Cele două feţe ale Chinei

The New York Times (SUA) 30 aprilie 2011

Iată un lucru pe care s-ar putea să nu-l ştiţi despre China: oamenii din Shanghai au astăzi speranţa de viaţă mai mare ca a americanilor. Un copil din Shanghai speră să trăiască 82 de ani. În SUA, cifra e de numai 79. Din 1990, ţara şi-a redus mortalitatea infantilă cu 54%, potrivit Unicef. La scară chinezească, înseamnă peste 360.000 de copii salvaţi de la moarte în fiecare an. Asta face din China un loc atât de contradictoriu. Alte ţări, din Egipt până în Coreea de Nord, îşi asupresc şi îşi sărăcesc populaţia. Dar Partidul Comunist Chinez a fost opresiv din punct de vedere politic dar, în acelaşi timp, şi-a îmbogăţit poporul.

Preşedintele Hu Jintao şi ceilalţi oficiali de partid sunt autocraţi, dar nişte autocraţi extrem de competenţi. China de azi e ambivalentă. Represiunea e reală, la fel şi nivelul năucitor al corupţiei politice. Care e moneda de schimb între a arunca în închisoare un strălucit om de ştiinţă disident, laureat cu Nobel, ca Liu Xiaobo, şi a salva vieţile a sute de mii de copii în fiecare an prin îmbunătăţirea sistemului de sănătate? Nu există. Cele două feţe ale Chinei nu se pot măsura şi compara. Sunt un fel de yin şi yang al Chinei secolului al 21-lea.

SUA tind să perceapă China prin lentile maniheiste - fie gigantul economic care iese din sărăcie şi investeşte în alternative energetice, fie un fel de Darth Vader care torturează disidenţii. De fapt, ambele sunt la fel de reale. La fel, China abuzează de acordurile comerciale, dar, în acelaşi timp, şi-a apreciat moneda (mai ales prin inflaţie) mult mai mult decât recunoaşte SUA. Când locuiam în China în anii 1980 şi '90, era un mare dezechilibru economic între mine şi prietenii mei chinezi.

Eu aveam maşină, ei aveau biciclete. Eu plăteam mereu la restaurant pentru că eram mult mai înstărit ca ei. Acum lucrurile s-au schimbat: unii dintre acei oameni umblă în limuzine cu şofer, în timp ce eu umblu cu taxiul. Mă invită la restaurante sofisticate, unde preţurile îmi dau dureri de cap. Dar există şi mari diferenţe economice. Potrivit cifrelor oficiale, 320 de milioane de chinezi nu au acces la apă potabilă. În acest moment, în care tensiunile dintre China şi SUA cresc, orice viziune simplistă, în alb şi negru, asupra Chinei poate fi corectă, dar în acelaşi timp incompletă şi înşelătoare. 

"Preşedintele Hu Jintao şi ceilalţi oficiali de partid sunt autocraţi, dar nişte autocraţi extrem de competenţi.''