unii activişti de partid şi militari să ceară să se renunţe la atitudinea "răbdătoare" de care ar fi dar dovadă până acum Beijingul şi să afirme mai cu tărie pretenţii teritoriale, cum au fost cele recente iar aici puterea navală întărită ar fi un element important.