Ce ţări permit femeilor să participe la misiuni de luptă

Regulile valabile pentru femeile care servesc în armată diferă de la ţară la ţară

Dezbaterea cu privire la cât de neobişnuit este ca o femeie să participa la misiuni de luptă în prima linie a frontului a început încă de când SUA a ridicat această restricţie. Multe ţări occidentale au autorizat participarea femeilor la operaţiuni combatante, dar în afara lor, în ţările mai puţin dezvoltate, acest lucru este foarte rar, a constatat o analiză „The Washington Post“.

Există ţări care permit femeilor să servească în armată, dar nu în prima linie, nu în lupte decisive. Acest lucru înseamnă, de obicei, permisiunea de a pilota avioane şi elicoptere de luptă. În Coreea de Sud, de exemplu, femeile mai sunt acceptate şi în artilerie şi în unităţile blindate.

Regulile valabile pentru femeile care servesc în armată diferă de la ţară la ţară, dar este posibil ca ele să ia parte fizic la luptă în anumite ţări, fără ca acest fapt să fie reglementat foarte clar în legislaţie, susţine „Washington Post“.

Harta arată că ţările care pot îndeplini roluri active sunt, în general, cele din Europa (ţările colorate în roşu). Acest lucru este permis în toate ţările scandinave, care sunt faimoase pentru lipsa lor de discriminare sexuală. Canada, Australia şi Noua Zeelandă permit femeilor doar să fie parte din armată, dar nu să şi îndeplinească roluri active (ţări reprezentate în hartă cu portocaliu) ca şi Statele Unite ale Americii (până de curând) şi Marea Britanie.

Harta femeilor cu drepturi în armată FOTO Washington Post

Singurele ţări care acceptă participarea femeilor la luptă, în afară de cele din Europa, sunt Israelul, Eritreea şi Coreea de Nord, o combinaţie ciudată de naţiuni care încă folosesc mobilizarea obligatorie pentru a avea armate mari. În toate aceste trei ţări, solidaritatea culturală cu militarii şi istoria conflictelor armate joacă roluri majore în această formă de egalitate între sexe. Şi totuşi, nu este sigur de ce Africa de Sud şi Pakistan au ieşit din normele lor generale şi au permis femeilor să piloteze aeronave de război, spune „Washigton Post“.

Lista ţărilor care permit femeilor să ia parte la lupte este următoarea:

În Europa: Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Lituania, Olanda, Norvegia, Polonia, Suedia şi România.

Pe alte continente: Australia, Canada şi Noua Zeelandă, Eritreea, Israel şi Coreea de Nord.

Ţări care permit femeilor accesul relativ în zonele de luptă, cum ar fi să piloteze avioane sau elicoptere, sunt: Pakistan, Serbia, Africa de Sud, Coreea de Sud, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii (până când schimbarea recentă votată de Congres intră în vigoare).

În mod formal, femeile din serviciul militar din SUA, care doresc să lupte în zonele de conflict, pot face asta, dar numai în roluri de susţinere. Totuşi, un număr foarte mare dintre acestea ajung să ia parte la lupte. Femeile mai pot deţine misiuni serioase, dar nu în prima linie în cadrul armatei, cum ar fi pilot de luptă sau personal administrativ pe submarine.

Comparativ cu condiţiile internaţionale, faptul că SUA a permis femeilor roluri mai importante nu este deloc ceva deosebit. Asta, poate, va forţa şi Marea Britanie să fie mai permisivă şi să nu rămână atât de agăţată de trecut, conchide „The Washington Post“.